Cezar Preda: Blaga este toboşarul mare al PDL

S-a încins lupta pentru putere în partid, d-le Cezar Preda?
După cum se vede din afară, da.

Şi după cum se vede dinăuntru?
Dinăuntru, eu aş spune că e o chestiune normală. Singura diferenţă care este, faţă de ce ştiu eu de la vechile întâlniri mari ale noastre, când erau candidaturi, moţiuni, este că acum, pe de o parte, toată lumea stă cu ochii la Băsescu să vadă ce spune. Şi unii sunt mai timizi, alţii aruncă înainte o candidatură, văd care e reacţia şi a preşedintelui, şi a celorlalţi, ca să-şi găsească, până la urmă, locul.

PDL va fi capabil, va înţelege că are nevoie de o reformă? Şi mai ales ce s-ar înţelege prin reformă?
Eu n-aş pronunţa cuvântul ăsta: reformă. PDL are nevoie de altă imagine, are nevoie de alt mesaj. PDL are nevoie de forţă pentru a sta în faţa electoratului ca un partid care are obiective, care are principii. În nevoia partidului de a face acest lucru, vedem cu toţii: sunt unii care nu vor, sunt alţii care vor prea repede şi sunt alţii care numai anunţă nişte chestiuni şi nu le susţin prin acţiuni. Eu aş vrea să vă spun că sunt câteva lucruri fără de care partidul ăsta nu va însemna mare lucru după congresul din 14-15 mai. Dacă mesajul nostru şi principiul nostru de bază de partid modern care luptă împotriva corupţiei, aşa cum a fost lansat în 2005, la ultima convenţie, s-a diluat şi lumea nu mai vede în vectorii PDL oameni care promovează acest principiu, atunci trebuie să punem oameni sau să formăm o echipă din oameni care, cel puţin în imaginea şi în percepţia cetăţenilor României, nu au legătură cu corupţia. Deci, este absolut necesar ca partidul să se cureţe la vârf de tot ce înseamnă posibilă infracţionalitate, de corupţie. Oameni cărora li s-a început urmărirea penală, oameni care sunt trimişi în judecată şi care, de altfel, clamând în câştigătorii alegerilor din 2008 şi 2009, îşi doresc să stea în fruntea bucatelor, bineînţeles respingând a priori orice dorinţă a altora ca în statutul partidului să figureze aceste restricţii.

Dar partidul tocmai a demonstrat exact contrariul, prin votul în cazul Păsat.
Partidul a fost într-o exprimare corectă şi clară, fără echivoc în ceea ce priveşte dorinţa sa. Spre deosebire de Ridzi, unde n-aţi văzut o asemenea poziţionare clară a partidului cu mesaj direct: „votaţi pentru aşa ceva toată lumea, partidul cere acest lucru pentru ţară“, în cazul lui Păsat partidul a făcut acest lucru şi parlamentarii prezenţi acolo, 90%, au votat. Noi suntem vinovaţi că n-am asigurat majoritatea. Dar nu are treabă partidul cu asta. Are treabă cu fiecare deputat al României, care, în dorinţa de a sta la putere sau de a gira puterea în reformele pe care le face, nu s-a mobilizat să fie în sală. Eu nu dau vina pe opoziţie, ei au făcut un joc politicianist minor, cum îl ştiam. Greşeala pe care o văd eu este că Păsat trebuia dat afară din partid înainte de vot, pentru că lăsarea lui Păsat în afara partidului nu mai putea permite strategia asta ieftină a PSD şi PNL, nu mai puteau să facă trimitere la partid. Dacă Păsat era dat afară cu o săptămână înaintea votului, el era trimis acum în justiţie.

A propus cineva acest lucru? S-a discutat?
S-a discutat şi la Monica Ridzi, s-a discutat şi la Păsat. Chestiunile legate de refractaritatea anumitor lideri ai partidului, care se simt vizaţi, pentru că de fapt aici ajungem, ne-a costat acum. Partidul trebuia să ia decizia asta. Părerea mea personală este că singura şansă să decuplezi partidul de voinţa fiecărui parlamentar, ceea ce am invocat eu, este ca aceşti oameni să fie daţi afară din partid.

Vorbiţi de oameni de la vârful partidului care se opun acestor lucruri. În mod concret, cine se opune?
Cel mai mare oponent al acestei chestiuni a fost Falcă. Falcă a avut discuţii extraordinar de dure şi când a propus Monica Macovei introducerea în statut a criteriilor de integritate. Nu a fost de acord nici cu suspendarea, până nu se dă un verdict definitiv şi irevocabil. Adică, până nu dispărem definitiv şi irevocabil din atenţia electoratului, noi să stăm drepţi. Şi nu numai el, mai sunt şi alţii care subliminal sau până la urmă chiar direct spun: nu domnule, prezumţia de nevinovăţie, până nu e condamnat, nici măcar să nu fie suspendat. Iată, primul ministru a declarat că va demite orice demnitar asupra căruia s-a început urmărirea penală, de ce să n-o facă în partid? E şi şeful partidului. N-are niciun fel de credibilitate dacă nu o face şi în partid.

Pe cine vedeţi dvs. acum, ţinând cont de cum se configurează scena în interiorul PDL, cu şanse mai mari să preia şefia partidului şi să facă aceste lucruri de care vorbeam mai înainte? Este Blaga acest om, este Frunzăverde, este un alt nume?
Cred că cel mai fezabil este un proiect în care PDL se defineşte clar pe dreapta, trece la o titulatură de popular european şi se duce pe ceea ce înseamnă nesusţinerea statului social. Cred că de asta are nevoie partidul. Cine va câştiga, cine va depune un astfel de proiect, nu ştiu să vă spun. Ca să vă spun sincer, nu vreau să particip la asemenea jocuri şi lupte. De fiecare dată când voi discuta cu cineva, am să spun să stea uniţi, să formeze o echipă, să ajungă la o moţiune frumoasă, corectă, utilă şi pentru România, şi pentru partid.

* * *

Boc

Boc a fost un factor de echilibru. Dacă analizăm fără patimă şi la rece, este un model de tenacitate. Nimeni nu ar fi crezut că Boc poate să ducă atâta povară. Şi Boc a dus-o, a luat toate lăturile în cap, de la toată lumea, inclusiv eu am dat în premier de câte ori am avut ocazia. A avut momentul lui cel mai greu în octombrie, când i s-a cerut plecarea. De atunci Boc nu a mai avut nicio problemă în partid.

Blaga

Vasile Blaga este vocea pe care, din 2000, fiecare pedist şi pedelist o ascultă în campaniile electorale. Este cea mai autorizată voce, atunci când partidul pleacă în bătălie. Este toboşarul mare al PDL. În ritmul în care bate Vasile Blaga toba se mişcă PDL. Până acum, niciodată pe Blaga nu l-am văzut într-o echipă, într-o tabără. Blaga a stat la mijloc şi a organizat, de aceea a luat şi cele mai multe voturi din partid.

* * *

Sunt voci cu greutate, mă refer la Videanu, de exemplu, care spun că nu trebuie ca primul ministru să fie şi şeful partidului. Ce părere aveţi?
Care sunt analizele care conduc la asemenea concluzii? Adi Videanu să vină cu analiza clară de ce trebuie decuplate cele două funcţii. Părerea mea personală e că, dacă în actuala majoritate primul ministru şi şeful celui mai mare partid sunt persoane diferite, e foarte greu să mai ţii majoritatea. Asta ar mai trebui, ca primul ministru să primească ordine nu numai de la membrii coaliţiei şi de la grupurile parlamentare, ci să se mai ducă şi în Modrogan să primească şi ordine de la partid ce să facă şi cum să facă.
Ceea ce cred eu că este foarte greşit acum este că am văzut cum, în ultima vreme, se cam focalizează pe cine şi-a exprimat cât de cât intenţia de a candida o anumită presiune. Şi aici mă refer la Vasile Blaga. Nu este corect să facem o presiune pe Vasile Blaga, o presiune care, până la urmă, să se ducă într-o zonă a lipsei de merite sau a lipsei de performanţă. Eu văd ce se întâmplă în spaţiul public, nu ştiu cine face aşa ceva şi cine ajută la chestiunile astea, dar vreau să spun că nu este avantajos pentru PDL.

Vă referiţi la scandalul vămilor când vorbiţi despre această presiune?
Şi la scandalul vămilor, dar şi la alte chestiuni apărute în ultimul timp. Vasile Blaga e un om care, în general, când îşi asumă o răspundere şi-o asumă. Are, ca orice om, şi lucrurile lui foarte bune, are şi lucruri mai puţin bune sau mai puţin performante, dar această presiune pe un vechi membru al PDL să ştiţi că e foarte greu de digerat, cel puţin de mine, ca să nu spun că eu cred că de foarte mulţi membri ai PDL. Vasile Blaga a demonstrat de ani de zile că e un om de echipă. Cine încearcă să-l scoată dintr-o echipă pe Vasile Blaga şi să-l arate într-o altă faţă cred că greşeşte.

Credeţi că această presiune vine de la Palatul Cotroceni?
Nu cred că de la Palat, pentru că, în general, preşedintele e foarte direct. Când are de spus ceva, el pronunţă nume. Cred că vine tot din zona asta concurenţială a partidului.

Nu credeţi că Vasile Blaga poartă o responsabilitate pentru amânarea unor acţiuni, iată, de amploare?
Această decizie a CSAT şi această echipă la nivelul întregii ţări, de a se contura, până la urmă, cu efecte vizibile lupta anticorupţie în vămile din România e luată de pe timpul lui Vasile Blaga, ăsta e un proces care e în lucru de peste 7-8 luni. Dacă cineva ştie că e răspunderea lui Blaga în amânarea acestei acţiuni s-o spună. Ce m-a mirat însă, ca să fiu corect până la capăt, este că de fapt şeful Vămii, care a fost demis, a fost recomandat de Vasile Blaga. Eu habar n-aveam. E prima oară când aud că un coleg de-al nostru îşi asumă asemenea responsabilitate. E totuşi o trăsătură de caracter pe care o vezi la puţini politicieni. Ştiţi, pun oameni, ăia fac acolo prostii şi când îi dai jos, ei se ascund şi nu mai spun că ei i-au recomandat. Uite, Blaga aici arată că el e foarte ferm şi-şi asumă. Bravo lui! Să vedem ce-o ieşi de aici.

Există această suspiciune în opinia publică, există acuzele care vin din partea opoziţiei că, de fapt, regele şi regina de pe această tablă de şah ar fi membri de vază din PDL. Ce părere aveţi?
Nu cred că acesta e mesajul pe care vrea să-l transmită opoziţia. Opoziţia vrea să transmită mesajul că în spatele acestor chestiuni stă Traian Băsescu. Şi când plouă afară de vină e tot Traian Băsescu, nu trebuie să ne mire chestia asta. Traian Băsescu dă ordin ca să arate ţării că el e regele acestei corupţii?! Nu vedeţi că este o idioţenie?

Credeţi că aceşti reformişti, cum a recomandat şi preşedintele, trebuie să facă parte din viitoarea conducere a partidului?
Răspunsul are două trepte. Prima, o treaptă mică, care înseamnă da, ar trebui, dar mai are şi o treaptă mai mare, care înseamnă, în opinia mea, o descriere a ce înseamnă modalitatea sau traseul în care un om poate să facă carieră într-un partid. Este evident pentru orice membru PDL că nume ca Monica Macovei, Sever Voinescu, Cristian Preda, Baconschi ne onorează din toate punctele de vedere. În partid sunt unii care, nedorindu-i alături, se pronunţă cam aşa: „ei trebuie să se ducă la coada vacii, nu să-i punem noi în vârful bucatelor până nu trec pe la sapă şi la lopată“. Asta era o chestiune din timpul comuniştilor.
Sever Voinescu şi-a câştigat colegiul, a muncit în Prahova şi a făcut pentru campania lui Traian Băsescu tot ce poate el ca intelectual. Ce să-i cer? Să mai meargă o dată cu mine la muncă în alt judeţ ca să-mi demonstreze mie că o ia de la lopată? Baconschi – omul avea o poziţie, era ambasador, ministru de Externe, putea să stea liniştit. A venit să spună: mă implic şi eu, cred că drumul nostru e pe dreapta, trebuie să fim un partid popular respectat în Europa. S-a dus în orice organizaţie l-a chemat, s-a dus la alegeri, s-a dus în teritoriu, a participat la dezbateri cu mare conţinut în ce priveşte doctrina. Ce să-i ceri lui Baconschi? Să se ducă la coada vacii ca să ne arată nouă că el e fidel? Monica Macovei, toată lumea o judecă numai după comunicatele astea. Dar Monica Macovei îşi face treaba în Parlamentul European şi, indiferent cât de cârcotaşi ar fi unii, este o voce, e o femeie care a demonstrat că are o voinţă politică. Deci ce să-i mai cer Monicăi Macovei? Să meargă în campanie? Daţi-mi voie să vă spun, ca vechi membru al PDL, că eu am stat mai mult lângă Monica Macovei la referendumul lui Băsescu decât au stat mulţi dintre membrii partidului care o trimit acum la coada vacii, ca după aceea să ajungă în vârf.

Dar problema de fond este că aceşti oameni cer introducerea unor criterii de integritate, pe care partidul în momentul ăsta nu pare dispus a le accepta.
Doamnă Pora, cu toată responsabilitatea, ieri am avut o discuţie cu câţiva colegi de partid. Le-am spus aşa: dacă nu punem criteriul de integritate acum, ne facem un foarte mare rău. Ăsta e drumul partidului. Cred în aceste criterii. Trebuie impuse.

Uitându-mă, în special, pe nişte declaraţii ale lui Blaga, toată lumea ar dori să-i aibă pe aceşti reformişti în propria tabără.
Niciodată aceste nume nu le veţi vedea în vreo tabără. Niciodată. Ei nu aparţin unor asemenea construcţii. Ar fi sub demnitatea lor să joace aşa.

Dacă Vasile Blaga ar câştiga, ar aduce PDL acea schimbare necesară de care vorbeaţi la început, de imagine şi de mesaj?
Eu nu intru în zona criticilor lui Blaga. Sunt în zona prietenilor lui Vasile Blaga. Dar fac o precizare: Vasile Blaga este vocea pe care, din 2000, deci de 11 ani, fiecare pedist şi pedelist o ascultă în campaniile electorale. Este cea mai autorizată voce, atunci când partidul pleacă în bătălie. Este toboşarul mare al PDL. În ritmul în care bate Vasile Blaga toba se mişcă PDL.

Credeţi că Boc ar mai trebui să candideze?
E decizia premierului. Boc a fost un factor de echilibru. Dacă analizăm fără patimă şi la rece, este un model de tenacitate. Nimeni nu ar fi crezut că Boc poate să ducă atâta povară. Şi Boc a dus-o, a luat toate lăturile în cap, de la toată lumea, inclusiv eu am dat în premier de câte ori am avut ocazia. Şi a rezistat şi, scuzaţi-mă, e o realitate despre care se discută foarte puţin, partidul a crescut de la 13%, în iunie, la 20% în decembrie. Aşa, cu Boc. Boc a avut momentul lui cel mai greu în octombrie, când i s-a cerut plecarea.
De atunci Boc nu a mai avut nicio problemă în partid, toată lumea începe să înţeleagă din ce în ce mai bine ceea ce face el. S-ar putea ca Boc, la nivelul din mai, la nivelul percepţiilor membrilor partidului, să fie cea mai bună soluţie. Nu exclud aşa ceva. Are un parcurs tenace, bazat pe muncă. Dacă îi vin şi rezultatele până în mai, va spulbera orice contracandidat.

Relaţia PDL-Traian Băsescu pare să scârţâie, dacă ne uităm doar la ultimele declaraţii ale preşedintelui şi la felul în care PDL s-a poziţionat faţă de recomandările acestuia.
Relaţia PDL-Traian Băsescu nu este nici pe departe în momentul cel mai prost al ei. Ceea ce face Traian Băsescu acum în chestiunile legate şi de interesul naţional şi care, până la urmă, cu ghilimele de rigoare, sunt îndreptate împotriva PDL, nu sunt lucruri pe care PDL să nu le cunoască. Traian Băsescu nu face faţă de PDL lucruri mai periculoase pentru această relaţie decât le face de ani de zile. Partidul a fost cel care a scârţâit când preşedintele a dat un mesaj. Cazul Păsat e cald. Poliţele pe care presa considera că preşedintele le plăteşte nu sunt poliţe, sunt nişte chestiuni care vin dintr-o relaţie foarte bine conturată, din nişte obiective asumate, pe care unii dintre liderii noştri le abandonează sau le tratează la „şi altele“. Ei, asemenea lucruri te costă în politică. E corect să fie taxaţi.

Are motive reale de dezamăgire preşedintele?
Da, are, sigur are. Şi nu este preşedintele mai supărat decât altădată. Să vă spun de ce nu se pot rupe punţile. Pentru că efectiv avem acelaşi obiectiv cu domnia sa. Ne-am asumat chestiunea asta, nu numai dânsul şi-a asumat-o, să continuăm reforma. Dacă Traian Băsescu vedea că începem să aruncăm cu bani în populaţie ca să creştem în sondaje, atunci se puteau rupe punţile. Deocamdată sunt nişte plăţi care trebuie făcute tuturor celor care abandonează chestiunile convenite.

Imaginea PDL e de corupţie, de clientelism, de partid care s-a pesedizat. Cine e vinovat pentru asta?
Ceea ce spuneţi dvs. şi se vede în spaţiul public, erori ale actului administrativ, până la urmă corupţie la nivel înalt, chestiuni legate de trafic de influenţă, de tot ce înseamnă şpăgi, contracte cu statul, sunt pentru fiecare membru PDL o ruşine şi o stare de disconfort foarte mare. Aici percepţia militantului PDL se duce în zona lui Traian Băsescu, toată lumea se uită şi gândeşte: „de ce nu face Traian Băsescu ceva să dea cu ei de pământ?“.

Sau de ce nu face Emil Boc ceva ca să ţină partidul în frâu?
Corect. Am ajuns într-un an jumătate să devenim noi cel mai corupt partid din România, când noi am venit la putere spunând că trebuie să luptăm împotriva celui mai corupt partid din România. Cred în onestitatea primului ministru. Dar într-o anumită privinţă este absolut fără răspuns: de ce primul ministru nu a fost mai dur. Înseamnă că cei care au fost lângă el tot timpul, nu mă aflu printre ei, l-au făcut să creadă că lucrurile astea sunt numai poveşti.

La cine vă referiţi?
Eu cred că Boc a avut această atitudine, îi zic eu, pasivă până în luna septembrie 2010. De atunci a început să fie din ce în ce mai exigent. Dacă face ceea ce a promis şi în partid, dacă vine în partid săptămâna viitoare, la Colegiul Director, şi spune „dacă cineva este cercetat penal, acum îl suspendăm“, aşa cum a zis că face cu cine este în Executiv, este un bun preşedinte de partid şi va ţine partidul ăsta sus. Aştept şi eu să văd dacă, până la urmă, Boc va culmina cerând partidului ca oricine este susceptibil de a fi încălcat legea să fie suspendat din partid.

* * *

Băsescu

Relaţia PDL-Traian Băsescu nu este nici pe departe în momentul cel mai prost al ei. Ceea ce face Traian Băsescu acum în chestiunile legate de interesul naţional şi care, cu ghilimelele de rigoare, sunt îndreptate împotriva PDL, nu sunt lucruri pe care PDL să nu le cunoască. Poliţele pe care presa considera că preşedintele le plăteşte nu sunt poliţe, sunt nişte chestiuni care vin dintr-o relaţie foarte bine conturată.

Macovei

Monica Macovei îşi face treaba în Parlamentul European şi, indiferent cât de cârcotaşi ar fi unii, este o voce, e o femeie care a demonstrat că are o voinţă politică. Deci ce să-i mai cer Monicăi Macovei? Să meargă în campanie? Eu am stat mai mult lângă Monica Macovei la referendumul lui Băsescu decât au stat mulţi dintre membrii partidului care o trimit acum la coada vacii, ca după aceea să ajungă în vârf.

* * *

Interviu realizat de ANDREEA PORA

Citeste si despre: alegeri PDL, presedinte, Monica Macovei, coruptie, declaratii.