Pe aceeași temă
Care credeți că sunt cauzele crizei politice la care asistăm?
Din punctul meu de vedere, este o singură cauză: această perioadă preelectorală a alegerilor prezidențiale. Din păcate, totul se gândește în cheie politică sau strategie politică. Este mult mai grav că mecanisme constituționale, legal-instituționale sunt folosite în războaie electorale de către actorii implicați în lupta politică. Vedem că deja s-a ajuns la un blocaj.
Există soluție pentru acest blocaj, pentru că vedeți ambele tabere, și aici mă refer la premierul Dăncilă și la președintele Iohannis, rămân neclintiți pe poziție?
Sigur, soluția există și, din fericire sau nefericire, depinde cum vedem lucrurile, există în Constituție. Numai o parte din mecanismul constituțional a fost respectat. Într-adevăr, președintele Iohannis în mod corect a vacantat posturile miniștrilor ALDE demisionari. Domnul Iohannis a refuzat interimatul acestor miniștri, drept pentru care doamna Dăncilă a sesizat Curtea Constituțională. Pe de altă parte, nici doamna Dăncilă nu dă curs articolului 85, alineatul 3 din Constituție care este cât se poate de clar - fiind schimbată compoziția politică, ar trebui să meargă pentru un vot în parlament, care să aprobe această schimbare de compoziție politică. De ce spun că există soluții în Constituție? Dacă părțile implicate, atât președintele, cât și doamna premier ar fi de bună-credință, și instituțional ar dori să lucreze corect, interimatul se putea justifica, o perioadă de timp, 10 zile, până când doamna Dăncilă ar fi mers în parlament pentru un vot, dar, pe de altă parte, și doamna Dăncilă ar fi trebuit să anunțe o dată certă în care dorea să meargă în parlament. Atunci lucrurile ar fi funcționat normal. Până își pregătea acest vot de încredere în parlament, până își pregătea echipa, un interimat de 5-10 zile era firesc.
Ce spuneți dumneavoastră presupune un gentleman agreement și o încredere reciprocă, care nu există.
Eu spun asta mereu: nu între doi oameni, ci între două instituții: instituția prezidențială și instituția primului ministru. Nu oamenii contează. În spatele acestor instituții există însă candidați pentru cea mai înaltă funcție în stat. Dar până una, alta, există aceste funcții de cea mai mare demnitate publică: președinte și prim-ministru. Și atunci o discuție cu mecanismul constituțional pe masă ar fi impus soluția. Din păcate, dacă ne uităm în urmă, în toate campaniile electorale, aceste proceduri legale, constituționale sunt folosite în scop electoral. Vedeți în perioada asta multe plângeri penale între politicieni, între miniștri, împotriva miniștrilor ș.a.m.d. Se folosesc mecanisme de blocaj constituțional și se ajunge la Curtea Constituțională, care a devenit un arbitru omniprezent. Din punctul meu de vedere, legea și Constituția nu trebuie să fie obiect al unei dispute electorale și să ajungă să fie folosite împotriva scopului pentru care au fost create. Aceasta este o soluție defavorabilă și oamenilor, și instituțiilor.
În ceea ce privește această chestiune a schimbării compoziției politice, cum vi se pare găselnița premierului Dăncilă de a propune trei miniștri de la ALDE, care însă sunt dezavuați de partid și de președintele partidului? Este ea legală sau o simplă șmecherie?
Nu aș spune o șmecherie, ci tot într-o logică de campanie, de strategie politică de campanie electorală. Lucrurile sunt simple: un guvern este susținut de un partid sau de o coaliție de partide. Această compoziție politică a guvernului, așa cum spune Constituția, este dată de partidele care fac parte din guvern, și nu, atenție, de oamenii din guvern. La nivel de ALDE a existat o decizie în forul statutar prin care s-a anunțat că se retrag de la guvernare. Faptul că în guvern pot să mai existe persoane care sunt, într-un moment sau o etapă mai scurtă, membri ALDE nu înseamnă că ALDE este la guvernare. Dacă partidul în forul statutar a luat decizia să se retragă, persoanele care mai sunt membre ALDE nu mențin această compoziție politică. Acesta e scopul legii și al Constituției. Altfel, s-ar eluda foarte ușor această prevedere din Constituție. Să spunem că, prin absurd, premierul numește în guvern membri ai unui partid oarecare, asta înseamnă că partidul acela e guvernare? Atât timp cât nu se schimbă decizia în forul statutar al ALDE, formal și juridic, ALDE nu este la guvernare. Guvernul devine monocolor PSD și atunci articolul 85 din Constituție, alineatul 3 devine aplicabil, este necesar votul în parlament ca să faci restructurarea guvernului, de fapt, schimbarea compoziției politice.
Ceea ce face premierul Dăncilă e o forțare a legii, a Constituției? Este, totuși, o premieră în acești 30 de ani.
Nu este încă o forțare pentru că nu asistăm la un refuz clar de a merge în parlament, cred că este o încercare de a câștiga timp. Din câte văd, începe să se contureze o șansă ca guvernul doamnei Dăncilă să obțină voturile necesare pentru această schimbare a compoziției politice. Asta implică un pic de răgaz pentru a aduna aceste voturi. În mod clar, doamna premier era convinsă că aceste propuneri nu puteau fi acceptate de președinte, și atunci nu face decât să amâne momentul mergerii în parlament, având speranța legitimă că poate obține o majoritate faptică, conjuncturală în parlament în favoarea acestui guvern.
Credeți că premierul are o posibilitate reală de a evita votul în parlament? Și ce s-ar întâmpla în această situație?
Din punctul meu de vedere, are o singură variantă în care poate să evite votul în parlament, de altfel posibilă mai ales după ultimele mișcări: dacă ALDE își revocă propria decizie de ieșire de la guvernare și în același for statutar decide reintrarea la guvernare. În această situație, sigur, ar fi același guvern PSD-ALDE, care are aceeași compoziție politică și atunci votul în parlament nu mai e necesar. Văd că în ALDE sunt mișcări în acest sens, se încearcă o convocare de congres, sunt filiale care cer reintrarea la guvernare. Dacă se obține decizia în forul statutar al ALDE de reintrare la guvernare, doamna Dancilă poate evita votul în parlament.
Dar altfel?
Nici doamna Dăncilă nu cred că gândește că poate evita votul. De ce? Pe de o parte, am văzut că afirmă că va merge în parlament să ia votul, însă nu renunță pe moment.
Dacă Curtea Constituțională, de exemplu, decide că președintele trebuia să accepte remanierea acelor miniștri, numirea interimarilor? Ce se întâmplă în această situație?
Președintele va trebui să se supună și să numească interimarii, situație care nu rezolvă problema de fond. Acești miniștri care vor fi propuși trebuie să treacă prin parlament sau nu? Asta va fi a doua problemă, care, spun de pe acum, va fi din nou litigioasă între președinte și doamna Dăncilă. Problema va fi cu miniștrii care nu mai sunt membri ALDE, care a spus că iese de la guvernare. Pe acești miniștri trebuie președintele să îi numească sau nu?
Deci, credeți că președintele ar putea sesiza Curtea Constituțională pe acest aspect?
Președintele are și calitatea, și interesul, la fel de bine și doamna prim-ministru are interesul de a sesiza un asemenea conflict. Doamna Dăncilă va avea interesul, pentru că mai trec 45 de zile. Ce vă spuneam la început, aceste mecanisme, proceduri, reguli constituționale sunt aruncate în jocul politic, în care argumentele juridice, constituționale contează mai puțin, dar ele în sine generează dezbateri, luptă politică și în toată perioada aceasta guvernul e blocat, ca să concluzionăm.
Doamna Dăncilă, și nu numai, afirmă textual că și în cazul în care nu primește acel vot de încredere în parlament, nu e obligată să plece de la guvernare. Sunt juriști care susțin însă că un guvern cade dacă nu obține votul parlamentului. Cum e?
Potrivit Constituției noastre - care, deși este în mare parte bine făcută, este făcută pentru timpuri normale și oameni normali -, din păcate, nu se prevede ce se întâmplă în situația aceasta, dacă nu primește vot de încredere. Dar prevede altceva: un guvern pică, deci își cedează mandatul, în două ipoteze: ori când primul ministru își dă demisia și e în imposibilitate absolută de a-și exercita funcția, ori când e adoptată o moțiune de cenzură. Constituția nu spune că guvernul își încetează mandatul în ipoteza în care nu primește un vot de încredere pe restructurare sau pe compoziție politică. Din păcate, nefiind în Constituție, va fi greu să se spună că guvernul a picat.
În ALDE se încearcă o convocare de congres, sunt filiale care cer reintrarea la guvernare.
Pe de altă parte, există o decizie a Curții Constituționale din 2018, care menționează printre modalitățile de încetare a mandatului guvernului și moțiunea de cenzură, și retragerea încrederii.
Da, dar nu vizează această situație, a schimbării compoziției politice a cabinetului, care nu a fost avută în vedere la momentul respectiv, că ea nu apăruse. Acolo, cred că e vorba de asumarea răspunderii pe o lege sau pe un pachet de legi și, dacă nu primește votul parlamentului, guvernul cade. Mie mi s-ar părea ca fiind firească o soluție de încetare a mandatului dacă doamna Dăncilă nu își ia votul de încredere pe schimbarea compoziției politice. Normal ar fi să își dea demisia, ceea ce ar intra pe textul constituțional. Dar faptul că nu își ia votul pe schimbarea compoziției politice nu cred că atrage automat încetarea mandatului. Votul de încredere înseamnă compoziție politică, înseamnă program de guvernare, înseamnă structura guvernului, ministerele câte sunt și care sunt. Votul de încredere are mai multe componente, compoziția politică e una dintre ele.
Să o luăm altfel: dacă nu primește votul pe schimbarea compoziției politice, înseamnă că guvernul nu mai are majoritate în parlament și atunci pasul următor e moțiunea de cenzură, care va trece fără nicio problemă. Asta ar fi logica firească a vieții parlamentare. Mi-e teamă de un alt lucru: ca doamna Dăncilă să nu primească vot pe schimbarea compoziției politice și să obțină un succes la moțiunea de cenzură pentru că aceasta nu va trece. S-ar crea iar o situație ce ne aruncă într-o zonă în care numai Curtea Constituțională va putea tranșa, într-un fel sau altul, disputa. S-a ajuns la o situație forțată, atât de complicată, pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere. Cei care au făcut Constituția nu s-au gândit să acopere aceste situații, căci într-o societate normală nu se poate întâmpla asta. Nu trebuie să reglementăm toate aceste situații, să le spunem patologice din punct de vedere juridic și constituțional. Nu putem reglementa orice nebunie în Constituție.
Schimbarea compoziției politice nu atrage automat încetarea mandatului.
Dacă s-ar opera o schimbare de Constituție, care ar trebui să fie filozofia ei, ținând cont de astfel de precedente? Ar trebui să se reglementeze toate aceste amănunte, să se meargă, deci, pe o suprareglementare?
Până acum ceva vreme aș fi opinat pentru o minimă revizuire a Constituției, cu câteva reglaje acolo unde se impuneau, dar fără a suprareglementa. Din păcate, deși nu asta e menirea ei, Curtea a intervenit și a tranșat într-un fel sau altul toate aceste situații care au apărut, de aceea cred că ar trebui prevăzute expres în Constituție ca să nu ne mai lovim de asemenea blocaje instituționale. Care ar fi dezavantajul? Obținem o Constituție atipică, extrem de îngreunată, mare, nu suplă, o Constituție care te duce mai mult la o lege organică. Din păcate, acestea sunt realitățile de aici și e nevoie de suprareglementare...
Până la urmă, mai glumind, mai nu, vedem că politicienii dau dovadă de foarte multă creativitate, așa că ar fi complicat să prevezi în Constituție tot ce le dă prin cap.
Măcar cele care până acum au apărut, s-au discutat și s-au tranșat să le treci, ca să nu se mai repete. Sigur, cei ce vor lucra la o asemenea Constituție pot să gândească un pas înainte și să intuiască alte probleme care pot să apară și să le treacă acolo. Ca tehnică legislativă putem găsi soluții pentru niște situații care nu ar trebui să fie. Vă dau un exemplu, care cred că e unic în democrații sau în viața politică europeană: să îți pici propriul guvern cu moțiune de cenzură. S-a mai văzut așa ceva? Într-o situație în care partidul, coaliția de guvernare retrage sprijinul primului ministru și propriului guvern, Constituția ar trebui să spună că încetează mandatul guvernului. Punct. Ei, la noi a trebuit să facem moțiune de cenzură împotriva propriului guvern. Vă dați seama la ce am ajuns? Credeți că legiuitorul s-a gândit în `91 , în `92 la o situație de genul acesta în care coaliția de guvernare își pică propriul guvern pentru că nu vrea să plece?
Domnule profesor, din ceea ce vedeți în peisajul politic, credeți că acest guvern va reuși cum, necum să supraviețuiască până la alegerile prezidențiale sau chiar dincolo de ele?
Dacă își dorește lucrul acesta se poate și vă spun și de ce. Dacă, pe 18 septembrie, Curtea Constituțională îl va obliga pe președinte să numească interimari, acest interimat durează 45 de zile, asta înseamnă o lună și jumătate, deci ne-am dus cu interimatul până în preajma alegerilor prezidențiale. Apoi vom avea un alt litigiu, pe care vi l-am spus, faptul că sunt membri ALDE, înseamnă că ALDE mai este sau nu la guvernare. Așa cum s-a pornit pe făgașul acesta juridic, se poate duce acest guvern ușor până la momentul alegerilor.
Credeți că după alegerile prezidențiale se poate repeta situația de acum, adică guvernul să refuze să plece, să reziste în continuare?
Sincer, nu cred, pentru că nu va mai fi miza politică din acest moment. Eu cred că tot acest blocaj a fost provocat din motive electorale. Pe de o parte, doamna premier spune că nu se plătesc salarii, că există blocaje ș.a.m.d., deși s-a găsit o soluție în guvern, în sensul că secretarul ministerului este acreditat prin lege să facă aceste plăți. Pe de altă parte, președintele o acuză pe doamna premier că vrea blocaj. Luptă politică – noi, beneficiarii, ne uităm și tragem concluziile.
Următorul conflict la CCR va fi pe miniștrii care nu mai sunt membri ALDE.
Și credeți că această luptă politică și electorală o să dispară după alegerile prezidențiale? Urmează localele și parlamentarele.
Măcar pentru perioada postelectorală imediată să scadă această luptă pe componenta constituțională, să scadă miza acestei dispute constituționale și să se revină într-o situație de normalitate. Sigur, miza va exista, dar sper să nu se lungească acest blocaj până în decembrie anul viitor, când vom avea un nou parlament. O asemenea logică mă sperie efectiv. Nu e normal. În campanie, trebuie să vii cu soluții, cu propuneri, dar nu să folosești instituții, să faci plângeri penale, să folosești Curtea Constituțională, să generezi conflicte. Nu asta e lupta electorală. //
Interviu realizat de ANDREEA PORA
