Pe aceeași temă
Interviu cu Dana Papadima, vicepresedinte al Asociatiei Editurilor cu Profil Pedagogic, director al departamentului Educational al Editurii Humanitas
Premierul Adrian Nastase a declarat recent ca sunt acceptate doar trei manuale alternative, pentru fiecare disciplina de studiu. Cum comentati aceasta declaratie?
Ea dovedeste, in cel mai bun caz, o necunoastere a subiectului. S-a stabilit deja ca numarul de manuale acceptate, pentru liceu, nu mai este limitat la trei. Doar pentru gimnaziu sunt trei manuale, care se stabilesc in urma unei licitatii organizate de guvern. Mai mult decat socant mi se pare insa faptul ca se pune in discutie conceptul de piata libera. Trebuie sa vedem daca avem intr-adevar de-a face cu o piata libera in ceea ce priveste manualele de liceu sau se insinueaza un tip de achizitie de manuale ale carui reguli imi scapa. S-a declarat ca politica manualelor alternative a fost demarata de guvernarea precedenta, iar guvernarea actuala isi impune propriile ei idei despre piata manualelor. Eu stiu ca acest lucru nu are legatura cu nici un fel de guvernare. Nu ma intereseaza sa colorez politic aceasta discutie, dar in Romania, deschiderea spre manualele alternative s-a facut inca din 1994, in vremea guvernarii PDSR si a ministrului Marga. S-a acceptat finantarea proiectului manualelor alternative pentru clasele I-VIII de catre Banca Mondiala, iar apoi, esalonat, s-a trecut la piata libera pentru manualele de liceu. Vrem sa fim in Europa, dar nu ne respectam angajamentele. Acum rediscutam lucruri pe care nu editorii, ci Ministerul Educatiei s-a angajat sa le respecte.
De ce considerati ca piata libera este in pericol?
Este de discutat in ce masura o institutie publica poate dirija piata libera. Conducerea ministerului se considera raspunzatoare de faptul ca manualele lasate libere pe piata, dupa ce calitatea le-a fost aprobata de catre comisiile de specialisti, pot ajunge la preturi inaccesibile pentru o parte a publicului. Ca urmare, s-a introdus criteriul pret pentru evaluarea manualelor de liceu. Eu cred ca este mai intelept sa lasi piata libera sa isi manifeste mecanismele de concurenta si de selectie, in raport cu cererea si oferta. In timp, manualul bun se selecteaza pe deasupra tuturor comisiilor de evaluare. Dupa ce lucreaza cu un manual, profesorul isi da seama daca acesta este viabil. Este normal ca pretul sa se racordeze la posibilitatile pietei, fiindca daca un editor vrea ca manualul sa fie ieftin, risca sa nu-l poata produce, iar daca manualul este scump, risca sa nu-l poata vinde.
Cum credeti ca vor reactiona editorii de manuale?
Pentru a castiga, ei vor fi inclinati sa scada nivelul calitatii, pentru ca un manual nu se poate produce la un pret foarte mic, in conditii grafice bune, cu autori si referenti stiintifici buni. Se vor respecta doar cerintele minime ale manualelor: se va renunta la policromie, se va reduce numarul paginilor, se va apela la colaboratori de mana a doua.
Se va renunta la calitate pentru a supravietui in cursa preturilor
Puteti explica mecanismul selectarii manualelor?
Grila de evaluare a manualelor are 100 de puncte, dintre care 60 sunt atribuite calitatii si 40, pretului. Manualul este evaluat mai intai in ceea ce priveste calitatea si, daca obtine mai putin de 45 de puncte, este respins. Daca obtine 45 de puncte, adica abia trece corigenta, el intra in competitia pentru pret. Manualul care ofera pretul cel mai mic primeste maximum de punctaj, adica 40 de puncte; in functie de pretul cel mai mic, se stabileste un punctaj in ordine descrescatoare pentru urmatoarele oferte. Problema nu este aceea ca punctajele sunt stabilite in functie de pretul cel mai mic, ci ca pentru criteriul pret nu se pot obtine mai putin de 30 de puncte. Desi, la o privire neavizata, calitatea primeaza, fiindu-i atribuite 60 dintre cele 100 de puncte de pe grila de evaluare, situatia este foarte complicata. O sa dau un exemplu: daca un manual obtine 45 de puncte pentru calitate si costa 50.000 de lei, el va fi ales in detrimentul unuia care obtine 59 de puncte pentru calitate, dar care costa 65.000 de lei - fiindca acesta din urma nu a reusit sa atinga cele 30 de puncte minim acceptate pentru pret. Deci, un manual - cu 59 de puncte din 60 pentru calitate si 29 de puncte, din 30 minim acceptate, pentru pret - este descalificat, iar unul cu un minim de puncte la calitate, dar cu 40 de puncte pentru pret este acceptat. Ma gandesc si la modelul licitatiei care s-a desfasurat pe 3 aprilie, pentru manualele de clasa a 3-a. Au existat oferte de manuale de 152 de pagini, in policromie, care costau 12.000 lei si manuale de 72 de pagini, in policromie, de 6.900 lei. Orice tipograf din Romania poate sa spuna ca aceste preturi nu justifica nici macar hartia. Ori manualele cu astfel de preturi, daca vor trece de pragul minim de calitate, vor "matura" toate manualele superioare calitativ, dar putin mai scumpe.
Cum ati caracteriza competitia bazata pe criteriul pret?
Nu va fi o competitie la nivelul calitatii, ci lucrurile se vor muta la nivelul dumping-ului, nu vreau sa ma gandesc cu ce mijloace. Ca sa scoti produse sub nivelul costurilor, trebuie sa ai venituri din alte parti. De ce trebuie sa reducem toata populatia scolara la un numitor al saraciei? Elevii nostri vor fi obligati sa invete dupa manuale neinteresante, cu un minim de pagini si de culori, pe hartie de proasta calitate. Specialisti din Occident care au vizitat Romania au fost surprinsi de progresele realizate intr-un timp scurt in domeniul editarii manualelor. In plus, comparativ cu alte state europene, manualele din Romania au cele mai mici preturi. Segmentele defavorizate ale publicului pot fi protejate; se pot gasi, impreuna cu editorii, cai pentru ca manualele considerate prea scumpe sa fie negociate la pretul de productie. Ministerul poate chiar propune o grila de calcul, un pret minim acceptat, desi ne-am indeparta de piata libera. Dar daca suntem aruncati in aceasta cursa a preturilor joase, a subproduselor care abia trec pragul de calitate, noi suntem in pericol de a ne pierde profesionalismul. Cel mai mult va pierde insa publicul nostru. Daca anul trecut, cand s-a limitat de la o zi la alta numarul de manuale, s-a urmarit impunerea calitatii - se pare ca se strecurasera si manuale de proasta calitate printre cele acceptate - anul acesta, calitatea nu mai intereseaza pe nimeni. Intereseaza sa fie lasati editorii sa lupte pentru preturi cat mai joase.
Lipsa informatiilor clare in ceea ce priveste evaluarea manualelor scolare a creat confuzie in opinia publica. Credeti ca se doreste mentinerea acestei confuzii?
Editorii au fost asimilati unui grup de afaceristi, care nu-si urmaresc decat interesele: ni s-a creat o imagine care ne doare. S-a spus ca autorii de manuale au devenit milionari. Nu stiu de ce exista aceasta inversunare impotriva editorilor, in loc sa se inteleaga cat de dificil este sa se realizeze un manual bun, acceptat de specialisti si de public, cate faze cunoaste prelucrarea unui manuscris si, mai ales, care este nivelul responsabilitatii fata de continutul unui manual. Nimeni nu se imbogateste editand manuale.
De ce credeti ca exista o relatie incordata intre MEC si editori?
Nu trebuie sa ajungem intr-o situatie in care partenerii sa aiba interese diferite. In mod normal, noi si ministerul trebuie sa avem acelasi interes. Din pacate, in loc sa se inteleaga toate problemele si toate punctele de vedere, s-a ajuns la o lipsa de comunicare, care este nefasta pentru reforma invatamantului. Problema legata de pretul manualelor nu a venit din partea profesorilor si a parintilor. Anul trecut s-a putut alege dintr-o bogata oferta de manuale. Au existat si manuale mai ieftine, dar si manuale scumpe - de exemplu cele de limbi straine editate in Anglia. Saracia in Romania este o problema, dar ea nu poate fi rezolvata de o mana de editori care sa-si sponsorizeze propriile carti. O alta cauza, care duce la scaderea calitatii manualelor si care se datoreaza tot lipsei de comunicare intre editori si MEC, este intarzierea cu care a fost anuntat noul mecanism pentru acceptarea manualelor pentru clasa a XII-a si reevaluarea manualelor de clasa a XI-a, inclusiv cele care deja circula pe piata. Ordinul a aparut pe 25 februarie, iar prezentarea manuscriselor manualelor pentru clasa a XII-a se va face pe 27 aprilie. In aceste conditii, cand schimbarile intervin o data la cateva luni si nu se cunosc din timp regulile care vor fi respectate pentru evaluarea manualelor, unii autori cu care colaboram au refuzat sa se mai apuce de lucru.
Vom asista la o decapitalizare a editorilor
Care credeti ca vor fi consecintele introducerii criteriului pret?
Unii editori se vor retrage, pentru ca trebuie sa isi apere profesionalismul. Vom asista intr-un an, doi, la o decapitalizare masiva a editorilor, cu efecte asupra numarului de manuale si asupra calitatii acestora. Daca editura noastra, de exemplu, isi respecta publicul si nu poate renunta la calitate, se vor gasi pseudoedituri care sa o faca. Ele vor scoate pe piata semiproduse, care vor trece doar pragul minim acceptat pentru calitate.
S-a gandit AEP (Asociatia Editorilor de Carte Pedagogica) sa apeleze la justitie?
Aceasta nu este o masura dorita. Un grup de editori reprezentat de AEP a initiat o actiune in contencios administrativ, pentru ordinul care a restrictionat numarul de manuale; procesul este in curs de desfasurare. Un alt proces, legat de noul mecanism de concurs si de cat este de legala dirijarea pietei libere, nu este in intentia noastra. Noi vrem sa se gaseasca o cale de intelegere. Oricum, la manualul unic nu ne mai putem intoarce.
Interviu realizat de Gianina Buzea
