DANIEL MORAR: Reformele în justiţie nu sunt ireversibile

Sunt ireversibile reformele în justiţie?

Nu pot să spun categoric că aceste reforme sunt ireversibile. S-au realizat progrese absolut remarcabile în ultimii ani, în ce priveşte atitudinea procurorilor şi a judecătorilor, avem un sistem de justiţie performant, care reacţionează la ceea ce se întâmplă în societate. Însă acest lucru este urmarea unui proces de 6-7 ani. Ca să se păstreze aceşti parametri şi aceste performanţe, trebuie să se păstreze toate instituţiile, toate condiţiile, tot cadrul legislativ. Dacă cei care vor conduce România în următorii ani le vor schimba, acest proces va fi cât se poate de reversibil. Să nu mai punem la socoteală ameninţările care au apărut deja şi care, dacă vor continua, cu siguranţă vor influenţa negativ atitudinea magistraţilor din acest moment. Aceste ameninţări au fost vizibile şi şocante. Dacă până acum, în anii din urmă, aţi văzut politicienii luând poziţie doar faţă de procurori şi investigaţiile deschise de aceştia, cărora le spuneau că sunt partizani, că fac jocuri politice ş.a.m.d., în ultima vreme aţi văzut atacuri directe la judecători, atacuri la soluţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atacuri la judecătorii Curţii Constituţionale. Deci s-a trecut un nivel. De ce? Pentru că, într-un final, judecătorii au ajuns la soluţii în dosarele de mare corupţie. Ceea ce afectează, categoric, interesele clasei politice.

Cum au fost resimţite ameninţările din ultima perioadă la nivelul DNA?

Nu ne afectează foarte mult, pentru că suntem uzaţi şi obişnuiţi cu ameninţările, sunt un lucru continuu, care vine la pachet cu activitatea noastră de zi cu zi. Însă, în momentul în care este numită ca ministru al Justiţiei o persoană care a spus, pe vremea când era parlamentar, că dacă un anumit inculpat (Adrian Năastase, n.r.) va fi achitat, procurorii care au instrumentat dosarul vor trebui arestaţi, evident că e o stare cel puţin de disconfort. De asemenea, dacă ministru al Justiţiei este o persoană care a solidarizat cu un alt inculpat arestat de justiţie în urmă cu aproximativ un an (Constantin Nicolescu, preşedintele CJ Argeş, n.r.) este un disconfort. Adică, chiar dacă ne-am obişnuit cu acuzele şi cu comentariile clasei politice, privitor la ceea ce trebuie să însemne un ministru de Justiţie, aşteptările magistraţilor sunt altele. Şi un alt lucru care ne-a deranjat, de aceea am şi reacţionat printr-un comunicat de presă, a fost acel laitmotiv care circulă: „de la DNA, de la Parchet au loc scurgeri de informaţii“. Ministrul Justiţiei poate cere informaţii despre activitatea procurorilor, a şi făcut-o, dar e de preferat să ceară aceste informaţii înainte de a lansa acuzaţii nefondate.

Spuneaţi că lucrurile nu sunt ireversibile. Cu toate acestea, există senzaţia că procurorii au prins gustul independenţei şi că ar fi capabili să nu cedeze presiunilor. Care e opinia dvs.?

În acest moment, lucrurile stau bine în justiţie, chiar dacă nu ne simţim confortabil ca cineva care ameninţă procurorii cu arestarea să ajungă ministrul Justiţiei. Lucrul acesta nu ne influenţează atitudinea de zi cu zi faţă de investigaţiile pe care le avem sau pe care le deschidem. Ideea e dacă lucrurile vor rămâne la nivelul declaraţiilor sau clasa politică va trece la schimbarea cadrului legislativ, la schimbări ale competenţei DNA, la mutări nejustificate dintr-o parte în alta de oameni. Pentru că DNA nu-l are doar pe procurorul şef, are și procurorii care lucrează în fiecare zi.

Ce fel de echipă lăsaţi în urma dvs.?

Este o echipă schimbată în proporţie de 80% faţă de ce am găsit în 2005 când am venit aici. E o echipă performantă, curajoasă. Aţi văzut că nu s-a schimbat atitudinea acestor procurori raportat la investigaţiile lor, indiferent de partidele politice care au fost la putere în aceşti ani. Nu s-au schimbat nici în aceste două luni şi jumătate de când a venit alt guvern. Dar aceşti procurori, repet, au nevoie, în continuare, de un cadru legislativ stabil.

V-aţi gândit la cineva din această echipă care ar putea să vă ia locul în funcţie?

Sunt oameni în DNA care au performat. Şi îl văd pe Călin Nistor, procurorul şef de la STA Piteşti, îl văd pe Doru Ţuluş, procurorul şef al Secţiei a II-a, pe Lucian Papici, procurorul şef al Secţiei I. Dar şi pe alţi colegi care au performat în toţi aceşti ani, care au făcut dosare grele şi au obţinut, în cea mai mare parte, condamnări.

Există, în acest moment, dosare, anchete complicate cu bătaie politică pe masa DNA?

Acum atenţia noastră e îndreptată spre soluţionarea dosarelor din instanţă. Activitatea DNA a avut o dinamică firească, iar soluţiile definitive au crescut. Ca să vă dau nişte cifre, soluţiile de condamnare în fiecare an cu fost între 100 şi 200, condamnări definitive. Anul trecut au fost aproape 300. A fost cel mai mare număr de persoane condamnate definitiv din istoria DNA. Iar în anul 2012, până la jumătatea anului, sunt aproximativ 450 de persoane condamnate definitiv. Dinamica e explicată prin numărul crescător de dosare trimise în instanţă de procurorii anticorupţie în aceşti ani, care acum închid un ciclu de trei-patru-cinci ani în faţa instanţelor de judecată. De aceea vedem tot mai multe soluţii pronunţate de judecători, pentru că acum se apropie de finalizare dosarele trimise în judecată în anii 2007, 2008, 2009. Dar şi pe masa procurorilor în faza de urmărire penală există dosare importante.

 Ne vom putea da seama dacă DNA rămâne independent şi în funcţie de evoluţia acestor dosare?

Ne vom putea da seama dacă DNA rămâne independent în funcţie de dosarele care ies de aici încolo pe uşa DNA, de anvergura dosarelor care merg în instanţă de aici înainte sau din momentul în care vine noul şef. Sigur că e foarte importantă atitudinea noilor şefi cu privire la dosarele aflate în instanţă, pentru că acolo există posibilitatea să retragi un apel, să retragi un recurs şi așa se oprește actul de justiție.

Ce dosare trebuie să ajungă în instanţă acum?

Nu vreau să spun de un dosar sau altul, vorbim de dosarele care au ajuns în instanţă. De pildă, dacă ne referim la oamenii politici, luna trecută a fost trimis în judecată pentru complicitate la abuz în serviciu d-l deputat Fenechiu (vicepreşedinte PNL, n.r.). Aşteptăm cu foarte mare interes decizia parlamentului în cazul Borbely, dosar pe care noi l-am trimis spre avizare în parlament, undeva pe la începutul anului, în februarie. A trecut în prima fază cu aviz pozitiv de la Comisia juridică, după care, la solicitarea unui reprezentant al UDMR, a fost retrimis la Comisia juridică. Şi acum nu ştim absolut nimic. Asistăm iarăşi la o blocare de către parlament a unui dosar de urmărire penală. E un film pe care l-am mai văzut.

Dacă se vor întâmpla lucruri care vor duce la reversibilitatea acestui proces de asumare a independenţei, a unor anchete mari, de asumare a unor soluţii grele, în mare parte se poate datora şi vinii magistraţilor, a procurorilor şi a judecătorilor. Dar, în primul rând, reversibilitatea va fi efectul măsurilor legislative luate de puterea politică.

Adică, ce măsuri legislative?

Ar putea să schimbe competenţa DNA, să desfiinţeze DNA. Anterior, au fost deja încercate astfel de măsuri. Dar, în condiţiile în care cadrul legislativ rămâne stabil, cred că magistraţii se pot apăra de orice influenţe politice. Şi atunci, dacă, în pofida acestui lucru, asistăm la un regres, înseamnă că nici magistraţii nu au opus rezistenţa, în sensul bun în care era nevoie. Pentru că magistraţii din România, în acest moment, nu au de ce să se teamă, au garanţii constituţionale, au garanţii oferite prin legi organice, în aşa fel încât pot să-şi facă meseria detaşaţi de presiunile politice. Acum, câtă libertate şi cât curaj îşi iau aceşti magistraţi depinde, până la urmă, şi de ei.

Acesta să fie factorul esenţial?

Din punctul meu de vedere, e esenţial. Acum, să o luăm invers, indiferent câte schimbări legislative ar face o putere politică, câte presiuni, până la urmă, dosarele penale sunt instrumentate obligatoriu de procurori şi judecate de judecători, indiferent unde se află aceştia. Chiar dacă ar muta competenţa de la Cluj la Tg. Mureş, de la Iaşi la Oradea, de la DNA la Parchetul General, de la DIICOT, iar la DNA...

Există o masă critică în rândul magistraţilor?

E o întrebare. În acest moment, pare că există. Şi spun asta fără să fi făcut studii sau sondaje, ci văzând ceea ce se întâmplă, soluţiile care se dau şi dosarele care se finalizează. Vă spun asta pentru că, până la urmă, cei care iau decizii în justiţia penală în România sunt judecătorii şi procurorii. Deci, cred că asta este cheia.

Aţi văzut toate reacţiile, cancelarii, Comisie Europeană, Departamentul de Stat. Principalul avertisment ţine de independenţa justiţiei. Pe asta se dă acum lupta? Acesta este pericolul?

Da. Ce mi se pare grav sunt ameninţările la adresa sistemului judiciar, ameninţarea judecătorilor Curţii Constituţionale, nerespectarea unor decizii ale Curţii Constituţionale. Toate aceste lucruri, pe mine, ca procuror-şef al DNA, ca magistrat, mă îngrijorează. Nu sunt de natură să-mi dea siguranţa că şi pe viitor îmi voi putea desfăşura meseria în aceleaşi condiţii de independenţă şi imparţialitate pe care le-am avut până acum.

E justiţia principala miză pentru clasa politică?

Evident, poate fi și justiţia, pentru că soluţiile de condamnare date în ultima perioadă au creat, din punctul meu de vedere, teamă printre politicieni. Să nu uităm, fostul prim-ministru al României a intrat în închisoare, senatorul Voicu a fost condamnat, nedefinitiv, e adevărat, la o pedeapsă cu închisoarea. Fostul preşedinte al PC, Dan Voiculescu, a evitat o judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ultimul moment, o judecată pe fond. O altă persoană importantă dintr-un partid care acum este la guvernare, deputatul PNL Fenechiu, este trimis în judecată. În plus, să nu uităm o multitudine de baroni locali aflaţi acum în faţa judecătorilor.

Cum aţi văzut incidentul cu Grăjdan şi Institutul de Stat în Construcţii? L-aţi interpretat ca pe o ingerinţă, ca pe o presiune?

Din moment ce DNA a deschis un dosar şi a procedat la punerea sub învinuire a lui Balaban Grăjdan pentru favorizarea infractorului, înseamnă că procurorii au apreciat-o așa, adică exact ca pe o încercare de a favoriza o persoană cercetată judecătoreşte pentru o faptă de corupţie. Este o metodă uzitată de multă vreme ca, atunci când au posibilitatea, cei care reprezintă instituţiile statului să-i ajute pe inculpaţi, spunând: „nu ne constituim parte civilă întrucât nu avem prejudiciu“.

Cum aţi perceput evoluţia cazului Năstase, de după condamnare - sinuciderea, spitalizarea?

Cu privire la tentativa de sinucidere nu mă pronunţ. Nu procurorii din DNA fac investigaţii cu privire la acest aspect. Însă, procurorii DNA, se ştie, au deschis o investigaţie cu privire la neexecutarea mandatului de executare a pedepsei de 2 ani cu închisoare. Adică, în timp ce alţi condamnaţi în același dosar s-au prezentat la penitenciar sau la arestul poliţiei şi au fost încarceraţi, am văzut aici o tergiversare în executarea unui mandat emis de ÎCCJ, lucru care mi s-a părut de o gravitate extremă. Aşa cum aţi văzut, acest fapt reiese şi din motivarea judecătorului de la Tribunalul Bucureşti, instanţa care veghează auspra executării pedepselor pronunţate de ÎCCJ. Judecătorul care a dat o soluţie în contestaţie la executare a spus că toate acele manevre de verificare a stării de sănătate a condamnatului Adrian Năstase de către medicii de la Spitalul Floreasca, toate acele tergiversări au fost doar manevre care aveau menirea să întârzie executarea mandatului. Nu medicii de la Spitalul Floreasca erau cei abilitaţi să spună dacă condamnatul Adrian Năstase poate sau nu să execute pedeapsa în regim de detenţie, ci medicii din spitalul penitenciar şi medicii de la Institutul de Medicină Legală. Mi se pare extrem de grav când nişte medici ori poliţişti îşi iau libertatea de a nu executa sau de a întârzia executarea unui mandat emis de puterea judecătorească. Dacă îşi permit să nu execute sau să întârzie executarea unui mandat emis de Înalta Curte, ne întrebăm ce-şi mai pot permite.

Mai există vreo posibilitate pentru Adrian Năstase de a scăpa de închisoare?

Orice soluţie definitivă poate fi contestată prin două căi extraordinare de atac: contestaţia în anulare şi revizuirea. Din câte ştiu, s-a şi declanşat una dintre aceste căi, contestaţia în anulare.

Comisia Europeană şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu ultimele evenimente din România şi a spus că vor fi cuprinse în raport. E un raport care contabilizează ultimii 5 ani. Credeţi că poate fi totul pus sub semnul întrebării din cauza a ceea ce se întâmplă de la venirea Guvernului Ponta?

Comisia a spus foarte clar că se inventariază şi se analizează progresele făcute de sistemul juridic din România în a asigura independenţa şi combaterea corupţiei pe ultimii 5 ani. Şi a mai spus Comisia: evenimentele din ultimele zile pun sub semnul întrebării sau generează riscul cu privire la o evaluare pozitivă. Deci, cu siguranţă vor fi înregistrate şi cu siguranţă nu într-o notă favorabilă. Ce s-a întâmplat în ultimii 5 ani în sistemul judiciar riscă să fie pus sub semnul întrebării de evenimentele ultimelor zile. Şi ei îşi pun aceeaşi întrebare: e ireversibil ceea ce se întâmplă în sistemul judiciar din România? Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi-a atins scopul, are finalitate? Iar evenimentele din ultimele zile, cu atacuri directe la puterea judecătorească, tind să-i convingă că nu sau că încă nu. Sistemul judiciar nu înseamnă doar ce face judecătorul sau procurorul, ci şi ce face clasa politică vizavi de activitatea magistraţilor. În ce măsură asigură cadrul legislativ, în ce măsură se respectă deciziile justiţiei.

Credeţi că mai există acum vreo şansă să se înceteze MCV, monitorizarea?

Eu cred că nu şi nici n-ar trebui să facă asta. D-l Horaţiu Dumbravă, membru CSM, spunea că mai mult ca oricând se impune continuarea MCV. Acelaşi lucru îl spun şi eu.

Premierul Ponta, în urma reacţiei europene, a Comisiei, a dat asigurări că independenţa justiţiei va fi respectată. Sunt convingătoare aceste asigurări?

E foarte frumos ce a spus premierul Ponta. Aşteptăm să vedem, aşteptăm ca acest lucru să se întâmple.

Instituţii sau oameni? Justificarea actualei puteri este că nu s-a atins de instituţii, ci a schimbat doar oameni din aceste instituţii. Ce credeţi?

Un om, oricât de performant, dacă nu are o instituţie cu competenţele legale şi cu logistica necesară, nu reuşeşte nimic. Invers, poţi avea o instituţie foarte bine dotată, dacă nu ai oameni performanţi… DNA a fost dotată logistic, de la înfiinţarea ei în 2002, cu tot ce-i trebuia ca să combată marea corupţie, însă diferenţa, din punctul meu de vedere, între ceea ce au făcut procurorii DNA până în 2005 şi ceea ce au făcut din 2005 până la zi e vizibilă. Ceea ce înseamnă că, în condiţiile unei realităţi instituţionale stabile, contează evident oamenii. Cum contează peste tot. Această instituţie exista şi în 2005, şi în 2002, avea procurori care lucrau, aveau poliţişti şi specialişti. Performanţele DNA faţă de ale PNA sunt vizibile. Când am venit aici, am pornit cu o evaluare a procurorilor. Şi în acel moment am revocat 11 sau
12 dintre procurorii care lucrau în DNA tocmai pentru lipsă de performanţă, lipsă de implicare, pentru că erau slab pregătiţi profesional sau alte motive care ţin de CV-ul unui procuror anticorupţie. Pe parcurs, i-am mai revocat şi pe alţii, au plecat unii de bunăvoie, în schimb a trebuit să găsesc alţi oameni. Am organizat, cum spune legea, interviuri pe care le-am tratat la modul cât se poate de serios, adică n-au fost simpatii, pentru că era nevoie să performăm. Şi, deşi în toţi aceşti ani, din 145 de locuri am avut tot timpul cel puţin 20-25 de locuri libere, niciodată nu au fost declaraţi admişi toţi candidaţii, pentru că nu îndeplineau condiţiile pentru a fi procurori DNA. Am avut ca urmare a acestei selecţii norocul să găsim în cea mai mare majoritate procurori competenţi, curajoşi, independenţi, oneşti, în primul rând, procurori care nu erau conectaţi la lumea politică din jurul lor. Şi asta are foarte mare importanţă mai ales la serviciile teritoriale, acolo lumea e mai restrânsă, mai mică, oamenii se cunosc între ei. Acei oameni din plan local au reuşit să instrumenteze dosare cu primari, preşedinţi de consilii judeţene, vicepreşedinţi de consilii judeţene, cu şefi de poliţie, şefi de fisc etc. Tot ce s-a întâmplat ulterior, soluţiile de condamnare obţinute arată că s-a operat până la urmă o selecţie bună. De ce a fost bună? Tocmai pentru că a fost strict profesionistă.
Oricum, nu sunt foarte mulţi oameni dornici să lucreze la DNA, tocmai din pricina complexităţii dosarelor.

Poate fi destructurată echipa DNA prin metoda revocării?

Sigur că da. În DNA şi în DIICOT, spre deosebire de celelalte parchete, se pot revoca procurorii din funcţie, care apoi se duc în locurile din care au venit, la parchetele obişnuite. Procurorul şef al DNA, prin ordin motivat poate revoca un procuror, cu avizul CSM. Se dă un aviz de către secţia de procurori a CSM, poate fi un filtru, dar acel aviz este consultativ, nu obligatoriu. Această competenţă a procurorului şef de a revoca şi numi procurori în DNA, pentru că ai întreaga procedură în oglindă, poate fi folosită ca să asiguri performanţa instituţiei sau ca s-o demolezi. Deci, totul depinde, iarăşi, de cel care conduce instituţia.

Vă e teamă de aşa ceva?

E cu siguranţă, n-am vrut s-o spun eu, una dintre metodele prin care procurorii DNA curajoşi, independenţi şi care nu vor respecta ordinele pot să fie îndepărtaţi. Eu, care îi cunosc, nu-i văd respectând ordinele nelegale ale şefilor.

Revocarea e la fel de simplă şi în cazul şefilor de secţii?

Cei care ocupă funcţii de şefi sunt de două categorii. Mai întâi sunt cei de la nivelul procurorului şef DNA, adjunct, şef de secţie şi adjunct de şef de secţie, care nu pot fi revocaţi decât de către preşedintele României, potrivit legii, tot cu avizul CSM, pentru că aşa sunt numiţi. Şi sunt procurorii şefi de servicii în cadrul structurii centrale sau cei de la serviciul teritorial care pot fi revocaţi din funcţie doar de CSM, pentru că CSM îi numeşte. Deci avem trei tipuri de revocări.

Dacă preşedintele interimar semnează aceste revocări...

Aceşti oameni sunt revocaţi.

Vedeţi în îndepărtarea preşedintelui Băsescu un risc din acest punct de vedere?

Preşedintele României, indiferent că este preşedinte ales sau interimar, poate semna numiri şi revocări din funcţie a procurorilor şefi ai DNA. Sigur că, până acum, preşedintele Băsescu a avut o atitudine absolut corectă vizavi de această instituţie şi a făcut numirile propuse de către procurorul şef al DNA şi de către procurorul general al României. Adică i-a consultat pe capii Ministerului Public în această procedură. Ceea ce nu ştiu dacă se va întâmpla de aici încolo.

După ce vă încetează mandatul, unde vă duceţi?

Eu sunt procuror la Parchetul Curţii de Apel Cluj. Având gradul de procuror de Parchet General, am posibilitatea să funcţionez şi la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.

Interviu cu DANIEL MORAR, procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), realizat de ANDREEA PORA