DOREL ȘANDOR: România în prag critic

Interviu Realizat De, Andreea Pora | 23.10.2018

Suntem la aproape 30 de ani de la revoluție și România pare așezată pe un drum prost din multe puncte de vedere. Cum de am ajuns aici? Care e explicația de fond? Ce s-a schimbat sau nu în societate?

Pe aceeași temă

 

O să încep cu nodul de la ață. Ați folosit cuvântul „revoluție“. În primul rând, n-a fost o revoluție. E un cuvânt frumos pe care îl folosim pentru că sună interesant. În decembrie n-a fost o revoluție, ci a fost o prăbușire a regimului comunist falimentar, într-un context european care se mișca puternic afară din sfera sovietică și pentru care - în România Ceaușescu era deja uzat - au fost multe componente ale regimului comunist care l-au răsturnat, simțind că, dacă scapă de Ceaușescu, pun mâna pe România.

 

Marele secret al postcomunismului este că cei care l-au alimentat, susținut și valorificat n-au făcut-o din dorința de a avea democrație, economie de piață, presă liberă, societate civilă, ci de a pune mâna pe bani, pe fabrici, uzine, pe resurse. Și aici începe metastaza României din ultimii 30 de ani. La ora actuală, parlamentul este o colecție de nulități, de oameni care fug după imunitate și habar n-au despre ce se întâmplă în România. Rămâi tablou. E o regresie cum nu-ți poți imagina.

 

Până la urmă, despre fiecare parlament, fiecare guvernare spunem „mai rău de atât nu se poate“. Și nu e vorba doar despre parlament.

Dar majoritatea negativă din parlament a crescut pas cu pas. La ora actuală cunosc doar 10-15 oameni pe care merită să-i saluți. În rest este mediocritate, afacere, complicitate, mafiotizare. Înnebunești. Îmi dau seama ce pățesc cei din servicii care-i ascultă și le fac dosare penale, că nu mai au loc în rafturi. După aceea, mediul de afaceri. M-am așteptat să fie un mediu de afaceri românesc competitiv, bazat pe investiție, pe performanță, pe respectarea legii, pe deschidere către economia europeană. Și ne-am trezit cu înhățarea a tot ce se putea, cu aceste averi nerușinate. La ora actuală, România vinde terenuri agricole și păduri în neștire. Fabricile au fost înlocuite cu mall-uri și trăim din alimentație din import, dacă vă puteți imagina, noi fiind o țară cu agricultură. Deci există un regres la nivel de piață și de economie privată inimaginabil. Foarte mulți au făcut deja averi grele și de aici urmează pasul următor, contaminarea mediului politic. Corupția este alimentată din această piață falsă. O altă cacealma pe care am trăit-o în ultimii 30 de ani a fost deschiderea către Occident, către economia de piață, către democrație.

 

După aceea, societatea civilă. La ora actuală, mai spuneți-mi dacă mai știți ceva ONG-uri din România? Unele dintre ele sunt folosite pentru spălare de bani sau sunt niște fantome. Deci tot proiectul cu societatea deschisă și cu ONG-rile s-a scufundat în neant. Sindicatele la început erau foarte puternice, reprezentau clasa muncitoare, salariații. La ora actuală mai sunt doi lideri sindicali cu care mai stau de vorbă, Hossu și Costin, care sunt oameni de calitate. Ceilalți au dispărut sau sunt arondați politic, cumpărați.

 

Deci s-au dus și mișcarea sindicală, și ONG-urile, economie privată și pluralism. Ultima, ca să fim mai finuți, este presa liberă. Ce presă aveam după revoluție! Aveam 40 de ziare, era nebunie. Acum stau și citesc dimineața patru-cinci ziare, titluri. Presa liberă din România este o fantomă. Îmi pare tare rău să spun asta.

 

Nu compensează Internetul, site-urile, Facebook-ul?

Nu compensează. La ora actuală, molima care distruge oamenii de 30-40 de ani și copiii este telefonul mobil, laptopul și Facebook. Noi am avut o viață personală la țară, la bunici, studenție, revoluție etc., care au ecou interior și judecata noastră vine dintr-o experiență de viață reală. La ora actuală, copilul când iese din burta mamei i se bagă telefonul în gură și vede ce i se livrează pe ecran, deci nu mai are experiență personală și mănâncă informații făcute de companii comerciale. Comunismul și capitalismul au fost înlocuite de consumerismul vulgar, ăsta este principala sursă și factor de influență. Iar telefonul, laptopul, calculatorul, Facebook și televizorul sunt izvoare de substituție a identității personale colective și a lumii în care trăim. Pe stradă, văd mame cu copil în brațe care vorbesc la două telefoane. Sau copii de câțiva ani care stau și se uită la ecranul calculatorului. 80% dintre oameni sunt prizonierii ecranului. Este o ciumă. Ăsta este unul dintre principalii factori care distrug în mod pașnic, soft libertarea, gândirea colectivă și individuală, comuniunea și ne face pe toți niște nuci într-un sac, nu niște nuci într-un nuc, cum ar fi normal. La ora actuală, lumea în care trăim este o grămadă de telefoane mobile la care livrăm ce vrem. That is all. Deci de aici începem. Asta este realitatea. Specia umană este într-un impas antropologic foarte grav. Este în trend global. Noi, fiind o țară mai săracă, mai primitivă, suntem mai întârziați în această patologie. Deci este o ciumă colectivă incredibilă.

 

E vreun domeniu în care putem bifa o reușită, un lucru despre care să spunem că e ireversibil în bine?

(Râde) Ultima veste proastă este că în România în ultimii 10 ani au apărut mulți oameni competenți, harnici și ambițioși - 4 milioane - care au plecat din țară. Este cea mai gravă informație despre România. Dacă ăștia 4 milioane ar fi în țară activi, productivi, cum sunt în Occident, am fi altă țară. Faptul că ei au plecat este cea mai dură consecință a ultimilor 30 de ani. Faptul că nu putem să-i aducem înapoi este cel mai sinistru criteriu de invalidare a realității românești actuale. Ei trimit bani acasă, la părinți, copii. Familiile din cauza asta sunt despărțite și copiii sunt crescuți cum sunt crescuți. Intrăm în patologia individuală. Este prețul pe care România îl plătește pentru că aici se pierde ritmul sau nu se intră în trend.

 

Un tablou sumbru. Ce ne lipsește?

În primul rând, e o colecție de capcane în care am intrat și în care zăcem. Există această inerție socială adânc instalată - unii acceptă, stau liniștiți, se uită la televizor, la calculator, înjură, spun bancuri și salut.

 

În Piața Victoriei nu au stat deloc liniștiți.

Piața Victoriei e un fenomen interesant, complicat. M-am dus ca sociolog, dar și ca cetățean la cele mai importante evenimente din Piața Victoriei și cunosc fenomenul cum a evoluat, l-am admirat și am trăit acolo o vibrație. Între timp, a devenit eterogen, amestecat, cu infiltrări. Mulți vin să petreacă, să facă socializare, să conversese, de-aia își aduc și copiii, se simt bine pentru că sunt pentru două-trei ore într-un spațiu unde se simt liberi, sunt vii. A produs o presiune asupra guvernării până la un punct. Fenomenul evoluează. Începe într-un fel și curge ca un râu care vine de la munte, cu valuri, cu mlaștini, cu cascade. Trebuie să fim atenți că după doi ani de evoluție el nu mai este ceea ce ne-a intrat nouă în cap că ar fi Piața Victoriei.

 

La ora actuală este un fenomen în care se amestecă mai multe tendințe, sunt multe infiltrări, din România și din afară, din toate punctele cardinale, este un amestec de influențe eterogene care îl transformă în ceva care nu mai poate intra sub o etichetă.

 

Analiza dvs. face abstracție de 10 august, de violențele jandarmilor, de gazele lacrimogene, de bătăile aplicate unor oameni pașnici, de tot ceea ce a adus oprobriul Europei. De ce guvernul a reacționat așa?

10 august a fost un fenomen eterogen. A fost expresia involuției guvernării actuale. Ei la ora actuală sunt din ce în ce mai săraci în soluții, în mesaje și din cauza asta îi deranjează tot mai mult astfel de lucruri, pentru că n-au ofertă alternativă.

 

Cum este leadershipul actual?

61% dintre români n-au fost la vot la ultimele alegeri. Și din ceilalți 38% PSD a făcut o majoritate în parlament. Leadershipul actual este un surogat sinistru - corupt, mediocru și inert, fără competență, preocupat să-și tragă sforile, cu dosare penale în draft. Sunt șantajabili și șantajați din diverse surse. Încearcă să-și mute banii în străinătate, eventual să și rămână în Madagascar. Dacă îl întrebi pe unul dintre ei despre două valori ale social-democrației, se uită la tine ca și cum l-ai arunca din lift. Să aibă o reprezentare pe agenda socială - nu-i interesează- și nici să aibă integritate în funcționarea instituțională. Asta este chestia cea mai tristă. E o asociație cu ștampilă de PSD de mafioți ordinari. Elita noastră politică este un surogat toxic. Dacă cade Guvernul Dragnea, întrebarea este cine vine în loc? Aici este marea bubă.

 

PSD nu a fost totuși chiar așa totdeauna. Când s-a produs switch-ul?

În ultimii ani. Eu îi cunosc bine pe toți. Sub Năstase n-a fost așa de rău, deși și el este un tip păcătos, pervers, cu caracter ciudat, dar cu educație, cu pretenții, cu un anumit standard, cu o cultură internațională și cu dorința de a fi salutat. Geoană - un naiv căzut din avion care a fost primul folosit ca o păpușă ca să aibă băieții din spate timp și loc să-și facă treaba. El la rândul lui nu este un om dubios, corupt, doar naiv și amator. Ponta a fost primul om de interfață care a fost navetist, dar nici el n-a ajuns în halul în care a ajuns la ora actuală guvernarea Dragnea. În prezent, Dragnea, dincolo de dosarul lui personal, este susținut de baronii din teritoriu pentru că sub el ei au asigurată o minimă protecție... Din cauza asta acum încep să-l părăsească pentru că simt că el nu mai are capacitatea să țină lumina stinsă în dormitor.

 

Dar opoziția cum e? Mă refer la PNL în principal, pentru că există multe lucruri în comun cu PSD-ul, inclusiv susținerea baronilor și lipsa unui leadership.

Marea bubă acum este că nu mai avem partide. Uitați-vă la țărăniști ce au ajuns, la liberali ce au ajuns. Neexistând opoziție, piața politică din România nu există. Asta este una dintre sursele grave care duc România către neant. Mediul politic românesc - folosim cuvinte prețioase - este de fapt un ansamblu de găști ordinare cu dosare la DNA care încearcă să supraviețuiască procesului și pușcăriei și eventual să-și salveze averile în țară sau străinătate. Asta e tot! România nu are conducători. Are mafioți care sunt în clădiri pe care scrie „Ministerul lui Pește care înflorește“. Să fim serioși! Am ajuns într-un hal sinistru.

 

Mulți și-au pus speranța în justiție ca să mai curețe mediul politic, să mai stârpească mafiotismul de care vorbiți. E un eșec sau nu?

E o explicație foarte simplă. Justiția a fost închisă în clădiri până la aventura lui Kövesi, care a fost excepția de la regulă, dar și acum descoperim că sunt zeci și sute de dosare nefinalizate, dar ea totuși s-a bătut. În justiție sunt oameni de calitate, este ultima minoritate a statului de drept, care, de bine, de rău, funcționează. Dar la ora actuală este copleșită și izolată. Justiția ar fi putut să fie o garanție că nu se merge prea departe - n-a reușit. Sau ar putea să fie, dacă vreți să ne gândim și la lucruri pozitive, o resursă cu care să se lumineze realitatea în care trăim. Justiția ar fi putut fi principala cale spre normalitate. Dar o veste proastă este că poți să-i bagi în pușcărie pe ăștia, dar n-ai pe cine să pui în loc, că nu justiția îi pune în loc. Nici populația, nici partidele nu mai generează alternativă. În alte țări, cum sunt Ungaria, Polonia, acolo mediul politic se hrănește, evoluează. La noi totul este golit. Noi folosim cuvinte cheie pentru ceva care nu mai este real. După ultima ordonanță, mai avem justiție?

 

Care este explicația că la vârful PSD a ajuns unul ca Dragnea, care e sub nivelul leadershipului obișnuit al PSD?

Are calitatea esențială pentru un astfel de partid. Este doar un simplu mafiot care apără mafioți. Din cauza asta a adus femeile care sunt miniștri și care sunt figuranți. El spune: „aia, aia, aia“, ele execută și cu asta basta. La ora actuală, România nu are partid de guvernare și guvern. Este doar un ansamblu de jucători pe o piață neagră a influenței publice. România este sub ocupație. Dacă am fi sub ocupație străină nu am fi în acest hal. Aici se adaugă ceva. Factorul extern care acționează în România este și el destul de contradictoriu. Pe de o parte, Bruxelles se uită de la distanță, rafinat și conceptual, iar investitorii care vin în România sunt tipi care nu sunt acceptați în Occident și vin să fure alături de românii de aici și cumpără păduri, pământ și fabrici.

 

Nu putem generaliza.

Avem trei-patru investiții străine de calitate care funcționează. În rest, la nivel mic și mediu, este și aici o mafiotizare de te doare creierul. După aceea, contextele europene sunt foarte contradictorii, păcătoase. Instabilitatea din Europa pe ansamblu îi face să fie ocupați cu ale lor și noi să fim undeva la periferie, un fel de Ferentari al Europei. Nu au timp să se ocupe și de noi.

 

Totuși, avertismentele Bruxellesului sunt dure, ați văzut și la dezbaterea din PE, suntem amenințați cu o rezoluție, suntem amenințați cu condiționarea fondurilor europene de respectarea statului de drept. La fel ca Polonia și Ungaria.

În Polonia și Ungaria lucrurile funcționează. Numai că ei nu vor să li se mai dea de la Bruxelles prin telefon ordine. Au păstrat autoritatea internă, vor să se conducă pe ei, după standarde de piață, și sunt obraznici. Dar sunt două țări care funcționează și vor să funcționeze în modul lor tradițional, autoritar, cu orgolii. Și la ei e naționalism, dar e un naționalism care are consistență. În timp ce la noi nu există așa ceva. Totuși, la ei sunt lucruri relevante care se întâmplă acolo în economie, în investiții. Și ei încalcă regulile în interes personal și propriu, dar nu sunt în halul în care suntem noi. Este o prăpastie între nivelul la care noi am căzut sub standarde elementare și ei. Unul dintre motivele pentru care UE nu se bagă la noi prea tare este că ar fi haos. Nu poți să amendezi decât un șofer care merge cu o mașină care funcționează. Noi suntem o căruță cu două roți și cu doi cai betegi, un spațiu haotic, spart în bucăți. Ce să amendezi? Deci e o mare diferență.

 

Se va menține Dragnea la putere? Rezistă?

Până în decembrie, sigur. După aceea nu știu. Pentru că se scufundă barca. În sensul că oamenii care îl sprijină acum își dau seama că nu au viitor cu el. Nu întâmplător scandalul cu Firea a apărut subit. Că ea nu era dintre eroinele democrației și ale statului de drept. N-a fost decât o revoltă între baroni și șeful de la București.

 

Și șeful a câștigat zdrobitor.

Nu. Aventura lui Firea a rămas un pilon, un reper. În jurul ei, chiar dacă au fost doar opt care au votat, sunt mulți care, deși nu au votat, așteaptă să vină o altă ocazie. Știți de unde se va întâmpla chestia? De la buget. Ei fac împrumuturi din exterior să acopere măriri de salarii, de pensii, de cheltuieli. În momentul în care se va face un bilanț, care va fi spre sfârșitul anului, o să se vadă că statul român este într-un faliment grav și că cei care ne mai împrumută cer dobânzi foarte mari și cer valori strategice. Până la urmă se va scufunda. Și atunci, în condițiile astea, repet, întrebarea este cine vine în locul lui Dragnea, nu că Dragnea va pleca. Nu are cine să vină în locul lui. Nici din opoziție și nici din PSD.

 

Nici din opoziție?

Nu, pentru că și acolo au dispărut oamenii de calitate. Dovadă că primarul de Oradea și-a dat demisia din PNL. Deci, la ora actuală e jale, nu avem opoziție. Este una dintre sursele crizei actuale.

 

PNL-ului ce-i lipsește?

O echipă, un program și o prezență publică puternică, nu doar gargară. Eu îl cunosc foarte bine pe Orban de când era la Patriciu figurant. Între timp a învățat ritualuri, limbaj, dar el nu e lider, n-are vână de lider. Cei din partid îl tolerează tocmai pentru că e comod să aibă un șef de-ăsta care nu pune probleme. Antonescu este mai rău ca Orban, este un gargaragiu de doi bani.

 

Dar USR, partidul lui Cioloș?

Spanac! Figuranți! Nu trăiți după informații din presă!

 

Președintele?

Când începe să tacă Iohannis, nu poți să-l mai oprești...

 

Cum vedeți eșecul referendumului? S-au dat multe explicații în spațiul public pentru absenteism. Oricum, nimeni nu-și asumă public acest eșec. Care este explicația dvs.?

Rostul referendumului ar fi fost să marcheze o distincție clară. Familie, bărbat, femeie, copil. Ceea ce deja avem. Ca tradiție, realitate, chiar și formal în sens normativ. Modul în care a fost promovat, afișat, tipărit pe buletinul de vot a creat mai curând confuzie.

 

Reținerea în participarea la urne vine din variate motive. Electoratul a devenit foarte eterogen, fragmentat, expus la influențe contradictorii. Nu de puține ori, perverse. Iluzia că „familia“ este o entitate de nezdruncinat ca stare, prezență, înțelegere poate deveni foarte costisitoare pentru echilibrul social.

 

Rolul bisericii, al școlii, al comunității locale se află în pragul unei mari treziri la realitate. Inerția, ignoranța, indiferența pot genera costuri majore, dezvoltări ireversibile. Avem aici același mesaj. Oamenii perverși, toxici, ilegali sunt uniți și adesea bine organizați. Cei cinstiți, generoși, harnici sunt izolați, tăcuți, temători. Referendumul a fost în principal un test asupra acestei evoluții problematice. Unde ajungem?

 

Și ce-i de făcut? Care e soluția pentru România?

Eu cu asta am început discuția cu dvs. Nu este nimic de făcut. România este o țară terminată. Dacă vreți, am și eu o listă cu ce e de făcut. În primul rând, o definire a unor ținte de viitor: ce am vrea să fim în următorii 50 de ani, făcută de profesioniști care sunt cu informație, cu calcul, să-ți facă un raport România 2022, ʼ25 și ʼ27. A doua chestie ar fi tot așa, cineva capabil, un grup care să aibă o viziune emancipată de prezentul toxic, desprins de ce e acum, și care, în al treilea rând, să aibă la zi o informație sistematică și deplină, nu spanacuri. Patru: o evaluare pe piața jucătorilor la zi, să vadă dacă dintre cei care sunt pe piață pot fi cât de cât antrenați. O reîncărcare a resurselor financiare, de credibilitate, de autoritate. O desprindere de trecut. Cine se poate desprinde, cu vile la malul lacului și cu dosare la Securitate?

 

Adică altă garnitură.

Altă garnitură. După aceea, capacitatea de a crea o coeziune socială pozitivă între oameni. Sunt zone din țară unde oamenii își văd de treabă, trebuie să-i recunoști, să-i pui în valoare, să-i reprezinți la București, fără să-i vinzi și fără te trezești că trimiți acolo escroci. Și un efort de a finaliza. Ai început ceva, termină, nene. Asta e marea bubă în marile proiecte și marile promisiuni în România.

 

Toate astea depind de ce?

Găsește-mi oamenii să facă astea. De asta depinde. Nu neapărat politicieni. Dacă vreți, cei din mediul corporated. Deși filosofia ultimelor două secole se baza pe credința într-o identitate politică - țineți minte cum erau țărăniștii și liberalii? Cum erau în stare să o pățească rămânând țărăniști? Uitați-vă ce au ajuns țărăniștii acum! Deci o anumită credință în valori este de neînlocuit.

 

Prin aceasta ar fi posibil să-i avem uniți, activi, productivi. În cunoașterea spațiului de operare la nivel instituțional, în comunicarea publică și, desigur, în reprezentarea nevoilor comune ale oamenilor cinstiți și harnici. Care nu lipsesc din România. Trăim un interval de răspântie...

 

Interviu realizat de ANDREEA PORA

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22