Horia Georgescu: Parlamentul încearcă să submineze mecanismul anticorupţie

Mai este ANI în pericol? Preşedintele declara că ANI a scăpat pentru că legea a fost retrasă. Care este adevărul?
Cred că pericolul persistă. După ce a fost retras proiectul d-lui Ciuhodaru, care practic a anulat amendamentele deputatului Márton Arpád, un alt proiect a ajuns pe masa de dezbatere a Senatului, iar lucrările sunt programate la jumătatea lunii noiembrie. După cum s-au desfăşurat lucrurile în trecut, la Senat există un risc în ceea ce priveşte amendarea Legii ANI, iar acele amendamente formulate în Camera Deputaţilor să fie preluate de alţi senatori care s-au manifestat împotriva ANI în mod public.

Ce riscuri presupune proiectul senatorului PNL Emilian Frâncu?
Presupune modificarea declarării contractelor, în sensul în care, dacă ai sub un prag de 3% din acţiuni într-o companie, să nu fie declarate contractele. Din păcate, după dezbaterea din Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, nu a fost trimis spre plen, s-a adoptat tacit în forma iniţiatorului. Şi acum e posibil să fie excluse de la declarare inclusiv contractele cu statul, acolo unde sunt semnate cu SRL-uri. Care este riscul? Ca persoanele în cauză să-şi diminueze participaţiile în aceste SRL-uri, să treacă acţiunile majoritare pe rude sau terţi, în aşa fel încât să nu se mai declare contractele cu statul. Riscul este că, indiferent dacă aceste modificări sunt acceptate sau nu în Senat, după votarea lor, în termen de 5 zile, legea poate fi contestată din nou la Curtea Constituţională. Chiar dacă, aparent, unele amendamente nu sunt periculoase pentru lege, deschid poarta spre Curtea Constituţională, pentru ca legea să fie dezbătută din nou acolo.

Vedem că ofensiva împotriva ANI este sistematică, dar parcă mai vehementă în ultimul timp. A ajuns ANI un real pericol pentru politicieni?
Explicaţia constă în dosarele pe care ANI le-a instrumentat de-a lungul timpului. De exemplu, cazul celor 3 preşedinţi de consilii judeţene, dosarele deputaţilor care şi-au angajat rudele pe cabinet, dosarul rectorilor–parlamentari. Aceste cazuri implică persoane din tot spectrul politic. De curând, s-au adoptat nişte decizii în primă instanţă, în cazul senatorului Mircea Diaconu şi al deputatului Mircea Andon, care au dat dreptate ANI. Deci se întrevede posibilitatea ca, prin incompatibilitate, care la prima vedere nu pare un capăt de ţară, aceste persoane să-şi piardă mandatul. A apărut şi prima decizie de la înfiinţarea ANI, definitivă şi irevocabilă, de confiscare a unor sume nejustificate în cazul Dan Vele. În cazul lui Dan Ioan Popescu, ÎCCJ a decis confiscarea unui milion de euro. Această hotărâre nu este încă definitivă. Sunt decizii istorice aş putea spune, care arată că lucrurile se schimbă. Mecanismul începe să prindă substanţă, de aceea cred că am devenit un pericol. Unii membri ai parlamentului conştientizează acest lucru şi încearcă prin diverse mijloace să submineze nu numai cadrul legislativ al ANI, ci întregul mecanism anticorupţie.

Cu toate acestea, eficienţa ANI este pusă sub un mare semn de întrebare. Care sunt rezultatele concrete ale acestor acţiuni?
Dacă într-un proces de confiscare a unei sume de 120.000 de dolari decizia definitivă şi irevocabilă vine după 10 ani, unde este vina ANI? Acelaşi laitmotiv este folosit şi la adresa DNA. Eficienţa investigaţiilor ANI trebuie dată de instituţiile care sunt responsabile pentru asta mai departe, fie că sunt unităţi de parchet, fie că sunt instanţe de judecată sau comisii de disciplină. Aici mă refer în special la instanţele de judecată. Acum să spui despre ANI că nu are eficienţă, atâta timp cât se judecă cu anii în procese simple de incompatibilitate, de conflicte de interese, de averi nejustificate, unde apar probleme majore de jurisprudenţă şi decizii de la caz la caz care diferă substanţial, nu poate fi acuzată ANI că nu-şi face treaba. Noi investigăm, constatăm şi trimitem mai departe cazurile, ăsta este rolul ANI.

Să vorbim concret: 110 cazuri de incompatibilitate ajunse în justiţie, 80 cu decizii definitive. Ce s-a întâmplat după aceste 80 de decizii definitive? Care este consecinţa lor pentru persoanele respective?
Nu s-a întâmplat mai nimic. Pentru că legislaţia în materia pedepsirii acestor incompatibilităţi este limitată şi nedescurajantă. Aceste decizii definitive vin după câţiva ani în instanţă, în momentul în care persoana respectivă nu mai e în funcţie sau şi-a dat demisia sau i s-a terminat mandatul. Şi atunci decizia este irelevantă. Au fost situaţii în care au fost revocaţi din funcţie. Foarte puţine situaţii, ce-i drept. Cei mai mulţi şi-au dat demisia. Şi au fost situaţii în care comisiile de disciplină, în loc să aplice sancţiunea cea mai drastică de revocare din funcţie, au preferat să dea un avertisment scris, o mustrare verbală sau o diminuare a salariului pe câteva luni. Ceea ce, din punctul nostru de vedere, este inadmisibil.

Şi atunci, la ce concluzii putem să ajungem? Că tot acest mecanism, de fapt, nu funcţionează, din moment ce consecinţele sunt zero?
Sunt aspecte subliniate şi în Raportul pe justiţie, care a apărut anul acesta, în vară. Legislaţia şi-a atins limitele, dar, după cum ştiţi, există
pericolul ca, atunci când faci o modificare legislativă substanţială ca să îmbunătăţeşti cadrul de aplicare a legii, când se ajunge în parlament se încearcă golirea de conţinut a atribuţiilor ANI, în locul consolidării. Altfel, la nivel politic, vedem tot felul de declaraţii. Toată lumea îşi doreşte ANI, dar dacă se poate să nu verifice pe nimeni de la un anumit nivel în sus. Atunci când ajungem în parlament, lucrurile stau cu totul altfel. Până la urmă, totul se rezumă la decizia politică care ţine de adoptarea legilor în parlament. Şi aici, dacă nu se doreşte cu adevărat instituirea şi menţinerea pe termen lung a unui cadru legislativ anticorupţie, de sine stătător, care să şi aibă toate instrumentele necesare, din păcate nu vom ajunge acolo unde îşi doresc cetăţenii români şi, în acelaşi timp, să satisfacem exigenţele Comisiei Europene în materia anticorupţiei.

Să luăm un alt exemplu: din 1.558 de consilieri locali judeţeni, sunt 702 care au aproximativ 1.402 de firme, 10% dintre aceştia au contracte cu firmele proprii prin instituţia la care lucrează. Ce se întâmplă cu aceste cauze?
ANI a finalizat cazul a trei preşedinţi de consilii judeţene, Bunea Stancu, Ostaficiuc şi Nicolescu de la Argeş. Este o situaţie care creează disfuncţii majore. Pentru că aceşti consilieri locali şi aceşti consilieri judeţeni votează bugete pentru comunităţile locale, după care, prin licitaţii, banii ajung în firmele lor sau deţinute de rude ale lor. Acesta este modul prin care se direcţionează banii publici în buzunarele acestor persoane. Şi de aici se nasc conflictele de interese, aspect de îngrijorare majoră la nivelul CE. Aceste cazuri instrumentate de ANI sunt transmise mai departe, fie către parchet, fie către instanţă, pentru că noi, pe procedura de conflict de interese în materie administrativă, solicităm anularea acestor contracte. Dar şi aici avem surprize: instanţele ne spun că nu pot să anuleze acele contracte pentru că fac parte din altă materie juridică. Prioritar este să recuperăm banii din aceste contracte.

Dar conflictul de interese, dincolo de anularea contractelor, prevede vreo sancţiune, prevede ceva sau...?
Prevede o sancţiune complementară. Persoana care se află în conflict de interese nu mai poate ocupa trei ani o funcţie publică. Deci, hai să ne gândim. O persoană în conflict de interese după trei ani poate să revină în funcţie publică. Este inadmisibil! Legislaţia şi-a atins limitele. În plus, mai este şi o parte penală, pentru că, de obicei, majoritatea conflictelor de interese comportă şi o latură penală. Iar aceste dosare noi le înaintăm Parchetului.

Dacă totuşi se poate face confiscarea averii, avem deja cazuri, de ce mai este nevoie de o lege prin care să se confişte averile ilicite?
Acum se confiscă averea nejustificată pe mecanismul ANI, iar în plan penal se confiscă obiectele infracţiunii predicat. Adică, dacă o persoană a furat o maşină şi se dovedeşte infracţiunea respectivă, se confiscă acea maşină, dar persoana respectivă poate să fi furat 100 de alte maşini, să le fi vândut, să fi obţinut bani, să-şi constituie un patrimoniu imobiliar şi procurorii, până la acel moment, să nu fi fost în măsură să identifice bunurile obţinute din săvârşirea altor infracţiuni, iar persoana respectivă poate rămâne bine mersi cu acele proprietăţi. Din această cauză, este absolut necesară introducerea unei legi privind confiscarea extinsă.

Cum decurge relaţia cu autorităţile statului de la care trebuie să cereţi informaţii, vă pun piedici sau sunt cooperante?
Pe rolul ANI sunt aproximativ 4.500 de dosare de verificare de averi, conflicte de interese şi incompatibilităţi. O persoană poate fi verificată pe toate cele trei planuri. Şi majoritatea cazurilor aşa arată. În plan intern, nu avem probleme în obţinerea de documente. Într-adevăr, sunt situaţii unde durează mai mult, dar sunt motive obiective, deoarece şi în alte instituţii, fie că sunt private sau de stat, există limite ale personalului care gestionează aceste documente. În plan extern însă, avem dificultăţi în obţinerea de documente. Când solicităm date din străinătate, avem obstacole de ordin temporal sau refuzuri de a le furniza pur şi simplu. Nu vreau să dau exemple pentru a nu da naştere la speculaţii.

Este vorba de acele dosare despre care presa a vorbit, ale unor parlamentari, în care cereaţi date despre conturi bancare?
Nu vreau să comentez.

Să înţeleg că aveţi în lucru dosare ale unor politicieni pe care îi verificaţi în străinătate?
Nu comentez, avem dificultăţi de legislaţie, unele de altă natură, dar vă asigur că verificăm toate informaţiile şi folosim toate instrumentele pe care le avem. Dvs. puteţi să trageţi ce concluzie doriţi.

O mare problemă este cea a licitaţiilor. Aţi încheiat recent un protocol cu ANRMAP. În mod concret, ce veţi face?
Am încheiat protocoale nu numai cu ANRMAP. De curând am încheiat protocoale cu toate ministerele în subordinea cărora se află autorităţi de management. Aş putea să dau câteva exemple: Ministerul Afacerilor Europene, Ministerul de Interne, Ministerul Transporturilor, Ministerul Muncii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Turismului, Ministerul Mediului. Cu toate aceste instituţii am încheiat protocoale. Acest lucru face parte dintr-un pachet al autorităţilor române prin care se urmăreşte combaterea conflictului de interese, în special pe fonduri europene. Cred că este o măsură binevenită, este un pas pozitiv, dar aceste protocoale trebuie să se materializeze în sesizări transmise către ANI, în cazuri relevante în ceea ce priveşte gestionarea frauduloasă a banilor europeni, din perspectiva competenţelor ANI.

Primiţi telefoane din diverse zone, prin care să fiţi rugaţi s-o lăsaţi mai moale cu un caz sau altul ori să luaţi în vizor pe cineva?
Nu primim astfel de telefoane. În schimb, inspectorii primesc telefoane de la persoanele verificate, iar unele sunt de intimidare şi altele chiar de ameninţare. Dar am reuşit până acum să facem faţă cu brio, aşa cum s-a întâmplat şi în trecut, şi, mai mult decât atât, dacă se va ajunge în situaţii limită, le vom face publice şi vom formula plângeri penale.

Cum interpretaţi această solicitare a Comisiei de Drepturile Omului de a veni cu Raportul ANI în parlament?
Este o formă de presiune. Ce pot să vă spun este că ANI are obligaţia legală să transmită Raportul de management, efectuat de un auditor extern, anual, către Consiliul Naţional de Integritate. ANI nu este în subordinea Senatului. Toate rapoartele cerute de lege au fost transmise în termen de-a lungul anilor. Există Consiliul Naţional de Integritate care poate răspunde la toate întrebările necesare pe care o comisie din Senatul României le poate pune. D-l Frunda a solicitat expres în Biroul Permanent al Senatului ca şi comisia dânsului să gestioneze această situaţie, împreună cu Comisia juridică. Până acum ceva timp, doar Comisia juridică aborda problematicile referitoare la ANI. Acesta este punctul de vedere oficial al instituţiei noastre şi o să-l urmăm ca atare.

Interviu cu HORIA GEORGESCU, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), realizat de ANDREEA PORA