Pe aceeași temă
Ce putem spune despre contextul specific în care s-au desfășurat alegerile parlamentare de anul acesta din Republica Moldova?
Aș vrea să punctez, în primul rând, faptul că acestea s-au desfășurat într-un cadru legislativ care a fost criticat de Comisia de la Veneția. Mai precis, în 2017, Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor, împreună cu alți deputați care au părăsit partidele pe lista cărora au obținut mandate în 2014 au votat înlocuirea sistemului electoral proporțional cu unul mixt. În al doilea rând, trebuie menționat faptul că, în 2018, alegerile pentru primăria Chișinăului au fost anulate de Curtea Supremă, după ce acestea fuseseră câștigate de unul dintre liderii opoziției, Andrei Năstase. Este important de precizat și că R. Moldova este un stat ale cărui instituții sunt capturate de oligarhul Vlad Plahotniuc și de grupul de putere din jurul Partidului Democrat. După anularea alegerilor, UE a decis să sisteze asistența financiară acordată R. Moldova.
Campania electorală probabil că a fost cea mai „mizerabilă“ din întreaga istorie de stat independent a R. Moldova. Resursele adminsitrative au fost mobilizate în favoarea Partidului Democrat. Și, ca să dau un exemplu, voi menționa faptul că Facebook a anunțat că a închis 200 de conturi false pentru că erau folosite pentru a distribui informații false despre partide politice. Compania a anunțat că acestea erau operate de angajați ai guvernului de la Chișinău. Au existat intimidari și amenințări la adresa societății civile. Asociația Promo-lex, care are o vasta experiență în monitorizarea alegerilor, a fost acuzată public de reprezentanți ai autorităților. Cel mai grav este însă faptul că cei doi lideri ai opoziției, Maia Sandu și Andrei Năstase, au anunțat că ar fi fost otrăviți cu mercur.
Prin ce s-au individualizat principalele platforme și programe electorale?
Toate partidele au anunțat măsuri de luptă împotriva corupției. Doar că acestea trebuie interpretate și din perspectiva CV-ului cu care vin aceste partide. ACUM are în portofoliu mandatul de ministru al Educației al Maiei Sandu, care a încercat să reformeze sistemul. A fost însă aspru criticată pentru decizia de a introduce camere video pentru supravegherea examenului de BAC sau închiderea unor școli, care nu mai aveau elevi. În 2019, ACUM a promis ample reforme în sistemul de justiție, inclusiv negocierea cu UE a unui sistem de tip MCV-România, investigarea furtului miliardului și anularea legii cetățenie contra investiții.
PD se poate „lăuda“ cu păstorirea furtului miliardului, proliferarea corupției, lipsa reformelor în justiție, monopolizarea mass-media. Dar și prezența la guvernare în 2014, an în care a fost semnat Acordul de Asociere R. Moldova–UE, și liberalizarea regimului de vize. În 2019, a avut un program „pro-Moldova“, cu reforme în domeniul justiției, educației și relații bune cu UE.
PSRM se poate „lăuda“ cu măsurile anticorupție anunțate în campania pentru prezidențialele din 2016 și neimplementate de Igor Dodon. În 2019, a promis tot felul de gratuități, creșteri impresionante de salarii sau transformarea BAC-ului într-un examen opțional. A avut și „clasica“ retorică antioccidentală, specifică partidelor pro-ruse: închiderea oficiului NATO din Chișinău, măsuri „moldoveniste“ în educație, ratificarea unui acord R. Moldova-Uniunea Economică Eurasiatică.
Partidul Șor este unul nou, populist, care a promis magazine sociale și refacerea colhozurilor sovietice. Afaceristul este însă primarul orașului Orhei, unde a implementat câteva măsuri de modernizare (refacerea drumurilor și un parc de distracții), motiv pentru care este foarte popular printre locuitorii orașului.
Să facem un tablou al câștigătorilor, dar și al perdanților.
Câștigătorii nu sunt cei din Partidul Socialiștilor, formațiune declarativ pro-rusă, chiar dacă au obținut cele mai multe mandate - 35 mandate. În realitate sunt marii pierzători, pentru că o parte dintre voturile acestora s-au dus la Partidul Șor - 7 mandate. Acesta este o formațiune populistă, creată de controversatul afacerist Ilan Șor, care este liber, deși a fost condamnat, în primă instanță, la 7 ani de închisoare pentru participarea la furtul miliardului („jaful secolului“) din 3 bănci. Dar și pentru că, așa cum a declarat public președintele Igor Dodon (ex-PSRM), alegătorii din Transnistria au fost transportați la Chișinău pentru a vota niște independenți total necunoscuți, care nu și-au făcut campanie în regiunea separatistă și care probabil că vor vota în tandem cu Partidul Democrat.
Profitorii alegerilor sunt cei din Partidul Democrat și liderul acestuia, oligarhul Plahotniuc, care au reușit să obțină 30 de mandate, deși cu câteva luni în urmă erau slab cotați în sondaje. Plahotniuc avea chiar 90% rating negativ.
Câștigătorii mi se par a fi cei din blocul ACUM (Partidul Acțiune și Solidaritate, Platforma DA) pentru că în condițiile unei campanii electorale atroce, cu fonduri puține au reușit să obțină 26 mandate. De altfel, în ultimii ani cei doi lideri ai blocului ACUM au fost „tocați“ constant de mass-media controlate de socialiști și oligarhul Plahotniuc.
Perdanții sunt cetățenii R. Moldova. În primul, rând pentru că o parte a acestora nici măcar nu au fost lăsați să voteze. Cu câteva săptămâni înainte de scrutin, autoritățile de la Chișinău au anunțat că pașapoartele expirate nu pot fi folosite pentru legitimarea alegătorilor, chiar dacă acest lucru a fost posibil la scrutinele anterioare. De ce? Pentru că majoritatea covârșitoare a diasporei occidentale a votat, la prezidențialele din 2016, pentru Maia Sandu, candidata opoziției. În al doilea rând, pentru că cetățenii au fost supuși unei campanii masive de dezinformare, pentru că au fost înregistrate situații de mituire, mobilizare a angajaților de la stat.
Alți perdanți sunt UE și România, pentru că nu au reușit să mențină R. Moldova pe o traiectorie europeană, să o transforme din „povestea de succes a Parteneriatul Estic“ într-un candidat cu șanse reale la aderare. Și totuși, nu e chiar totul pierdut. În R. Moldova a apărut o forță politică proeuropenă de opoziție, care este un partener viabil de dialog pentru Bruxelles.
Convine Moscovei deznodământul alegerilor?
Un alt câștigător este Moscova. Da, da pare paradoxal că Moscova este câștigător, deși Partidul Socialiștilor, pro-rus, a obținut un scor slab față de potențialul scontat. De ce? Simplul motiv că rezultatele alegerilor anunță menținerea statu-quo-ului, în care Plahotniuc și Partidul Democrat vor menține R. Moldova în aceeași condiție de stat capturat, cu instuții nefuncționale, justiție controlată, migrație masivă, corupție și sărăcie. Și un astfel de stat este exact ceea ce îi trebuie regimului Putin. Pentru că nu trebuie să investească în elite politice pro-ruse, nu trebuie să acorde credite sau alte beneficii pentru o eventuală aderarea a R. Moldova la proiecte de tipul Uniunii Economice Eurasiatice. R. Moldova rămâne într-o zonă „gri“ de nonaliniere, cu un regim autoritar care o menține în sfera de influență a Rusiei prin practici nedemocratice. Și de ce nu? Moscova s-ar putea pregăti vreme de patru ani pentru un colaps total al R. Moldova, pentru ca apoi să o „salveze“ niste falși eroi politici pro-ruși. În mod sigur, Planul Kozak poate fi reactivat oricând.
Cum vedeți potențialele scenarii postelectorale? Poate evita opoziția un pact cu diavolul?
Partidul Democrat deja a anunțat că este dispus să discute cu orice forță politică, indiferent de afilierea doctrinară... Și, cel mai important, cu fiecare deputat în parte. Chestiunea sugerează că prima variantă ar fi ca Plahotniuc să facă o majoritate hibridă rezultată din mandatele PDM, Partidului Șor, cei 3 independenți și transfugi de la celelalte partide (aduși prin șantaj sau corupere). Același tip de majoritate a fost folosită în 2017 și 2018 pentru a vota modificarea sistemului electoral sau legea aministiei fiscale.
A doua variantă ar fi oficializarea alianței Partidului Democrat cu Partidul Socialiștilor. Alianță informală care a funcționat după 2016, când Igor Dodon, candidatul socialiștilor, a devenit președinte și s-a poziționat exclusiv declarativ în opoziție față de Partidul Democrat.
În spațiul public de la Chișinău se mai discută despre o alianță „proeuropeană“ formată din blocul ACUM și PD, care ar însemna însă sinuciderea politică a PAS și PPDA. Aceștia nu s-ar putea alia cu falșii proeuropeni din PD, din simplu motiv că și-ar semna certificatul de deces politic, după ce au ajuns în parlament cu promisiuni anticorupție și pe baza unor filtre de integritate.
O altă variantă ar fi „o coaliție de conjunctură“ a PSRM și blocul ACUM, pentru a vota un pachet legislativ menit să scoată statul din captivitatea PD. Este puțin probabil un astfel de scenariu, pentru că, din nou, ar însemna sinuciderea blocului ACUM... Dar și pentru că este greu de crezut că astfel de legi ar fi suținute de deputații socialiști (ușor șantajabili prin activități de corupție) sau promulgate de Igor Dodon (care a avut o prestație de noncombat în relația cu PD).
ILEANA RACHERU este doctor în științe politice (Universitatea din București) și expert în spațiul ex-sovietic.
