Pe aceeași temă
(...)
As fi preferat ca Romania sa aleaga un model de guvernare mai liberal
Ati pastrat legatura cu tara? Ce credeti despre evolutia ei?
E greu de raspuns pe scurt. Tranzitia de dupa 1989 este dificila si ne trebuie multi ani pentru a realiza ce jos a coborat Romania in cincizeci de ani. Cu cat trece timpul apar noi revelatii, noi detalii care te fac sa te inspaimanti in fata prapastiei care s-a creat intre Romania si Occident. Un lucru ingrozitor este nivelul clasei politice. De partea buna este apetitul enorm pentru o viata mai libera si mai buna a tinerilor. Ei sunt adesea foarte promitatori. Multi studiaza in strainatate si se vor intoarce mai curand sau mai tarziu in tara cu tot felul de potentialitati in bagajele lor. Asta va transforma tara.
Altfel, din punct de vedere al institutiilor, as fi preferat ca Romania sa aleaga, inclusiv in invatamant, un model de guvernare mai liberal, in care echilibrul puterilor sa fie bine definit decis, iar rolul statului scazut, lasand un loc mai mare initiativei private. As fi preferat o Constitutie mai apropiata de cea americana decat cea care a fost adoptata. As dori insa sa precizez ca liberalismul nu inseamna jungla, cum afirma caricaturizand lucrurile unii adversari ai liberalismului. Nu, adevaratul liberalism nu este o jungla, ci este o societate in care statul nu intervine decat acolo unde nu poate interveni initiativa privata. De pilda, America vrea sa trimita oameni in Luna. Efortul individual nu este capabil, cel putin in momentul initial, sa trimita oameni in Luna, deci trebuie sa intervina statul. Dar odata lucrul amorsat, statul trebuie sa se retraga, si asta este marea diferenta intre societatile cu tendinta centralizatoare, cum este Franta, care nu lasa ceva din mana decat foarte greu, ca sa nu mai vorbesc de Uniunea Sovietica. Deci, statul trebuie sa intervina, dar numai atunci cand nu se poate altfel, si cred ca aici este diferenta: cetateanul american este profund constient de lucrul acesta si nu lasa din mana indivizilor si a initiativei private decat foarte greu ceva in mana statului. Principiul acesta de subsidiaritate, care este mult evocat de Uniunea Europeana, este un principiu foarte bun: statul trebuie redus la minimun si asta e liberalismul. Toate ideile acestea sunt cred cel mai bine expuse de Hayek, un mare ganditor. As dori mult ca Romania sa se inspire din aceste idei, sa abandoneze idei socialiste perimate si sa nu conteze atat de mult pe stat.
Dar problema principala a Romaniei actuale este despartirea de un trecut comunist ingrozitor, de care se dezbara cu greu, si efectuarea unor adevarate reforme. Neefectuarea rapida a unor reforme importante, cum ar fi cea a restituirii proprietatilor, impiedica adevarata ei modernizare si acceptarea ei in concertul tarilor europene.
Romania a fost invitata in NATO. Cum gasiti acest lucru, cum vi se pare?
Ca roman, nu poti sa nu te feliciti de intrarea in NATO. Este prima oara in istoria ei cand Romania dobandeste garantia granitelor ei si acest lucru ar trebui sa-i dea linistea de spirit si seninatatea necesare pentru a reconstrui tara. Intrarea in NATO este, de fapt, si o admitere oficiala intr-un mare club european, un vis de totdeauna al Romaniei. Acum urmeaza al doilea pas mare, admiterea in Uniunea Europeana, lucru mult mai greu decat intrarea in NATO. NATO este in definitiv doar o alianta militara, iar adaptarea la normele militare ale Aliantei este un lucru mult mai usor de realizat decat schimbarea in adancime a institutiilor si a mentalitatilor pe care o cere intrarea in UE. Sper mult ca Romania, acum cand problema frontierelor si aliantelor militare este rezolvata, va putea efectua reforma morala, politica si economica. Este o sarcina imensa, care va lua mai multe generatii.
Dar, ce mult drum s-a parcurs, totusi, din 1989, in ciuda tuturor viciilor romanesti bine cunoscute. Raman, pana la urma, un optimist naiv.
Interviu realizat de Rodica Palade
- textul integral al interviului il puteti citi in revista 22 -
