Pe aceeași temă
Practic, bugetul pe 2016 a preluat măsurile pe care guvernul precedent le-a decis, mai precis a preluat creșterea de salarii, a preluat reducerile de taxe din noul Cod Fiscal. Am avut, simultan, stimuli de reduceri de taxe, acompaniați de creșteri de cheltuieli. Este un exercițiu contraindicat într-un moment în care economia are perspectiva să crească destul de rapid. Să vii cu un stimul atât de puternic pe partea de taxe, pe consum, la care adaugi și creșteri de cheltuieli, nu faci decât să ajungi la un deficit mare. Așa cum am văzut cu toții, limita de deficit pentru 2016 a fost foarte aproape de 3%. Execuția a arătat un deficit ceva mai mic, de 2,6. Dar, chiar și așa, deficitul e deja mare de anul trecut și perspectiva unui deficit mare în 2017 va complica foarte mult situația. Aș spune că deficitele mari au început cu 2016, în special după reducerile din noul Cod Fiscal aprobat în 2015, la care s-au adăugat și creșteri de cheltuieli.
Ați atras atenția în repetate rânduri asupra faptului că avem cele mai joase încasări la buget.
Cred că lucrul ăsta e foarte important și trebuie să ne dea foarte mult de gândit, pentru că este constrângerea principală în construcția bugetară. Avem venituri la minime istorice, probabil 2017 ne va aduce un nivel al veniturilor la buget la un minim istoric, în condițiile în care am avut reduceri de taxe agresive în ultimii ani, în special la TVA. Probabil că România va avea anul ăsta veniturile din taxe și impozite undeva sub 26% din PIB, pe când în Uniunea Europeană e de 40%. Și chiar dacă ne comparăm cu istoria noastră, tot am avea un nivel minim istoric. Aceasta este o constrângere majoră și, indiferent cum ai împărți banii și oricare ar fi prioritățile, banii tot nu ar ajunge. Când ai o distanță atât de mare între nivelul la care colectăm în România versus mediile europene, discuția de buget în România este foarte complicată.
Cum ieșim din capcana asta? Ce anume ne-ar putea echilibra ca să putem cheltui 2% din PIB pentru armată, ca să putem să cheltuim pentru sănătate, pentru educație 6%?
Din păcate, în condițiile actuale probabil că nu vom putea niciodată să cheltuim așa cum ar trebui sau precum o face un stat al Uniunii Europene, care are bani pentru apărare, pentru sănătate, pentru educație, pentru orice alte priorități. Nu mai luăm în calcul că România are nevoie masivă de investiții, de investiții în infrastructură, pe care alte state nu o manifestă. Avem o nevoie particulară cumva în România și ne-ar trebui să avem un spațiu de a cheltui mai mare.
Și totuși, ultima rectificare, aceea care a fost intens criticată, era făcută în mare pentru a susține factura de cheltuieli sociale.
Prima și a doua rectificare anul trecut doar acomodau niște cheltuieli care s-au mai decis între timp, de către parlament în special, creșteri de salarii în particular. Evident că noi am semnalizat la momentul respectiv în opiniile noastre la Consiliul Fiscal faptul că se încalcă regulile din Legea responsabilității fiscale, care nu permite o creștere de cheltuieli de personal în timpul execuției. Dar guvernul a asigurat resursele necesare pentru deciziile hotărâte în special de parlament. Anul trecut, veniturile din taxe și impozite au evoluat destul de bine în raport cu așteptările, chiar marja pe care au avut-o la finalul anului între execuție și program a fost una destul de mică, probabil cea mai mică din ultimii ani. Lucrurile care au stricat calculele pe venituri totale fiind absorbția de fonduri europene. Am văzut acolo cu toții că am avut o absorbție sub așteptări, dar nu cred că putem să învinuim Ministerul de Finanțe pentru asta, pentru că nu Ministerul de Finanțe face absorbție pentru fonduri europene, ci ordonatorii de credite - plecând de la primării și alte instituții publice. Ministerul de Finanțe are însă obligația să asigure partea de finanțare cu bugete, ceea ce a făcut.
Nu trebuie să uităm nici faptul că am avut o situație favorabilă, și anume dobânzi mici, ceea ce a creat un spațiu de manevră pentru alte cheltuieli.
Exact. Cred că lucrul ăsta nu se înțelege foarte bine în România, faptul că noi am beneficiat în ultimii ani de un context extrem de favorabil la nivel de finanțare a nevoilor noastre. Și anume, au fost dobânzi foarte mici peste tot în lume, chiar negative, cu exces masiv de lichiditate în toate piețele mature. Însă lucrul ăsta se va schimba în anii următori, și anume, vom avea o presiune suplimentară pe costul de finanțare a deficitului bugetar și refinanțarea datoriei publice, pentru că dobânzile vor crește atât în America, cât și, probabil cu o anumită întârziere, și în Europa. Pentru o țară cu deficite mari cum este România nu poate fi decât o veste proastă. Nu poate fi decât o presiune suplimentară pe buget și, practic, costurile de finanțare vor exercita o presiune suplimentară pe care cu greu o poți acomoda, în condițiile în care ai crescut semnificativ alte cheltuieli și în prezent dorești să mai și reduci unele taxe.
Ați făcut o estimare destul de îngrijorătoare că va fi depășită limita de deficit în 2017.
Da. Estimările noastre arată în momentul de față că avem un pachet decis de guvernul actual de circa 1-1,1% din PIB, circa 9 miliarde de lei, care se va vedea în deficitul bugetar, dacă nu va fi compensată cu alte măsuri. Dacă adăugăm măsurile din noul Cod Fiscal intrate în vigoare de la 1 ianuarie și creșterile de 15% la salarii în educație și sănătate, care au trecut de Curtea Constituțională, deci, dacă ne uităm la toate măsurile discreționare care intră în vigoare până în acest moment în 2017, sunt undeva la 2,2% din PIB, care se adaugă la un deficit deja foarte mare de anul trecut. Și, în condițiile acestea, luând în calcul și eventualele efecte pozitive din stimuli fiscali, care mai reduc un pic deficitul, estimăm în momentul ăsta un deficit de circa 4% din PIB, dacă nu se iau măsuri compensatorii. Nu avem deocamdată un buget, o să vedem ce măsuri compensatorii identifică guvernul, pentru că este obligatoriu să venim cu un deficit bugetar sub 3% din PIB. Chiar și 3% din PIB, în faza ciclului economic în care ne aflăm în momentul de față, este un deficit foarte mare, ne vulnerabilizează pentru următoarea fază descendentă, inevitabilă, a ciclului economic la momentul respectiv, când economia nu va mai crește suficient de mult, ca în momentul de față. Vom avea o creștere puternică a deficitelor și a datoriei publice.
Și dacă ele ne penalizează, ne cresc costul datoriei publice, datoria publică mai mare, serviciul ei mai mare, asta va apăsa asupra deficitului în plus? Nu intrăm în cerc vicios?
Sigur că da. Noi plătim destul de puțin în momentul de față la datoria publică, față de standardele istorice, însă lucrul ăsta probabil că se va schimba în viitor. În primul rând că se strică contextul internațional. Noi nu realizăm lucrul ăsta și nu evaluăm adevărata amenințare pe care o reprezintă, și anume faptul că noi vom asista în anii viitori la o reversare de tendință sau o creștere de dobânzi pe piețele internaționale, care nu are cum să nu ne influențeze și pe noi. Și tocmai de aceea lucrul acesta ne-ar obliga la prudență și mai mare. Iar costurile în creștere înseamnă în esență efort bugetar mai mare, pentru că dobânzile la datoria publică se văd în mod direct în cheltuielile bugetare și ne pot îngusta spațiul fiscal destul de mult, pot să adauge 0,2-0,3% din PIB, în funcție de magnitudinea creșterilor de costuri de finanțare. Lucrul ăsta evident că înseamnă, în esență, spațiu de cheltuială mai mic, respectiv un spațiu bugetar în ansamblu mai mic.
Care este cel mai mare risc pe care dvs. îl vedeți în ce privește anii viitori? Majorarea taxelor?
Cred că sunt două categorii de riscuri. În primul rând, riscuri externe. Și aici am menționat un aspect important, faptul că se retrage stimulul monetar implementat în ultimii ani, de la apariția crizei și până acum, în piețele mature și asta ne obligă la prudență, pentru că ne crește costul de finanțare pe toate palierele în economie, plecând de la buget, agenți economici, populație, toate sectoarele economice vor avea de suferit din această presiune suplimentară. Și avem riscuri interne, legate de deciziile pe care guvernul le implementează și vedem că avem foarte multe riscuri aici pe partea fiscală, în condițiile în care noul guvern a venit cu un pachet foarte agresiv de creșteri de cheltuieli și reduceri de venituri bugetare pe cea a creșterilor de cheltuieli, care ne vulnerabilizează foarte mult, în perspectiva acestui mediu mai nefavorabil pe piețele internaționale. Și cred că România nu-și permite în momentul de față să se vulnerabilizeze, pentru că vom plăti un cost foarte mare. Și am văzut ce poate să însemne acest cost. Dacă ne uităm la ultima experiență din anii de criză, din anii premergători crizei, pare-se că nu am reușit să învățăm nimic din ce ni s-a întâmplat atunci, cu politici expansioniste înainte de criză, nesustenabile, pentru care am plătit un preț foarte mare ca economie, în ansamblu, în timpul crizei. Se pare că în momentul de față suntem cam în aceeași paradigmă și nu am învățat nicio lecție.
Interviu realizat de LIDIA MOISE
