IURIE LEANCĂ: Extinderea UE nu după geografie, ci după standarde şi valori asumate

În cele opt luni de mandat de până acum, v-ați atins obiectivele pe care vi le-ați propus?

E o întrebare bună. Nu am avut timp să reflectez dacă sunt în grafic cu angajamentele pe care mi le-am asumat împreună cu colegii din guvern. Cred că cea mai mare realizare este faptul că în guvern se muncește într-o manieră constructivă, există o interacțiune bună între ministere, agenții, există o atmosferă calmă, nu ne certăm, nu spălăm în public rufele. Și ceea ce contează este că facem această reformă pe diferite segmente. Am reușit să comunicăm mai bine cu conducerea parlamentului. Trendul este unul pozitiv și în formarea unui mediu de afaceri mai favorabil, cu mai puține constrângeri, ceea ce ar stimula crearea de noi locuri de muncă, mai bine plătite. Noi vrem să facem joncțiunea între școala de meserii și necesitățile businessului, să avansăm în acest sens și, cu susținerea Comisiei Europene, să susținem educația vocațională și să creăm premisele pentru venirea unor investiții mai importante din afara Republicii Moldova. Și, bineînțeles, să stimulăm exporturile. Deci nu pot să zic că am reușit să facem un progres foarte mare, deși rezultatele economice pentru anul trecut, cel puțin pentru primele nouă luni ale anului, arată o creștere de 8%. Dar această creștere nu vine de la sine; este efectul și rezultatul unor reforme inițiate și promovate anterior de guvernele proeuropene.

În domeniul luptei cu corupția ne-am propus să ne mişcăm într-o manieră mai sistematică. Cred că primii pași au fost făcuți și aici, guvernul a fost susținut de parlament cu un pachet de reforme în domeniul justiției care ne permite să-i responsabilizăm mai mult pe judecători. Le-am majorat și salariile – un lucru extrem de nepopular –, dar acum avem pârghii mult mai eficiente, dar și condiții bune pentru ei. Și iată că CSM a concediat opt judecători pentru lipsă de integritate, un lucru care poate e banal, dar în 22 de ani de independență n-am făcut așa ceva niciodată. Faptul că au mai început rețineri în procuratură și în poliție și avansăm cu reformele în justiție e un început, abia un început, modest, dar eu văd într-un context mai larg această abordare.

Cât privește infrastructura, fără de care o economie nu va funcționa niciodată, anul trecut am reușit să avansăm în această direcţie. Vom lansa mai multe proiecte, și din bugetul național, mă refer la fondul rutier, care anul acesta este de aproximativ șase ori mai mare ca în 2009. Am convenit cu BEI şi cu BERD, principalele bănci europene de dezvoltare, cum se încălzește să lansăm cel puțin patru-cinci proiecte de anvergură: Chișinău–Ungheni, Bălți–Sculeni, Chișinău–Giurgiulești spre sud, sud-nord și pe orizontală la fel, deci vom face pași importanți în acest sens. Interconectarea, un obiectiv extrem de important, cu sistemul energetic din România merge mai încet decât mi-aș fi dorit, dar, oricum, avansăm. Voi discuta vineri la Chişinău şi cu d-l Ponta despre modul în care am putea să mobilizăm compania austriacă care, din păcate, nu se încadrează în termenii în care s-a angajat să efectueze lucrările.

Când credeți că va funcționa gazoductul?

În acest an! Dacă avem întârzieri de o lună-două, nu e târziu, nu e catastrofal, pentru că am așteptat și am vorbit despre acest proiect patru ani și ceva. Dar important e ca, concomitent cu finalizarea gazoductului, să avem o înțelegere foarte clară și pe celelalte elemente, stația de comprimare, reabilitarea tronsonului Onești–Iași. Acum, cel puțin, facem studiu de fezabilitate pe Ungheni–Chișinău. Și sunt chiar două studii. În linii mari am identificat resursele și pregătim un plan foarte concret de acțiuni. Dar gazoductul propriu-zis e important să-l finalizăm în primăvară, cel târziu în vara acestui an. În ce privește energia electrică, ne-am identificat prioritățile foarte clar. Erau trei posibilități: mergem pe Isaccea–Vulcănești, trebuie să construim o stație back-to-back, ministrul Niță de la București a făcut o ofertă, după mine tentantă, acum colegii mei o analizează din punct de vedere tehnic și comercial și sper că în 21 februarie, când vine d-l Ponta la Chișinău, să putem discuta detaliat și despre acest proiect pentru că este foarte important.

Pe alte dosare lucrurile nu merg atât de bine. Strategia privind Transnistria nu pare să dea rezultate.

Bănuiesc că acolo sunt dornici să vadă cum se va termina acest an electoral, cine va veni la putere. Cel mai important e să nu admitem acțiuni unilaterale, să nu admitem tensionarea situației, să găsim soluții pentru problemele care țin de școli, poliție, zona de securitate, schimburile comerciale, fiindcă cei din Transnistria poate sunt orientați ideologic pe alte domenii sau alte capitale. Dar dacă vă uitați la comerțul Transnistriei, 40% merge pe malul drept, 30% merge spre țările UE. Sigur că vom depune eforturi pentru a demara negocierile pe statutul regiunii.

Găgăuzia?

Cu autonomia găgăuză, sigur că e clară tentativa unor politicieni din regiune de a tensiona situația și nu exclud că sunt susținuți și din afară. Trebuie să continuăm acest dialog foarte activ, în mod special cu cei care își dau seama de responsabilitate. Există probleme, nimeni nu le contestă, și din punct de vedere al respectării statutului autonomiei, și din punct de vedere al situației economice. Dar situația economică în autonomie poate e ceva mai bună decât cea din zonele aferente. Eu sunt din Cimișlia, care este imediat în vecinătatea autonomiei, și lumea se plânge că mai mulți bani au fost investiți în regiunea găgăuză. Avem și analize, cifre, dar trebuie să comunicăm, să dialogăm și statul să-și facă datoria.

Ați evitat decizii dramatice în Găgăuzia, nu ați blocat referendumul?

Decizii dramatice... Tot timpul trebuie să anticipăm, să facem anumite calcule și să cântărim foarte bine, nu e în interesul nostru să tensionăm situația. Au făcut acest referendum consultativ, i-am întrebat și eu care sunt consecințele. Au zis că doar să consulte opinia oamenilor. Putem anticipa ușor: oamenii nu au fost informați, era ca și pe timpul sovietic, când învățam critica teoriilor burgheze fără a citi teoria propriu-zisă.

Noi trebuie să explicăm, în fiecare localitate din autonomie, că există proiecte, apeducte, canalizare, proiecte sociale, drumuri făcute cu bani europeni, numai că ei au prezentat cumva lucrurile de parcă ar fi doar rezultatul muncii lor și nimic din partea Chișinăului și Bruxellesului.

Totuși, succesele pe „Frontul de Vest“, din ultimii ani sunt remarcabile. Niște detalii ne puteți oferi?

Pe acordul privind anularea vizelor am avansat mai repede decât am planificat noi. Bineînțeles că sunt recunoscător și celor de la Comisia Europeană și doamnei Tanya Fajon, raportorul Parlamentului European în această chestiune, și d-lui Marinescu, care a fost raportorul din umbră din partea PPE. Simt un sprijin activ în acest sens și îl apreciez foarte mult. Avem această înțelegere că semnarea Acordului de Asociere și cel de Liber Schimb nu e cea mai importantă. Sigur, va fi o zi emblematică și cu multă semnificație, dar cel mai important e să ne pregătim pentru a transpune în viaţă și a beneficia din plin de prevederile acestor acorduri. Avem nevoie și de sprijinul Uniunii Europene mult mai țintit ca să ne pregătim diverse ramuri ale economiei, astfel încât, în momentul în care îl ratificăm și îl punem în aplicare provizorie, să putem veni imediat, din a doua zi să putem beneficia de contingentele pe diferite produse, să putem avea acces mult mai mare pe piețele europene pentru produse care astăzi nu intră din motive fitosanitare, și, atunci, cetățenii din Moldova să vadă că nu e ceva doar la nivel virtual, ci ceva care îi poate afecta într-o manieră pozitivă.

Concret, când vor putea călători fără viză?

După graficul pe care l-am văzut, chiar în două-trei luni s-ar putea. Luna mai e foarte bine, e începutul sezonului estival. Datorită faptului că avem și companii low cost, oamenii pot să călătorească în spațiul Schengen cu tarif redus.

Iar semnarea acordurilor, până în toamnă?

Până în luna septembrie cred că îl vom semna.

Spuneați că în aceste domenii am avut anumite succese. Poate nu ține doar de ceea ce am făcut noi acasă și în raport cu UE, cred că și evoluțiile sau involuțiile pe anumite segmente regionale i-au determinat pe politicienii europeni să mediteze mai serios asupra viitorului Parteneriatului Estic și în mod special asupra relațiilor dintre Bruxelles și Chișinău, Bruxelles­–Tbilisi, Bruxelles–­Kiev.

Evenimentele din Ucraina au influențat într-un fel?

Tot mai mulți politicieni și oficiali sus-puși europeni, cel puțin în discuții private, au recunoscut faptul că neoferirea pentru Ucraina a perspectivei clare europene a vulnerabilizat elitele proeuropene din Ucraina și a lipsit UE de cea mai influentă pârghie în acest sens. Nimeni nu mai zice că Acordul de Asociere e ultima etapă în această relație, ba, dimpotrivă, se spune că ușa nu e închisă și ar putea urma și pasul următor. Pentru noi, această dezbatere are o relevanță deosebită, apare lumina de la capătul tunelului...

Perspectiva aderării la UE.

Încă nu avem același tratament pe care îl au țările din procesul Salonic. Uitați-vă, Kosovo încă nu e recunoscut de toate țările europene, dar doar fiindcă se află geografic într-un anumit spațiu, automat se bucură de acest tratament. Ceea ce mi se pare absolut incorect. Nu că aș avea ceva împotriva perspectivelor primirii Kosovo, pe care noi nu îl recunoaștem ca subiect al dreptului internațional, dar această perspectivă ar trebui să țină nu de un aranjament geografic, ci de altceva – în ce măsură țara e gata să îmbrățișeze standarde, valori, principii, în ce măsură a demonstrat că le aplică în practică. Și cred că Moldova este, pe mai multe segmente, poate mai avansată decât unele țări din Balcanii de Vest. Iată că aceste evenimente obligă unele capitale, mult mai reticente până nu de mult, să reflecteze la acest subiect.

Care ar putea fi pericolele care ar mai amenința parcursul european al Republicii Moldova? Context internațional regional, intern...

Dacă analizăm tot ce scrie presa internațională, presa națională, se așteaptă la un an turbulent, un an complicat și dificil. Nu știu dacă trebuie neapărat să ne lăsăm și noi prinși în acest val puțin isteric și să cădem în panică. Nu cred că asta așteaptă de la noi cetățenii din Republica Moldova, dar și partenerii noștri europeni. Faptul că anul e complicat e adevărat, vedem anumite evoluții aici la noi, pe plan intern, și acest așa-zis referendum consultativ, și tentativele opoziției, în lipsa unui proiect viabil de modernizare a țării, de a scoate dezbaterea în stradă și a face presiuni și de a lupta nu cu pârghii civilizate, constructive, de a oferi altceva, alternativă. Și faptul că nu am reușit să rezolvăm unele probleme care sunt pe agenda relațiilor cu Rusia, mă refer la sistarea exportului de vinuri către Federația Rusă, și anumite provocări care s-au intensificat acum din partea celor de la Tiraspol. Toate acestea ne fac să înțelegem că anul nu va fi unul simplu. Dar cel mai important pentru noi este să menținem coeziunea și unitatea pe plan intern, în coaliție. E adevărat că există divergențe, ca în orice familie, dar ceea ce ne unește e mult mai important decât elementele de ordin ideologic și de ordin factologic. Faptul că semnăm Acordul de Asociere și pe cel de Liber Schimb mai spre toamnă este un element care ne obligă să stăm împreună, fiindcă avem deja experiența Ucrainei și vedem că de la parafare până la semnare nu există un automatism, astfel încât trebuie să fim coerenți, să avansăm cu reformele și, cel mai important, să vadă cetățeanul din Republica Moldova schimbările spre bine. Și aici trebuie văzut și la nivel de acțiuni, dar și la nivel de comunicare.

Proiectul european este îmbrățișat de elitele politice, intelectuale, economice din Republica Moldova? Sau și la nivelul elitelor se regăsește diferența mică din sondajele care spun că UE e preferată de 43-35%, iar Uniunea Vamală cu Rusia-Belarus-Kazahstan, de 40%?

Eu nu știu dacă aceste cifre reflectă foarte corect percepția din societate.

Vă spuneam despre comunicare... Noi ne-am axat foarte mult pe negocierea Acordului de Asociere și Liber Schimb și regimul fără viză. Alții s-au axat pe comunicare, distorsionând puternic tot ce înseamnă acest obiectiv european, astfel încât astăzi avem, iată, această percepție. În al doilea rând, chiar zilele acestea m-am întâlnit cu un grup de asociații care îi reprezintă pe vinificatorii din Republica Moldova, un segment foarte important din economia Republicii Moldova, care se confruntă, e adevărat, cu anumite probleme. Vă spuneam despre această decizie de a suspenda exportul. Unii consideră că decizia a fost luată pentru motivul că ne-am propus să mergem spre UE. Discuția cu ei a fost una foarte importantă, am putut să înțelegem mult mai bine de unde se trag anumite percepţii. Comunicarea sper că și pentru ei a fost utilă. Am creat acest Oficiu al Vinului și Viei care permite să coaguleze efortul guvernului, care contribuie cu 50% la bugetul acestui Oficiu și îi mobilizează pe privați. Avem brandul Moldova creat la vinuri cu sprijinul americanilor și acum vom promova cu sprijinul acestui Oficiu și cu banii care există brandul „Wine of Moldova“ în afara țării, pe piețe noi. Am discutat care ar fi aceste piețe. Eu văd, încă o dată, nevoia de comunicare. Altfel, apar probleme, altfel nu înțelegem care ar trebui să fie pașii următori.

Care ar fi, în cazul cu totul ipotetic, răspunsul Republicii Moldova la o ofertă din partea Rusiei, cum s-a întâmplat în cazul Armeniei, dacă ne amintim, în septembrie? Să zicem că ar fi vorba de un pachet foarte generos, gaze ieftine, export de vin și coniac pe piața rusă, reglementare favorabilă a dosarului transnistrean etc.

În primul rând, între Republica Moldova și celelalte țări din Parteneriatul Estic există o deosebire cardinală. Noi nu suntem o țară prezidențială, nu există această verticalitate a puterii și prin decizia unei persoane, cu o funcție extrem de importantă în stat, nu poți schimba vectorul peste noapte. Pentru o asemenea schimbare, în cazul nostru, va fi nevoie de un vot în parlament, să schimbe prioritățile, programul de guvernare aprobat și pe care guvernul îl realizează. Acesta e primul element.

În al doilea rând, ceea ce apreciez în comunicarea cu partenerii de la Moscova e că dânșii nici nu încearcă să ne convingă de alte opțiuni, dânșii doar ne sugerează să cântărim foarte bine consecințele zonei de liber schimb și aranjamentele comerciale pe care le avem astăzi. Și din acest motiv, le-am spus că suntem gata să comunicăm, să discutăm, să discutăm problemele pe care le au ei, în ce măsură sunt legitime sau nu sunt legitime. Le-am transmis colegilor de la Moscova și textul acordurilor cu UE, după ce l-am parafat, deci nu avem nimic de ascuns. Dar mie, cel puțin, în comunicarea pe care am avut-o cu omologul rus, niciodată nu mi s-a spus că vă oferim altceva ș.a.m.d.

Iar dacă vă uitați la comerțul nostru extern, aproape 50% e cu UE, deci nivelul de interdependență și de integrare reciprocă e unul foarte avansat. Și nu e atât de simplu să schimbi aceste realități, chiar dacă cineva și-ar fi dorit acest lucru. Prin urmare, Zona de Liber Schimb cu UE și păstrarea relațiilor cu CSI sunt elemente vitale pentru ca economia noastră să păstreze acest ritm pozitiv de creștere. Problema gazelor – pentru noi cel mai important acum este să avem surse alternative și, când cumpărătorul poate negocia cu doi vânzători, sigur că poți să găsești un preț mai convenabil, condiții mai avantajoase. Spre asta trebuie să tindem, și pe energie electrică, și pe gaze și atunci cred că interesul național al Republicii Moldova va fi servit într-o manieră mult mai bună.

Interviu cu IURIE LEANCĂ, prim-ministru al Republicii Moldova, realizat de ARMAND GOȘU

Chișinău, 16 februarie 2014