Laura Codruta Kovesi: "In capul meu se sparg toate oalele"

 

 

Doamna procuror, se apropie fi­na­lul de mandat al actualului Legislativ. Cum apreciati clasa politica? A facut mai multe lucruri rele sau mai multe bune?

Permiteti-mi sa nu fac aprecieri. Dar, cu privire la noul parlament, sper sa fie for­mat din oameni politici care inteleg ne­ce­sitatile si prioritatile Ministerului Public si care, atunci cand modifica legi care ne pri­vesc, sa ne con­sulte inainte. E inad­mi­si­bil sa modifici Codul de Procedura Pe­na­la, Codul Penal sau Legea de orga­ni­za­re judecatoreasca fara sa discuti cu cei care aplica efec­tiv aceste dispozitii.

 

Au fost presiuni indirecte

Ati vorbit mai de mult despre pre­siuni asupra pro­cu­rorilor, ce fel de pre­siuni? Au fost acestea di­rec­te?

N-as putea sa spun ca exista presiuni di­recte, dar de niste presiuni indirecte am pu­tea vorbi. In primul rand, schimbarea le­gi­lor asupra carora stiti bine ca am avut puncte de vedere si in cursul anului tre­cut, cand s-a mo­di­ficat Ordonanta 60. In al doilea rand, prin anumite de­cla­ratii pu­bli­ce, care au fost de natura sa puna o pre­siune indirecta asupra activitatii pro­cu­ro­rilor - si ma refer la acele declaratii prin care am fost amenintati ca se va um­bla la bugetul Ministerului Public -, prin citarea pro­cu­rorilor la parlament putem considera ca a fost o pre­siu­ne indirecta. Cand pro­cu­rorii vor fi invitati sa participe la dezba­teri, vom merge, dar nu o sa accept nici­o­da­ta ca pro­curorii de caz sa fie citati la par­lament pentru a fi an­chetati.

 

Modificarea CPP ne va bloca activitatea

Care credeti ca este legea care a su­fe­rit cele mai defavorabile modificari?

As aprecia ca modificarile care ne blo­cheaza sau ne-ar putea bloca cel mai mult activitatea sunt cele aduse CPP. Mi se pare ca este oarecum inoportun sa mo­difici CPP, in conditiile in care noul pro­iect a fost deja pus in dezbatere publica, este in concordanta cu normele europene si a fost lucrat cu experti straini. Noi am si for­mulat un punct de vedere saptamana tre­cuta si am se­si­zat institutiile care au po­sibilitatea de a sesiza Curtea Consti­tu­tio­nala, pentru ca aceste dispozitii sa fie de­cla­ra­te neconstitutionale.

 

Il voi delega in continuare pe Daniel Morar

In ce priveste schimbarea mo­da­li­ta­tii de numire a procurorilor-sefi, va asteptati ca, dupa alegeri, Daniel Mo­rar sa fie schimbat?

Deocamdata, procurorii-sefi mai au posibilitatea de a fi delegati inca 90 de zile in acest an si, daca mi­nis­trul Jus­ti­tiei nu va face o alta propunere pentru ocu­pa­rea acestor functii de conducere, cu siguranta ei vor fi de­legati in conti­nuare.

Pe ce perioada?

Ii voi delega in continuare. Mai au si anul viitor drep­tul la o delegare de 180 de zile.

 

Ministrul Justitiei nu trebuie sa propuna procurori-sefi pentru ca este om politic

Va opuneti ca ministrul Justitiei sa fie cel care ii pro­pune pe procurorii-sefi? Nu asa este, totusi, nor­mal?

Cred ca propunerea trebuie sa plece de la procurorul ge­neral, si nu de la mi­nis­trul Justitiei. In primul rand, ministrul Jus­ti­ti­ei este asociat unui om politic si, in al doilea rand, pentru faptul ca un procuror general vine in functie cu un plan ma­na­ge­rial, are o strategie pe care trebuie sa o implementeze cu oameni care cred in ace­leasi lucruri ca si el. Este foarte dificil sa realizezi acest lucru cu persoane care sunt propuse de ministrul Justi­tiei si poa­te, in unele situatii, nici nu esti consultat cu pri­vi­re la aceste propuneri. Am sa va dau un exemplu care poate nu este nea­pa­rat aplicabil numai procurorului ge­ne­­ral. Au fost foarte multe situatii in teritoriu cand primii procurori si primii procurori adjuncti care au dat examen la CSM au prezentat un plan managerial, poate nu de fiecare data cu strategii compatibile, au castigat concur­sul, au fost numiti in func­tii de conducere, dupa care au ince­put sa existe conflicte intre ei cu privire la strategia care trebuie adoptata. Fiecare spunea ca planul lui ma­na­gerial a fost in­­su­sit de CSM si fiecare doreste sa-si aplice acel plan managerial, pentru ca asa a castigat con­cursul. Putem sa spu­nem ca nu este modalitatea cea mai feri­ci­ta in care se ocupa functiile de con­du­ce­re in Ministerul Public.

Si CSM ce rol sa aiba?

CSM, ca si in prezent, sa acorde un aviz cu privire la pro­punerile formulate. Atri­butiile CSM in ce priveste ca­riera pro­fe­sionala cred ca sunt foarte mari, ra­por­tat la atri­butiile pe care le are procurorul ge­neral cu privire la aceste functii de con­du­cere. Dar la capitolul raspundere, pu­tem spune ca nu mai este acelasi raport. Procurorul ge­neral raspunde in mod nor­mal pentru tot ce se intam­pla in parchete, desi nu are instrumentele manageriale. Eu nu pot sa angajez procurori, nu pot sa-i transfer, nu pot sa-i sanctionez, nu pot sa-i evaluez, nu pot sa-i nu­mesc in func­­tii de conducere. Toate aceste atri­bu­tii apar­tin CSM. In viitor, va trebui sa se ga­seas­­ca un echilibru in­­tre modul in care sunt im­­partite si responsabilitatile intre in­sti­­tutii, in­­­tre Ministerul Justitiei, Ministerul Pu­blic si Con­si­liul Superior al Magistra­tu­rii.

 

Parlamentul a blocat procedurile judiciare

 Considerati ca dosarele de mare co­ruptie, do­sa­re­le demnitarilor au fost sau nu blocate de par­la­ment in aceasta perioada?

Daca va referiti la dosarele in care a fost necesar sa obtinem avizele de la par­lament, pot sa spun ca pro­cedurile judiciare au fost blocate de procedurile par­lamentare si stim ca, din cauza mo­di­ficarilor le­gis­la­ti­ve, din cauza deci­zii­lor Curtii Constitutionale, a fost o pe­rioa­da de aproximativ un an in care in aceste do­sare nu s-a putut efectua ur­ma­rirea penala. Din acest punct de ve­de­re, as putea sa spun ca da.

Deci putem vorbi de un blocaj po­li­tic sau nu?

Putem vorbi de un blocaj judiciar, care a fost in­fluen­tat de politic.

Sunteti multumita de DNA, d-na pro­cu­ror ge­ne­ral? E laudat, pe de o parte, de Comisia Europeana, in toate rapoar­tele, si blamat de o buna parte a cla­sei politice. Sunt, totusi, dosare care zac prin ser­ta­re, o arata statisticile, tri­mi­teri in instanta avem cu pi­ca­tura. Cum vedeti dvs. situatia?

E foarte dificil sa apreciezi activitatea unei institutii doar prin prisma numarului de rechizitorii sau a unor do­sare care au fost sau nu tergiversate. Sigur ca nu nu­mai la DNA, dar in general in unitatile Mi­nis­terului Public sunt si procurori care in­­tarzie solutionarea dosarelor, din mo­tive obiec­tive sau subiective. Deocamdata, acti­vi­ta­tea profesionala a DNA a fost su­pu­sa unei evaluari de catre CSM, a fost evaluata si de Comisia Europeana si in am­bele evaluari activitatea DNA a fost apre­ciata ca po­zi­tiva. Sigur ca sunt lucruri care pot fi schimbate - vorbeati de dosare care zac de doi-trei ani acolo -, dar cred ca acestea sunt situatii particulare si nu trebuie sa ge­ne­ra­li­zam. Per ansamblu, daca ne raportam la dosarele care au fost trimise in judecata, la eforturile pe care le fac pro­cu­rorii in aceste cauze mari, as pu­tea aprecia ca fiind po­zi­tiva activitatea acestor structuri specializate.

 

Dosarele pot fi judecate doar dupa hotararile definitive ale instantelor

 Acuza principala adusa DNA este ca sunt dosare instrumentate la co­man­da politica. Pe de o parte. Pe de alta, ca dosarele sunt cam subtirele din punctul de vedere al probelor.

Deocamdata, nu avem hotarari defini­ti­ve ale instantelor, pentru ca singura mo­da­litate obiectiva de a eva­lua daca o proba este subtire sau temeinica este o ho­­tarare judecatoreasca. Deocamdata, din faptul ca pro­curorii inainteaza un do­sar la instanta si intocmesc un rechizitoriu nu putem sa facem niciun fel de apreciere in acest moment. Stim bine ca o parte dintre aceste cau­ze mari, care au fost mediatizate, sunt pe rolul instan­te­lor de judecata.

Ati vorbit despre un “timp rezonabil”, apropo de aceste restituiri. Ma gandesc la acele dosare in care s-a anuntat inceperea dosarului, dar zac la procurori cu anii. N-ar trebui sa existe si aici un timp rezo­nabil?

Sigur ca trebuie sa existe un timp rezonabil in toate ca­zurile, dar acest timp trebuie apreciat in functie de com­plexitatea cauzei. Sunt cauze in care se dispun ex­per­tize tehnice, expertize financiar-contabile, care de multe ori iau perioade mari de timp, de cateva luni, pana cand expertii reusesc sa finalizeze rapoartele. Sunt cau­ze complexe in care trebuie audiate foarte multe per­soa­ne. Deci acest termen rezonabil cred ca trebuie apreciat in functie de complexitatea cauzei.

 

In trei luni au fost restituite 30 dosare, iar 20 sunt de mare coruptie

 Unele dosare nu au ajuns pe rolul instantelor deoarece le-a blocat parlamentul, altele din motive care tin de procurori, probabil. Un exemplu. A fost un imens circ mediatic in cazul Chiuariu, acesta si-a dat demisia in momentul in care DNA a cerut in­­ceperea urmaririi penale. A trecut un an si ceva si tot ce stim este pe “surse”, ca se lucreaza intr-un dosar in care este cercetat Fenechiu si urmarit penal Adomnitei.

Nu va pot spune mai multe. Este un dosar in lucru si singurul care poate aprecia cand incepe urmarirea penala este doar procurorul de caz. Vorbind de aceas­­ta perceptie, ca sunt dosare facute la comanda sau cu probe subtirele, as vrea sa va spun despre dosarele care au fost restituite de instanta. Pentru ca au fost foarte multe cauze mari, de mare coruptie si cauze de crima organizata care au fost retrimise procurorilor si la acea data am facut o analiza a motivelor care au stat la baza restituirii cauzelor la procurori.

In toata tara, din aproximativ 200.000 de cauze care erau pe rolul instantelor, au fost restituite, intr-o pe­rioada de trei luni, in jur de 30 de cauze. Nu numai cauze mari, care sunt vreo 20 la numar, ci si altele.

De aceea, noi am propus modificarea legii, in ur­ma­torul Cod de Procedura Penala, in asa fel incat aceasta institutie a restituirii sa fie desfiintata, pentru ca ea nu se regaseste nicaieri in legislatiile europene. Au fost si situatii in care dosarele au stat pe rolul in­stantei un an sau doi ani, dupa care au fost restituite pro­curorilor si atunci trebuie sa ne punem problema daca cumva termenul rezonabil al urmaririi si al jude­ca­rii nu este depasit.

 

Expertii Comisiei vin in decembrie sa vada progresele

 Va continua monitorizarea de ca­tre Comisia Europeana si anul viitor, asa cum se vehiculeaza?

Cred ca depinde foarte mult de ceea ce se va in­­tampla in acest an al mo­ni­to­ri­zarii, an care incepe din iulie, cand a aparut Raportul, pana la urmatorul Ra­port. Oricum, expertii Comisiei vor veni la inceputul lui de­cembrie, pentru a ve­dea progresele realizate, dar modul in care va arata Raportul nu depinde in ex­clu­si­vi­tate de Ministerul Public.

Ei se uita mai mult pe marea co­rup­tie. Acolo e zona de interes. Vor avea ce sa vada?

Da, este unul dintre obiectivele pen­tru care ei fac mo­nitorizare. Dar moni­to­ri­zare se face si pe unificarea prac­ticii ju­di­ciare, se face si pe reorganizare, se face si pe lupta cu mica coruptie, pe ma­su­rile luate, pe ma­su­rile propuse.

 

I-am promis lui Voinea ca-l fac sef, numai sa termine dosarele

D-na procuror general, sa schim­bam registrul si sa vorbim despre do­sa­rele mineriadei si de NUP-ul lui Ilies­cu. Mai exact, de NUP in loc de zdup. Trebuie admis ca acest NUP constituie pentru societatea ci­vila o mare deza­ma­gire. Poate ne explicati cum s-a ajuns ca, dupa 19 ani, Iliescu sa capete NUP.

Am declarat totdeauna ca dosarele mi­ne­riadei si ale re­volutiei sunt o prioritate pentru Ministerul Public, nu numai pentru importanta pe care o au ele pentru so­cie­ta­tea civila, dar si pentru ca sunt cele mai vechi dosare ale Ministerului Public. In mo­mentul in care am preluat aceasta func­­tie, am avut discutii cu d-l general Voi­nea si am spus ca ii ofer absolut tot spri­ji­nul meu pentru a so­lu­tio­na aceste dosa­re. I-am pus la dispozitie toate resur­se­le uma­ne si financiare de care avea nevoie, am incercat sti­mularea in toate formele, i-am spus ca am sa-i propun avansarea in functia de sef, numai sa finalizeze odata aceste dosare. Am fost de acord cu toate delegarile pro­pu­se de dumnealui, ca sa aiba suficienti oameni si sa finalizeze aces­­te dosare. Numai ca nu ne putem per­mite greseli flagrante ale procedurii, dupa ce 18 ani nu s-a dat o solutie in aces­te dosare, dupa ce 18 ani au fost ter­gi­­versate. Mi s-a parut nefiresc ca, dupa 18 ani, sa fiu de acord cu solutionarea lor prin incalcarea legii. Nici eu si nici alt­ci­ne­va nu trebuie sa dam satisfactie nimanui, tre­­buie sa dam satisfactie legii. Or, stim cu totii ca in aces­­te dosare s-au facut ca­te­­va greseli flagrante de pro­ce­dura.

 

Iliescu nu a fost niciodata cercetat timp de 18 ani

 Pe dumenavoastra va intereseaza pro­cedura, so­cietatea civila, in schimb, e interesata de fondul ches­tiu­nii, iar, pe fond, a iesit ca Iliescu e ne­vi­novat.

Procedura e foarte importanta, pen­tru ca ea in­­seam­na respectarea legii. Re­chizitoriul care a fost in­­toc­mit in unul dintre aceste dosare a fost restituit de instanta de judecata tocmai pentru vicii­le de pro­ce­dura pe care procurorul de caz le-a facut si acesta este unul dintre mo­tivele pentru care pana acum aces­te dosare nu au fost solutionate. Tin sa va spun ca, desi procurorul de caz a sus­ti­nut public de nenu­ma­ra­te ori ca Ion Ilies­cu a fost cercetat, nu este adeva­rat, timp de 18 ani Ion Iliescu nu a fost niciodata cercetat, nu a fost niciodata au­diat de procurorul de caz.

 

Voinea a declansat urmarirea penala cu o zi inainte de decizia Curtii Constitutionale

 Generalul Voinea sustine cu totul alt­ceva.

Eu vorbesc pe probe si pe actele si do­cu­mentele care exista in dosar. Am avut mai multe intalniri cu reprezentantii Aso­cia­tiei Victimelor Mineriadelor si ale revo­lu­tiei si chiar la una dintre aceste audiente eu am cerut procurorului de caz sa pre­zin­te rezolutia de in­­cepere a urmaririi penale despre care sustinea ca exista si nu a fost in stare sa faca acest lucru. Chiar in ca­drul audientei a recunoscut ca nu are o ast­fel de rezolutie de incepere a urmaririi pe­nale. In fine, in dosarul mineriadei, anul trecut, in vara, cu o zi inainte de a se pu­bli­ca decizia Curtii Constitutionale, s-a in­­toc­mit un proces verbal de incepere a ur­ma­ririi penale. A fost prima data, in cei 18 ani, cand s-a inceput urmarirea penala fata de Ion Iliescu. Dar in niste conditii pe care vreau sa le dezvolt putin. Desi rezolu­tia de incepere a urmaririi penale a fost re­dactata pe calculator, data in­­ceperii ur­ma­ririi penale a fost consemnata de pro­cu­rorul de caz cu stiloul si procesul verbal de incepere a urmaririi penale nu a fost in­­­­registrat in registrul special.

E o lipsa de procedura ca a fost tre­cut cu pixul...?

Sigur ca da, pentru ca inregistrarea in­­tr-un registru dovedeste data la care a in­­ce­put urmarirea penala. Or, daca noi veri­fi­cam data, stam sa ne intrebam: mai eram competenti sa incepem urmarirea penala sau nu? Dar nu aceasta e singura proble­­ma. Acea incepere a urmaririi penale a fost facuta cu incalcarea tuturor conditiilor de fond si de forma. Procurorul ierarhic su­perior a preluat dosarul de la procurorul din subordine, a inceput urmarirea pe­na­la, dupa care i-a dat dosarul ina­poi. Ur­ma­rirea penala s-a inceput pentru niste fapte, iar aducerea la cunostinta a invi­nui­rii s-a facut pentru alte fapte. Pentru toate aceste vicii de procedura am fost nevoita sa infirm solutia de incepere a urmaririi pe­nale. Pentru ca eu, ca procuror gene­ral, nu trebuie sa ma uit cine este cer­ce­tat. Eu ma uit in lege, vad daca s-a res­pec­­­tat legea si daca au fost intrunite con­di­tii­le si acesta a fost unul dintre motivele pen­­tru care eu am solicitat control de fond asu­­pra activitatii Sectiei Parchetelor Militare.

 

NUP-ul se refera doar la ziua de 13 iunie, nu la mineriada

In rechizitoriul facut de procurorii civili de la Par­chetul General se spune clar ca impotriva lui Iliescu nu sunt probe. Cum e posibil asa ceva?

Trebuie sa precizez un lucru foarte important: in acest dosar Ion Iliescu a fost cercetat doar pentru eve­ni­mentele din 13 iunie si din noaptea de 13/14 iunie. Aceasta incepere de urmarire penala si acest dosar nu a privit niciun moment faptele care s-au petrecut dupa venirea minerilor in Bucuresti, dupa data de 14 iunie. Deci, Ion Iliescu niciodata nu a fost cercetat si nici­o­data nu a existat un dosar fata de Ion Iliescu cu pri­vire la faptele de dupa venirea minerilor in Bucu­resti.

Deci, este un dosar care se refera exclusiv la ziua de 13 iunie?

Instigarea la omor si care priveste exclusiv faptele din zilele de 13 si din noaptea de 13/14 iunie. Deci, pe fon­dul problemei de care m-ati intrebat, se refera doar la faptele din ziua de 13 iunie si noaptea de 13/14 iunie.

Atunci, mai este dosarul propriu-zis al mi­ne­ria­dei...

Da. Evenimentele mineriadei care privesc perioa­da post-13 si dosare cu parti... Sigur, mai sunt si alte do­sare in curs. Unele sunt la civil si unele sunt la Par­che­tul Militar. Deci, aceasta a fost o parte dintre acele eve­nimente de la mineriade.

Iliescu mai este sau nu cercetat in vreun do­sar?

Nu este inceputa urmarirea penala fata de Ion Ilies­cu in niciunul din dosarele care mai sunt in lucru. Se fac acte premergatoare.

 

Noi stabilim adevarul judiciar pe baza probelor

 Concluzia care se trage este ca Iliescu a scapat pen­tru mineriada intreaga.

Vreau sa fac o precizare care este foarte importanta. Noi, aici, nu verificam daca Iliescu este responsabil din punct de vedere moral. Noi trebuie sa stabilim adevarul ju­diciar pe baza probelor. Va dati seama ca, dupa 18 ani, este foarte greu sa administrezi probe, este impo­si­bil dupa 18 ani sa deschizi o ancheta, daca ani de zile nu s-a facut acest dosar. Daca, ani de zile, persoanele pe care dumneavoastra le considerati vinovate, ma rog, din societatea civila, ca au comis anumite fapte penale, daca, timp de 18 ani, fata de ele nu s-au facut cercetari, este foarte greu acum, dupa 18 ani, sa venim noi si sa in­­­cercam sa refacem probe sau sa deschidem o inves­tigatie.

De aceea l-ati demis pe Voinea? E un tap ispa­si­tor?

Nu. Cred ca intreaga responsabilitate o au procurorii militari, atat cei care au avut dosarul, cat si cei care au fost la conducere in toti acesti ani. Anul trecut v-am ara­tat cat era dosarul lui Ion Iliescu, asa-zisul dosar in care a fost cercetat. Atat erau, cateva pagini. Cateva pagini era tot dosarul, la care se spune ca s-a lucrat foarte mult.

 

In capul meu se sparg toate oalele

Si in dosarele revolutiei, ne asteptam si acolo la vreun NUP?

Deocamdata, nu va pot spune daca se va da o so­lu­tie sau nu. Aici va depinde de procurorii de caz. Dar eu le-am cerut sa lucreze cu ritmicitate in aceste cauze.

Ne puteti da un deadline, un termen?

Un termen nu pot sa va dau. Doar procurorul de caz poate sa va dea un deadline. Plus ca, ce sa dau ter­me­ne, dupa sutele de termene date de d-l Voinea. De fie­ca­re data cand cei de la asociatii ii cereau un termen, il da­dea si nu-l respecta.

Ma aflu intr-o situatie destul de ingrata. Cum se zice, toate oalele se sparg in capul meu. Nu sunt de acord sa mai tergiversam aceste dosare, chiar daca, din punct de ve­dere istoric sau din punctul de vedere al societatii ci­vile, noi nu am putut sa stabilim pe baza probelor ad­mi­nis­trate exact cum au stat lucrurile. Trebuie sa retineti ca, de fapt, noi trebuie sa stabilim adevarul juridic pe probele administrate si in conformitate cu legea.

Nu va este teama ca se va spune ca “in mandatul lui Kövesi, Iliescu si ceilalti au scapat”?

Va asigur ca, atata vreme cat stiu ca am respectat legea si nu am incalcat legea, sunt sigura ca ceea ce am facut este legal si nu are de ce sa imi fie frica. Cata vreme respecti legea, nu ai de ce sa te temi.

 

Recursul meu in interesul legii nu a influentat “Legea Voiculescu”

“Legea Voiculescu”, doamna procuror general, cum o vedeti? Au fost ziarele pline, o noua rena­tio­na­lizare. Va pun aceasta intrebare pentru ca ati de­clan­sat un recurs in interesul legii, care are anumite puncte comune cu aceasta lege. Este vorba, in esenta, de interdictia pusa fostilor proprietari de a avea acces in justitie. Cum vedeti acum chestiunea, avand “Legea Voiculescu” promulgata?

Recursul in interesul legii formulat de mine nu a vizat niciun moment interdictia sau ingradirea in vreun fel a ac­cesului la justitie al fostilor proprietari.

Ca practica unitara, stiu, dar, repet, pe fond, punc­tul dvs. de vedere a fost ca e bine ca toate noti­fi­ca­ri­le sa se rezolve pe cale administrativa.

Recursul in interesul legii a supus atentiei ur­ma­toa­rea problema: 1) ca exista practica judiciara neunitara si ca 2) in opinia Ministerului Public, ar trebui sa fie apli­ca­bi­la Legea 10, care este o lege speciala, si, conform prin­cipiului de drept ca legea speciala deroga de la ge­ne­ral, ar trebui ca judecarea acestor cauze sa se faca dupa Legea 10, si nu dupa Codul Civil. In toate recur­su­rile in interesul legii noi punem practica judiciara care exis­­ta, opiniile care sunt, modul in care instantele au soli­ci­tat si, in final, exprimam un punct de vedere, dar acest punct de vedere nu este obligatoriu pentru jude­ca­to­rii ICCJ. Si care nici nu a fost. Pentru ca, sa nu uitam, la ICCJ sunt judecatorii cu cea mai mare experienta. Sunt aproape 100 de judecatori care decid daca recur­su­ri­le sunt in interesul legii. Deci, eu nu cred ca acest re­curs in interesul legii a influentat, intr-un fel, modificarea legii sau aparitia “Legii Voiculescu”, sau modul in care a fost propusa, sau modul in care a fost insusita de par­la­ment.

 

Accesul la justitie ramane neingradit pentru oricine revendica o proprietate

 Dar care a fost folosit ca argument in dezbaterile din plen...

Obligatia mea ca procuror general este sa cer uni­fi­ca­rea practicii si, in al doilea rand, unul dintre motivele pen­tru care suntem monitorizati este si unificarea practicii judiciare. Or, eu am fost sesizata de catre Ministerul Jus­titiei ca exista practica judiciara neunitara pe acest do­meniu. Am adunat toate solutiile de practica si sigur ca eram obligata sa sesizez ICCJ. Si mai este un ar­gu­ment. Acest recurs in interesul legii are efect doar pen­tru viitor. Deci, fostii proprietari puteau oricand sa-si de­pu­­na cereri de restituire. Deci, nu influenteaza un caz anu­me. Solutia recursului in interesul legii este pentru viitor, nu are influenta asupra unui caz care este in curs de judecata sau in niciun caz nu se poate desfiinta o hotarare a unei instante ca urmare a solutiei date in re­cur­sul in interesul legii. Nu are nicio influenta asupra ca­zu­rilor particulare, ci are efecte doar pentru viitor si vi­zea­za unificarea practicii judiciare.

Trebuie sa precizez ca oricine doreste sa-si reven­di­ce o proprietate, accesul la justitie este liber, iar solutia care se pronunta depinde exclusiv de judecator.

Care credeti ca sunt, in momentul de fata, primele trei hibe sau principalele hibe ale sistemului judi­ciar?

Ca sa ai eficienta in activitate, trebuie sa ai instru­men­te de baza, iar acestea in primul rand sunt legile. Sa nu uitam ca lucram dupa o procedura penala si dupa un Cod Penal care este din 1968. In al doilea rand, trebuie sa ai resurse umane si financiare. Si aici avem o mare problema la Ministerul Public, pentru ca activitatea pro­cu­rorilor este supraincarcata. In conditiile in care ai 1.500 de dosare in lucru este foarte greu sa respecti si ter­menul re­z­o­na­bil si sa ai si calitate. In al treilea rand, este calitatea personalului care lucreaza. Aici trebuie sa fie procurori bine pregatiti profesional si specializati pe domeniu.

 

Doresc un ministru de Justitie care sa-i sustina pe procurori

 Ati lucrat sub trei ministri de Justitie, sub care v-ati simtit mai confortabil?

Pot sa va contrazic? Au fost patru, cu d-l Meles­ca­nu. Pot spune ca principalul punct al mandatului meu, care a fost realizat si care a si fost apreciat de Comisia Europeana, a fost reorganizarea Ministerului Public si s-a realizat in prima parte a mandatului, cand a fost ministru d-na Monica Macovei. Sigur, si cu ceilalti mi­nistri a existat o colaborare buna, dar nu cu aceeasi efi­cienta. A fost foarte greu, din cauza timpului scurt, sa implementezi un proiect, sa ai o strategie care sa poata fi sustinuta de ministrul Justitiei si este foarte im­por­tant sa ai un ministru de Justitie care sa sustina Mi­nis­terul Public, sa-i sustina pe procurori in ceea ce fac.

V-ati dori sa revina Macovei la minister?

As dori sa vina un ministru de Justitie care sa-i sus­tina pe procurori, care sesizeaza prioritatile ministe­ru­lui, care sa ne ajute sa le rezolvam.