Laura Kodruta Kovesi: Voi continua linia Morar. Nu mă intimidează presiunea politică

Com vor fi afectate anchetele DNA sau dosarele aflate în curs de modificările aduse Codului Penal? Să începem cu superimunitatea parlamentarilor.

O astfel de lege ar însemna limitarea competenţelor şi efectiv imposibilitatea de a mai cerceta senatori şi deputaţi, avocaţi sau alte persoane care exercită profesii liberale pentru fapte de corupţie. Spun acest lucru pentru că, potrivit legii actuale, aceste persoane au putut fi cercetate de DNA şi chiar am avut un număr de peste 28 de parlamentari trimişi în judecată. Nu este normal să scoţi din conţinutul unei infracţiuni o anumită categorie profesională. Spre exemplu, un poliţist va putea fi cercetat pentru corupţie, un procuror, un medic, un profesor vor putea fi cercetaţi, în schimb, deputatul şi senatorul nu, chiar dacă vor comite fapte de corupţie. Ei vor putea fi cercetaţi pentru un accident rutier sau pentru o faptă minoră, dar în niciun caz dacă pretind mită, de exemplu, de 500.000 de euro. Din această perspectivă, nu cred că intrarea în vigoare a unei astfel de legi ar fi în concordanţă cu convenţiile internaţionale la care România este parte şi ar lipsi de eficienţă tot ceea ce DNA a făcut în ultimii ani.

Politicienii susţin că nu este normal ca un parlamentar să fie funcţionar public.

Legiuitorul a introdus noţiunea de funcţionar public pentru a desemna toate persoanele care primesc salariu din bugetul public. Faptul că se invocă o noţiune pe care legiuitorul a folosit-o, ca să fie scoşi parlamentarii din sfera de a aplicare a unei infracţiuni atât de grave cum este corupţia, nu este deloc în regulă. Indiferent dacă le zicem funcţionari publici, sau funcţionari, sau deputaţi, sau senatori, din punct de vedere penal ei trebuie să aibă calitate şi să poată fi cercetaţi. Ne încurcăm în definiţii ale unei categorii profesionale, când important este ca orice categorie care este plătită din bani publici să poată fi cercetată atunci când comite fapte penale.

Care e soluţia alternativă pentru ca, totuşi, aceşti oameni să răspundă în faţa legii penale?

Pot modifica această sintagmă, dar nu să o excludă din categoria persoanelor care pot fi cercetate pentru astfel de fapte. Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi atunci când comit fapte penale, iar parlamentarii sunt şi ei cetăţeni. Oricum, există imunităţi şi privilegii pentru parlamentari. Să luăm un exemplu: un parlamentar care este trimis în judecată poate să-şi exercite mai departe profesia, să meargă liniştit în parlament, să voteze legi. Avem atâtea situaţii în care parlamentari care au ieşit din penitenciar s-au dus a doua zi în parlament să voteze şi să facă legi. Un alt funcţionar public nu poate să facă asta, pentru că este suspendat din funcţie. Am avut situaţii în care parlamentari care au fost condamnaţi definitiv se aflau în parlament şi votau legi care influenţau activitatea DNA sau activitatea sistemului judiciar. Nu cred că trebuie să fie o categorie profesională mai presus de lege.

Vor fi afectate dosarele aflate acum pe rolul instanţelor, iar cei care se află acum în închisoare vor putea fi eliberaţi?

Va trebui analizat de la caz la caz. Dar pentru toate dosarele pe care le avem noi în curs de soluţionare sau care sunt trimise în judecată, instanţele vor pronunţa o soluţie de achitare. Pentru că nu mai au calitate de funcţionar public şi atunci nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile de existenţă a faptei penale. Cei care sunt deja condamnaţi ar putea să invoce legea penală mai favorabilă. Există un principiu constituţional prin care instanţele trebuie să aplice legea mai favorabilă şi ar putea beneficia şi ei de această modificare legislativă.

A fost consultat DNA înainte asupra acestor modificări? Vi s-a cerut părerea?

Nu ni s-a cerut părerea, dar cred că punctele de vedere pe care DNA în mod constant le-a exprimat de-a lungul anilor sunt clare şi cunoscute. Această dezbatere nu este neapărat nouă, discuţia despre noţiunea de funcţionar public a mai avut loc şi în anii 2008, 2009, 2010, când s-a discutat modificarea Codului Penal şi proiectul pentru noul Cod Penal. Noi am urmărit acum dezbaterile din parlament, am urmărit ordinea de zi, dar nu am văzut acest proiect. Important e că noi suntem cei care vom aplica aceste legi şi trebuie să se ţină cont de punctul nostru de vedere.

Cum vă explicaţi faptul că procurorul general nu a luat niciun fel de poziţie faţă de ce se întâmplă?

Mi-aş dori ca procurorul general să aibă o atitudine fermă atunci când prin modificări de lege se reduc atribuţiile procurorilor din sistem. Atunci când se discută despre stabilitatea instituţională, despre stabilitatea statutului de magistrat, cred că procurorul general trebuie să susţină procurorii, să susţină sistemul şi trebuie să susţină DNA prin poziţii ferme.

Care vor fi consecinţele pentru România pe plan extern?

În primul rând, nicăieri în Europa nu există reglementată o astfel de imunitate pentru parlamentari, ceea ce ne va crea ca ţară o problemă din punct de vedere legislativ. Oricum, se discută în Parlamentul European o propunere pentru înfiinţarea Parchetului European. Noi fiind în Europa, fiind membri UE, suntem şi noi procurori europeni. Dar problema tehnică apare atunci când anumite fapte penale se comit şi în străinătate sau au elemente de internaţionalitate. Spre exemplu, dacă o persoană care are calitatea de deputat sau senator este implicată într-o faptă de corupţie care s-a comis pe teritoriul României şi a unui alt stat, membru al UE sau nu, pentru a fi cercetat sau extrădat este necesar să existe acea condiţie a dublei incriminări. Şi aici va exista o foarte mare problemă dacă în România nu va mai fi incriminată această faptă.

Comisia Europeană a lansat un avertisment asupra acestei afaceri. Va fi raportul MCV mai prost din cauza asta?

Va exista o problemă în raportul de ţară, pentru că este foarte mult legată de benchmark-urile pe care Comisia Europeană le are în vedere atunci când evaluează progresele realizate de România. Din punct de vedere al DNA, cred că rezultatele obţinute în ultima perioadă pe segmentul marii corupţii vor duce la concluzia unui raport pozitiv. Dacă vorbim însă pe ţară, pe tot sistemul judiciar, cred că adoptarea unei astfel de legi va avea consecinţe negative în raportul care va fi elaborat.

Care sunt consecinţele dezincriminării conflictelor de interese şi în mod practic, şi pentru activitatea şi dosarele DNA?

Primarii şi preşedinţii de consilii judeţene nu vor mai putea fi cercetaţi pentru faptele de conflict de interese. A doua chestiune extrem de relevantă este că modificarea le oferă posibilitatea de a încheia contracte cu rudele de gradul III şi IV, ceea ce nu este în regulă. Sau, spre exemplu, pot să încheie contracte cu societăţi cu care ei au lucrat anterior accederii în funcţia publică. Sunt foarte multe situaţii de acest gen. DNA are peste 100 de persoane, primari, preşedinţi de consilii judeţene, trimişi în judecată pentru astfel de fapte. Vă daţi seama că şi în aceste situaţii ei n-ar mai putea fi cercetaţi sau în dosarele care sunt deja pe rolul instanţei ar putea fi achitaţi.

Sesizările pe conflicte de interese le primiţi doar de la ANI sau vă şi autosesizaţi?

Sunt situaţii în care ne sesizăm din oficiu, atunci când, spre exemplu, investigăm o faptă de corupţie sau o faptă pe achiziţii publice. Când constatăm că primarul sau preşedintele de consiliu judeţean sau altă persoană cu funcţie de conducere a dat un contract în mod preferenţial unei rude - frate, surori sau mamei -, atunci procurorii extind cercetările. Sunt situaţii în care astfel de fapte ne sunt semnalate de ANI. Avem acum discuţii cu conducerea ANI pentru încheierea unui protocol pentru a rezolva un vid legislativ. Potrivit noilor dispoziţii, ANI nu mai poate face plângere împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată date de un procuror şi vom stabili că în astfel de situaţii procurorul şef al Direcţiei va verifica legalitatea soluţiilor, care vor putea fi infirmate dacă constatăm că sunt soluţii nelegale. Însă toate acestea nu ne vor ajuta foarte mult dacă aceste modificări vor intra în vigoare, pentru că, pur şi simplu, nu vom mai putea investiga acest tip de infracţiuni.

Abuzul în serviciu, de exemplu, va mai putea fi anchetat pe noile prevederi ale Codului Penal?

De obicei, infracţiunea de conflict de interese mergea mână-n mână cu cea de abuz în serviciu. Potrivit dispoziţiilor legale, pentru a avea o infracţiune de abuz în serviciu, trebuie să demonstrăm că s-a produs un prejudiciu în paguba instituţiei publice pe care o conduce. De exemplu, dacă vom avea un primar care va încheia un contract de achiziţii publice cu firma fratelui său şi această lege va intra în vigoare, noi n-o să-l mai putem cerceta pentru conflict de interese, iar pentru abuz în serviciu va trebui să demonstrăm că, prin această atribuire a contractului în mod preferenţial, s-a creat un prejudiciu. Problemele vor apărea atunci când achiziţia aceea oricum trebuia făcută şi se făcea oricum la acelaşi preţ. Adică, se dădea oricum contractul, se respecta preţul, dar contractul se dă preferenţial – nevestei, mamei sau unei rude de gradul III sau IV –, aceştia câştigă, dar noi va trebui să dovedim că este un prejudiciu pentru instituţie. În lipsa conflictului de interese, chiar dacă contractul a fost dat preferenţial, va fi dificil să dovedim că s-au comis fapte de natură penală. Practic, vor scăpa cei care vor face acest lucru.

O lege care, iarăşi, a generat multă vâlvă şi dezbatere publică şi care se pare că va intra săptămâna viitoare la votul final este Legea amnistiei. Care este opinia dvs.?

Această lege nu ar trebui să fie adoptată. Oricum, în februarie 2014 va intra în vigoare noul Cod Penal, ocazie cu care se poate vorbi de o aplicare a legii penale mai favorabilă, care putea să rezolve chestiunea suprapopulării penitenciarelor. Am făcut o situaţie pe ultimii şase ani din punctul de vedere al dosarelor instrumentate de DNA: au fost trimişi în judecată peste 6.000 de inculpaţi, iar peste 2.000 au şi fost condamnaţi. Legea ar avea influenţă asupra tuturor persoanelor condamnate şi asupra dosarelor care sunt în curs de judecată. Sinceră să fiu, n-am văzut niciun fel de studiu efectuat, n-am văzut nişte cifre statistice, n-am văzut care este impactul, n-am văzut motivarea pentru care o astfel de lege a amnistiei şi a graţierii trebuie să fie dată şi atunci e foarte greu să apreciezi de ce o astfel de lege ar fi necesară sau nu. Hai să vedem de ce trebuie să luăm pedeapsa de cinci ani, şi nu de şapte ani sau invers.

Care este mesajul transmis procurorilor de aceste modificări?

Nu este un mesaj care să ajute sistemul judiciar. Nu este prima dată când se încearcă intimidarea procurorilor din DNA prin modificarea unor dispoziţii legale. Au fost modificarea Legii privind organizarea DNA, modificarea Legii privind interceptările, acum această Lege a amnistiei şi graţierii, încercarea de modificare a Legii 78/2000, care prevede fapte de corupţie. Deci încercări de a intimida, de a-i lipsi de instrumente juridice pe procurori au mai fost. Pot să vă spun însă că procurorii din DNA îşi vor continua activitatea. Eu mă bucur că ei sunt foarte curajoşi şi foarte activi şi determinaţi să-şi continue anchetele. Dar este destul de frustrant să aduni probe, să trimiţi în judecată, să obţii condamnări în cauze de mare corupţie, după care, printr-un simplu document, toate persoanele faţă de care ai făcut cercetări să fie eliberate.

În plus, să nu uităm că există destul de multe cazuri în care persoane eliberate din închisoare recidivează, ăsta e un risc major pentru societate. Avem, de exemplu, cazul cu persoana de cetăţenie japoneză care a fost omorâtă, o femeie de la Făgăraş care a fost violată după ce o persoană a fost eliberată condiţionat din penitenciar tot pentru o faptă de acelaşi gen. Politicienii care propun graţierea şi amnistia presupun că înţeleg că trebuie să îşi asume răspunderea pentru eventualele fapte care încalcă legea comise de persoanele eliberate din închisori.

Să discutăm de articolul 140, a cărui consecinţă este că procurorii nu vor mai putea face interceptări decât după începerea urmăririi penale. Care sunt consecinţele pentru anchete?

În momentul în care începi urmărirea penală faţă de o persoană, eşti obligat să-i comunici de îndată asta. Eu vă întreb: pentru câte dintre persoanele care vor fi chemate la DNA şi li se va aduce la cunoştinţă că au comis o faptă de corupţie mai poţi să obţii ulterior probe din interceptări? Problema cea mai mare este în ceea ce priveşte miniştrii care comit fapte penale. Pentru un ministru, ca să-l poţi pune sub interceptare, trebuie să obţii în prealabil aviz de la parlament sau de la preşedinte pentru a începe urmărirea penală, după care poţi să mergi la judecător să ceri autorizaţia de interceptare. Deci, practic, va fi imposibil să mai administrăm proba cu interceptări într-un dosar cu miniştri. Vă dau un exemplu concret. Dacă se prezintă o persoană la DNA şi denunţă faptul că un ministru i-a cerut mită, noi va trebui să cerem parlamentului autorizaţie să începem urmărirea penală, după care va trebui să mergem la judecător să obţinem autorizaţie de interceptare, sigur, toate astea fără respectarea vreunei condiţii de confidenţialitate, pentru că ştim că, odată ce am sesizat parlamentul, speţa devine publică. Va fi practic imposibil să mai administrezi probe, pentru că sunt situaţii în care eşti nevoit, pentru a strânge probe, ori să interceptezi o convorbire telefonică, ori să faci o înregistrare ambientală, iar dacă ministrul cheamă denunţătorul la el în birou şi vrea să dea bani, vrei să filmezi acest lucru. Nu vom mai putea să strângem probe.

Mai există undeva în lume o astfel de prevedere? Adică să-l anunţ pe suspect: vezi că de mâine încep să te interceptez, vezi ce vorbeşti şi pe unde te duci?

Cel puţin din câte ştiu, în statele importante ale Uniunii Europene nu există o astfel de obligaţie. Problema este alta. Ca să ai eficienţă în lupta anticorupţie trebuie să ai şi instrumente legislative. Când ni se cer rezultate, tot timpul se face trimitere la rezultatele procurorilor din alte state. Vrem şi noi aceleaşi instrumente ca procurorii din alte state. La fel, revin la problema când apar elemente de extraneitate şi avem cazuri pe care le lucrăm în comun, spre exemplu, cu un procuror din SUA sau din Franţa, şi avem indicii că un ministru comite o faptă de corupţie, noi va trebui să explicăm acelui procuror că nu putem intercepta convorbirea pentru că nu e începută urmărirea penală şi avem această procedură în derulare.

Practic, se desfiinţează etapa care a existat până acum, cea a actelor premergătoare, etapă în care procurorii strângeau probe, urmăreau, interceptau, filau?

Noul Cod de Procedură Penală nu mai prevede această fază a actelor premergătoare. Automat, după cinci zile se începe urmărirea penală în cauză. Noul CPP are şi nişte dispoziţii care vor fi favorabile organelor judiciare, nişte dispoziţii cu privire la tehnici speciale de investigare care sunt bune, însă există această problemă cu privire la interceptare, în special pentru miniştri. Noi am înaintat, acum o lună, Ministerului Justiţiei un proiect de modificare prin care poate fi rezolvată chestiunea, dar n-am primit încă niciun răspuns. Trebuie să spun că această modificare s-a introdus prin amendamente la discutarea Codului de Procedură Penală în plenul parlamentului.

Aţi vorbit de miniştri, dar care este situaţia pentru cetăţenii obişnuiţi? Adică şi pe aceia poţi să-i interceptezi doar după ce începi urmărirea penală şi îi anunţi?

Noul CPP oferă posibilitatea procurorilor să înceapă urmărirea penală pentru faptă sau pentru persoană. Dar în cazul miniştrilor, pentru că persoana poate fi individualizată, nominalizată şi identificată în mod direct, atunci va fi o problemă. În celelalte situaţii se vor putea aplica aceste dispoziţii înainte de începerea urmăririi penale, dacă, spre exemplu, procurorul nu cunoaşte identitatea persoanei care poate să comită o astfel de faptă şi începe urmărirea penală cu privire la faptă, şi nu la persoană.

În situaţia asta, nu există riscul ca probele să fie contestate şi desfiinţate în instanţă?

Există acest risc. Pentru că oricând un avocat va putea spune că procurorul a avut suficiente indicii să înceapă urmărirea penală faţă de persoană, şi nu pentru faptă.

Premierul Ponta v-a criticat în mod repetat, spunând că lucrați cu „detestatele“ metode ale lui Morar. Cum comentați aceste critici?

De obicei nu prea comentez ce zic oamenii politici. Ce pot să vă spun este că toți procurorii din DNA lucrează cu respectarea legii, sunt independenți în activitatea lor și folosesc dispozițiile legale prevăzute în legile din România.

Premierul se plânge că a trimis la DNA o grămadă de sesizări ale Corpului de Control, reproșând în nenumărate rânduri că DNA nu le lucrează. Care este situația?

Sunt în jur de 20 de astfel de rapoarte trimise de la Corpul de Control. Toate au fost înregistrate ca dosare penale, au fost repartizate procurorilor și se efectuează acte de urmărire penală în dosare. Într-o parte dintre ele se efectuează constatări tehnico-științifice sau expertize sau sunt la specialiști pentru lămurirea unor chestiuni diverse de specialitate. Sigur, au fost anumite probleme când s-a anunțat că a fost sesizat DNA și sesizarea a venit abia după trei săptămâni sau poate chiar mai târziu, dar vă asigur că se lucrează la ele și, pe măsură ce vor fi finalizate, vom aduce la cunoștința publicului. Cât de bune sunt rapoartele sau sesizările nu pot să comentez în acest moment, pentru că ele sunt în lucru.

Lucraţi inclusiv sesizările făcute de Curtea de Conturi?

Nu prea avem sesizări făcute de Curtea de Conturi. În ultimele şase luni nu am primit nici o sesizare de la Curtea de Conturi.

Să vorbim şi de faimosul episod cu dosarul referendumului în care este acuzat Dragnea. Ce v-a deranjat cel mai mult atunci, în tot ce s-a întâmplat?

Faptul că au fost schimbați din funcție și numiți în funcție procurori fără să fiu consultată și fără să existe motive temeinice pentru acest lucru, ăsta a fost primul lucru care m-a deranjat. Apoi, mi-aș fi dorit ca procurorul general să susțină DNA, așa cum am făcut eu şase ani, să susțină ceea ce fac procurorii de aici.

Multă lume s-a întrebat în momentul înlocuirii procurorilor Papici și Alexandru ce s-a urmărit? Nu se știa la nivel politic că acel dosar al lui Dragnea era pe masa dvs.?

Eu știu că, în ziua în care a avut loc încetarea delegărilor celor doi procurori de pe funcția de conducere, această informație era publică. Toate ziarele au scris în zilele acelea că dosarul a fost finalizat și este pe masa mea, pentru că au fost chemate peste 80 de persoane la prezentarea materialului, deci a fost o informație publică, nu poate să vină cineva să spună că nu s-a știut. Ce s-a urmărit cred că trebuie să explice procurorul general, pentru că el a încetat aceste delegări. În mod cu totul surprinzător pentru mine, a fost prima dată, în ultimii şapte ani de când eu am condus Ministerul Public, când a avut loc o delegare în funcție de conducere fără a se cere consimțământul sau opinia procurorului șef. Pot doar să vă spun că percepția în rândul colegilor a fost că e vorba de o sancțiune aplicată celui care a făcut dosarul, pentru că d-l Papici fusese delegat în funcția de conducere și după şapte zile i s-a încetat această delegare fără nicio explicație. Deci semnalul pentru sistem nu a fost unul încurajator.

Cum lucrați acum cu Nițu și Cazanciuc, după episodul Papici?

Cred că trebuie să colaborăm instituțional. Sigur, nu sunt foarte multe situații în care interacționăm. Eu sper ca ministrul Justiției să susțină proiectele de modificare legislativă pe care le-am înaintat și să susțină activitatea DNA, așa cum și eu am susținut-o timp de şase ani.

Care este cea mai importantă provocare pe care o aveți în această funcție de șef la DNA?

Să apăr stabilitatea instituțională a DNA și independența procurorilor din DNA. Ei trebuie să-și facă în continuare treaba, sunt procurori profesioniști, curajoși, foarte activi, știu ce au de făcut, au de investigat persoane cu funcții înalte, care aparțin unor partide diferte, dar ei trebuie lăsați să-și facă treaba. Cred că asta e cea mai mare provocare a mandatului meu, să apărăm instrumentele legislative pe care DNA le are, să apărăm instituția așa cum este ea acum organizată și independența procurorilor din DNA.

Considerați că s-au amplificat presiunile politice asupra procurorilor?

Nu cred că există vreo presiune care poate să mă intimideze sau să mă timoreze, la fel și pe colegii mei. Sigur că există presiuni din partea presei, din partea politicienilor care zilnic merg la televizor și spun tot felul de lucruri. Sincer vă spun: nu mă impresionează şi cred că și colegii s-au obișnuit cu astfel de atacuri și nu sunt intimidați. Cel mai mare pericol este legat de o posibilă modificare a Legii de funcționare a DNA, tăierea sau limitarea competențelor DNA sau astfel de modificări cum sunt cele despre care am discutat.

Urmăresc aceste lucruri subordonarea politică a DNA?

Nu poți să vii peste noapte să limitezi competențele DNA fără să ai o explicație în acest sens, să nu o faci transparent, să nu consulți DNA, principala instituție care aplică apoi acele dispoziții legale. N-aș vrea să fac speculații ce scopuri și ce interese sunt, pentru că eu sunt procuror și trebuie să mă pronunț doar pe chestiuni tehnice.

Consideraţi că o metodă de a pune presiune politică, de a subordona politic DNA este schimbarea șefilor, schimbarea oamenilor?

Da, poate fi o formă de presiune pe procurorii din DNA și cred că semnalul care s-a dat atunci nu a fost încurajator pentru colegii din DNA. Și aici rolul procurorului general este extrem de important. De aceea mă aștept ca procurorul general să fie ferm.

Multă lume s-a temut că nu se va continua linia Morar, cea care, vedem, îl irită atât de tare pe premier.

Eu am făcut echipă cu Daniel Morar. Nu știu dacă are relevanță că a condus procurorul șef Morar sau conduce procurorul șef Kövesi. Cred că activitatea DNA este făcută din toți procurorii din DNA, de foarte multe ori anonimi, pe care publicul nu-i știe, dar care zi de zi, prin munca lor, efortul lor, prin curaj au reușit să facă dosare. Șeful instituției are un rol important, dar cred că ceea ce se face în DNA și se va face în viitor ține de modul în care se construiește echipa, în care se păstrează echipa și de modul în care sunt încurajați procurorii și de instrumentele care vor fi. Pot să vă spun că în ultimele şase luni sunt rezultate impresionante. A fost trimis în judecată un vicepremier în funcție, avem miniștri, parlamentari trimiși în judecată, avem magistrați cu funcții de conducere trimiși în judecată. Iată, activitatea continuă. Cred că este o continuare prin venirea mea din funcția de procuror general în funcția de procuror-șef al DNA a activității anterioare, cred că menținerea în funcții de conducere a unor procurori care au fost și anterior în funcții de conducere a fost importantă pentru asigurarea continuității și stabilității și pentru a crea confortul procurorilor din DNA că-și pot continua activitatea. În sensul acesta, da, voi continua linia Morar.

Interviu cu LAURA CODRUŢA KÖVESI, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), realizat de ANDREEA PORA