MARIANA GHEORGHE: „Protecţionismul este o aventură imposibilă în această piaţă globală“

Datele fundamentale ale Petrom descriu o companie listată la Bursa de Valori din Bucureşti, care are cartierul general în România, are 99% angajaţi români, care, într-adevăr, operează regional, dar îşi vinde majoritatea produselor pe piaţa românească și care plăteşte taxe în România. Aici sunt realizate veniturile şi profiturile noastre, aici se taxează, iar în final Petrom are o contribuţie esenţială la dezvoltarea ţării. Nu trebuie să avem, în lumea de astăzi, o perspectivă strict naţionalistă, cred că este suficient să nu punem o etichetă cu o conotaţie negativă unor companii care au un acţionariat mixt sau străin şi care, de fapt, îşi desfăşoară în principal activitatea pe piaţa românească.

Cred în această piaţă fără frontiere atât pentru afaceri, cât şi pentru oameni

Nu este doar un fenomen românesc, putem observa apariţia unei retorici populiste, naţionaliste în multe alte ţări europene. Ce explicaţie are o mare companie care, de altfel, face afaceri transfrontaliere?

Întrebarea dvs. merge la ideea de protecţionism şi la contribuţia oricărei companii străine la dezvoltarea unei ţări şi a unei regiuni. A avea suficient capital naţional poate să te facă într-un moment sau altul să spui „nu am nevoie de capital străin“.

Cum e cazul Statelor Unite ale Americii.

Exact, dar cred că nici America nu se va duce în direcţia de a avea numai capital local. În opinia mea, protecţionismul este o aventură imposibilă în această piaţă globală în care trăim. În această lume globală în care tehnologia, modelele de afaceri şi revoluţia tehnologică digitală au creat o piaţă fără limite, oamenii noştri gândesc global, pentru ei nu mai există bariere. În fond, care este diferenţa dintre cineva care lucrează la Petrom şi altul care lucrează la ExxonMobil? Niciuna, deoarece nu mai există bariere informaţionale sau de comunicare. Dacă între oameni nu mai există bariere, nici între afaceri nu mai trebuie să apară bariere naţionale. De ce? Pentru că, de pildă, noi beneficiem în afacerea noastră de o cercetare dezvoltată într-o anumită ţară, de experienţa acumulată acolo, care este transferată angajaţilor noştri. Acesta este, printre altele, beneficiul capitalului mixt, dezvoltarea cunoaşterii şi transferul de tehnologie. Noi ştim să facem afacerea de petrol şi gaze într-un anumit fel, avem o anumită abordare de afaceri sau tehnică şi tehnologică. Dacă avem însă un acces liber la alte tehnologii, cunoaştem alte viziuni, vin angajaţi ai altor firme sau consultanţi şi lucrăm într-un parteneriat, atunci din această provocare se ajunge la progres. În aceste timpuri, clienţii, piaţa te obligă la schimbare. Trebuie să anticipăm tendinţele pieţei şi pretenţiile şi nevoile consumatorilor. Pentru a răspunde acestor cerinţe din partea consumatorilor e nevoie de capital, e nevoie de unirea unor forţe creatoare în afaceri ca să continuăm să ne dezvoltăm şi să răspundem nevoilor pe care le are clientul sau societatea la un anumit moment. Deci eu cred în această piaţă fără frontiere atât pentru afaceri, cât şi pentru oameni, libertatea aceasta duce la progres.

Petrom susţine 10% din veniturile bugetului neconsolidat al României

V-aţi făcut vreodată o socoteală care este contribuţia Petrom la bugetul ţării prin taxele şi impozitele directe pe care le plăteşte şi prin cele pe care le colectează?

În ultimii 12 ani, de când a fost privatizată, Petrom virează bugetului de stat neconsolidat anual sume echivalente cu 10-11% din totalul încasărilor acestuia. Deci afacerea noastră susţine 10% din veniturile bugetului neconsolidat, fie prin taxele generate direct, impozitul pe profit sau redevenţele, fie prin taxele colectate, cum sunt accizele sau taxa pe valoarea adăugată. Această realitate ne dă o mare răspundere, deoarece lumea se aşteaptă ca lucrurile să continue. Afacerea noastră este însă atât de dependentă de ceea ce se întâmplă în piaţa internaţională, încât uneori, prin ricoşeu, putem avea pierderi neprevăzute. Lucrăm cu mărfuri ale căror preţuri sunt determinate la nivel global.

Am traversat o perioadă relativ lungă în care petrolul a fost ieftin. Ce a însemnat asta pentru companie? Ştiu că investiţiile au fost oarecum afectate, dar că ele continuă deoarece o mare companie îşi finanţează investiţiile cu împrumuturi.

Volatilitatea în industria noastră este o realitate pe care o cunoaştem din istoria acestei industrii. În ultima perioadă, preţurile petrolului au fost extrem de volatile, am avut o scădere a cotaţiilor barilului de petrol de la 120 de dolari sub 30 de dolari la începutul anului trecut, iar această prăbuşire a cotaţiilor petrolului s-a tradus la noi într-o scădere de venituri cu 60%. Această perioadă este specială deoarece, din perspectiva noastră, tendinţa preţurilor joase ale petrolului va continua pentru un timp mai îndelungat decât am văzut în trecut.

Adaptarea la tendinţe pentru a supravieţui în piaţa viitorului

Care ar fi explicaţia?

Explicaţia este complexă, ţine însă tot de tehnologie şi de afaceri. Vedem că tehnologia a făcut ca gazul de şist să fie viabil financiaro-comercial la preţuri cât mai scăzute. Această realitate influenţează competiţia pe piaţa de hidrocarburi. Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) şi alte ţări mari încearcă să-şi menţină poziţia pe piaţă şi, pentru a-şi păstra cota de piaţă, pompează mai mult petrol, ieftinindu-l. Ceilalţi, producătorii de gaze de şist, au avantajul unei tehnologii care le dă o flexibilitate pe care alte industrii clasice nu o au: de a porni şi de a opri producţia mult mai rapid. La noi ciclul de investiţii durează mult mai mult decât la gazele de şist, de exemplu. Deci asta a fost o dinamică, a competiţiei între industria clasică a hidrocarburilor şi oferta flexibilă a companiilor care forează gaze de şist şi care vor să intre în piaţă.

A doua dinamică a fost determinată de megatendinţe. În industria noastră, megatendinţele sunt legate de schimbările climatice, sunt legate de mobilitate. Se schimbă tendinţele în mobilitate, asta înseamnă apariţia maşinilor electrice, a maşinilor care consumă hidrogen şi alţi combustibili alternativi. În final, înţelegerea acestor tendinţe necesită adaptarea la ele pentru a supravieţui în piaţa viitorului şi această înţelegere a generat un exerciţiu de revizuire a investiţiilor, ne ajustăm. Am creat o nouă companie, o nouă fundaţie de afaceri pe care acum construim viitorul. Desigur, vom rămâne producători de hidrocarburi pentru că aceasta încă este cerinţa pieţei, dar suntem foarte atenţi la toate semnalele primite de la clienţi. Întrebarea nu este dacă va veni schimbarea, suntem convinşi că va veni şi este important pentru noi să înţelegem cum se va manifesta. Vor fi dinamici diferite, desigur, în America, în Japonia, în ţările dezvoltate în general, în care cercetarea tehnologică este avansată, care au o capacitate de adaptare rapidă, acolo lucrurile se pot întâmpla în zece ani. Estimăm că la noi va fi o întârziere, în funcţie de dezvoltarea noastră, dar noi răspundem acestor provocări, acestor întrebări prin pregătire, prin tot ce facem.

Suntem totuşi într-o perioadă în care petrolul a avut pusee de scumpire în piaţa internaţională. Cu ce previziuni privind cotaţiile petrolului lucraţi pentru acest an?

Analizele noastre au estimat pentru acest an un preţ mediu de 55 de dolari pe baril. La începutul anului cotaţiile petrolului s-au mişcat cam în această direcţie. În ultimele săptămâni preţurile petrolului au coborât către 50 de dolari barilul. Dinamica de cerere şi ofertă pe piaţa aceasta este însă imprevizibilă.

Credeţi că ridicarea sancţiunilor împotriva Rusiei, care are mari jucători energetici, ar influenţa preţul petrolului? Toate marile corporaţii energetice sunt şi mari jucători la bursă, fac plasamente în derivative şi acesta este un exerciţiu care poate face o presiune speculativă asupra preţurilor.

Aşa este. Nu cred că bursa dictează acum cotaţiile petrolului, ci piaţa, deoarece este un exces de ofertă. Totuşi, elementul speculativ al acestei pieţe de petrol şi gaze este divers, fiind o marfă care se comercializează la nivel global, nu contează doar elementele legate de cerere şi ofertă. Cotaţiile petrolului sunt influenţate de stocurile existente în America, de cererea din China, de deciziile corporaţiei Shell de a vinde zăcăminte de gaze de şist, de decizia OPEC de a tăia producţia.

De atentate în Nigeria...

Da, acestea sunt datele fundamentale de piaţă. A fost o perioadă când petrolul urcase la 147 de dolari şi atunci cotaţiile erau influenţate de un puternic element speculativ, de plasamnete în derivative, de bănci care au creat acele flote de containere pe mare. Toate acele elemente speculative au dus la evoluţia preţului, la dinamica şi volatilitatea lui. N-aş putea spune că în momentul acesta am constatat că elementul care a dus la volatilitatea preţului ar fi prezenţa sau absenţa în tranzacţiile financiare cu petrol a companiilor ruseşti. Dar apariţia unei oferte mai mari din partea Rusiei, dacă acest lucru se va întâmpla, normal că poate să creeze o dinamică a preţului şi, dacă preţul este volatil, atunci elementul speculativ poate să apară.

Petrom este un exemplu despre eficienţa şi oportunitatea investiţiei în economie

Una dintre speculaţiile actuale este aceea că toate corporaţiile care au cartierul general în altă ţară evită impunerea profitului în România, prin mecanismul preţurilor de transfer.

Nu ştiu de unde a pornit această idee că multinaţionalele folosesc preţurile de transfer pentru a evita impozitarea în România. Nu exclud existenţa unor astfel de situaţii, dar companiile respective probabil nu realizează profituri în România. Noi realizăm profituri mari în România, unde plătim corect toate taxele. Noi am făcut profituri foarte mari aici, care s-au taxat şi se taxează în România. Aceste profituri au fost şi sunt sursa unor investiţii masive. În plus, investiţiile noastre influenţează favorabil activitatea altor companii, deoarece noi solicităm echipamente şi servicii de la alţi parteneri de afaceri din România şi facem alte companii profitabile, care plătesc mai departe taxe. Petrom este un exemplu despre eficienţa şi oportunitatea investiţiei în economie, deoarece ea aduce profit, plăteşte taxe. Nu există la Petrom niciun fel de tendinţe sau mecanisme prin care afacerea să nu fie taxată aici, pentru că noi suntem şi o companie listată la Bursa de Valori din Bucureşti, noi avem raportare în IFRS (n. red.: Standarde Internaţionale de Raportare Financiară), care are reguli contabile clare pentru tot ce înseamnă preţurile de transfer, care sunt de obicei practicate între segmentele din acest grup, adică Grupul Petrom. Mai departe, accesul acţionarilor la ceea ce generăm noi în companie se face pe calea dividendelor.

De ce cumpără Franklin Templeton, compania care gestionează Fondul Proprietatea, acţiuni Petrom? Se aşteaptă cumva la o scumpire a acţiunilor de îndată ce ar urca preţul petrolului?

Noi am devenit mult mai prezenţi în piaţă de când Franklin Templeton a vândut ultimul pachet de acţiuni Petrom pe piaţa din Bucureşti şi pe cea de la Londra sub formă de certificate globale de depozit (GDR) şi am văzut chiar o îmbunătăţire a cotaţiilor. Am văzut o creştere cu 16% a preţului acţiunilor în ultima vreme. De altfel, de la oferta publică din octombrie, cotaţiile au crescut cu mai mult de 30%, mai mult decât indicii BET sau BET Energie ai Bursei din Bucureşti. Această evoluţie a cotaţiilor descrie, pe de o parte, realitatea că este un freefloat mai mare al acţiunilor Petrom, ceea ce a permis o lichiditate mult mai mare decât în trecut, pe de altă parte, a reflectat rezultatele foarte bune din 2016, când, în ciuda provocărilor, am reuşit să reaşezăm compania şi am continuat investiţiile. Mai mult, ceea ce am comunicat pentru 2017 ca perspective arată angajamentul nostru şi capacitatea noastră nu numai de a continua o performanţă bună, dar şi de a investi, vom avea o creştere de investiţii cu 40%.

Exportaţi gaze?

În acest moment nu exportăm niciun gram de gaz, nu este interzis de lege, dar este imposibil din punct de vedere al infrastructurii necesare. Interconectoarele sunt încă în fază de implementare. Singurul care este terminat în ambele sensuri este cel din Moldova, dar acolo nu este încă acea conectare necesară către piaţă, către clienţii finali, iar celelalte două sunt în proces de finalizare, conform informaţiilor de la Transgaz, şi se pare că vor fi gata undeva prin anul 2019.

Ministrul Economiei vorbea de construirea gazoductului BRUA, dar spunea că depinde de viteza cu care vor fi exploatate zăcămintele din Marea Neagră.

În strategia noastră gazul ocupă un loc important, asta şi pentru că gazul este hidrocarbura cea mai curată, din raţiuni de protejare a mediului, pe de o parte, pe de altă parte, datorită oportunităţilor pe care ni le oferă România. Circa 55% din portofoliul nostru este bazat pe active de gaz, zăcăminte de gaz şi această pondere este în creştere. La Marea Neagră explorările de mare adâncime au dus la descoperirea unor zăcăminte de gaz, aşa încât este posibil ca rolul gazului să crească în portofoliul nostru, dacă vom ajunge să luăm decizia de investiţie şi de dezvoltare a acestor resurse.

Aveţi decizii de investiţie în parteneriat cu mari companii?

Pentru aceste zone de frontieră am intrat în parteneriat cu mari companii energetice. Pe offshore, la mare adâncime avem parteneriatul cu ExxonMobil, care este 50%-50%. Noi am avut licenţa mai de mult şi, având în vedere riscurile, complexitatea şi cerinţa financiară de investire, am intrat în acest parteneriat. Este un parteneriat serios cu ExxonMobil, care este lider mondial în energie, are o expertiză operaţională şi tehnologică deosebită, ceea ce ne va permite să ducem acest proiect la bun sfârşit.

Îl cunoaşteţi pe Rex Tillerson, noul secretar de stat american, care a condus ExxonMobil până la intrarea în Administraţia Trump?

Nu l-am întâlnit personal, dânsul n-a venit în România, iar eu am fost în America în mai multe rânduri, dar nu m-am întâlnit cu dânsul... îi dorim succes în noua poziţie. Dar revenind la explorările noastre din Marea Neagră, trebuie spus că este o investiţie de lungă durată. Au trecut zece ani de când am început acest parteneriat cu Exxon, zece ani în care am făcut doar faza de început a unei potenţiale dezvoltări. Suntem în faza de explorare şi analiză a acestor date seismice sau de foraj, care au consumat o investiţie de 1,5 miliarde de dolari. O sumă foarte mare, când ne gândim că suntem încă la această fază preliminară exploatării, de explorare şi evaluare. În momentul în care vom finaliza aceste analize, împreună cu alte elemente care determină rentabilitatea acestor exploatări viitoare, vom putea să luăm decizia finală de investiţie, de dezvoltare a acestor resurse. Încă nu am ajuns la această concluzie, avem nevoie de multe elemente pentru a avea confortul şi încrederea că această dezvoltare este profitabilă, în sensul în care peste ani, şi din păcate aici sunt mulţi ani, ne vom recupera această investiţie. Şi aici sunt mulţi factori care intervin, inclusiv componenta de infrastructură de transport, cum este cea pomenită de dvs., gazoductul BRUA, care este de fapt acea capacitate esenţială necesară pentru a ne asigura consumul final.

Proiecte compexe care sunt o provocare pentru Europa

De ce a eşuat Nabucco? Ştiu că Petrom nu a fost direct implicat în afacerea gazoductului.

Nu cunosc multe detalii, deoarece Petrom nu a fost direct implicată în proiectul Nabucco, ci OMV. Pentru România, Transgaz era partener în construcţia gazoductului Nabucco. Desigur, într-un context precum cel actual, ar fi fost folosit şi de noi. Este foarte greu de găsit un singur motiv: era un proiect foarte complex, cu mulţi acţionari, un traseu lung, care trecea prin cinci-şase ţări, pentru care era nevoie de alinierea foarte multor interese.

Demonstrează oare acest eşec dificultatea europenilor de a se uni şi de a face un proiect comun? Am învăţat ceva de aici?

Eu sper că am învăţat ceva din astfel de proiecte ambiţioase în care trebuie armonizate interesele statelor europene, dar şi ale Europei şi cu cele ale altor ţări, pentru că veneau din Răsărit sursele de gaze. Acest tip de proiecte complexe sunt o provocare pentru Europa şi pentru partenerii ei, derularea lor este extrem de dificilă. Nu e simplu, datele economico-financiare sunt esenţiale, pentru că fără ele nu există investitori, dar, iată, nu sunt suficiente. E nevoie de o mai mare anvergură, de aliniere, de conlucrare, de efort colectiv pentru a duce un asemenea megaproiect la final.

Se vorbeşte acum de o Europă fracturată, o Europă cu două viteze. E clar că zona euro va fi nucleul european. Credeţi că este bine să ne fixăm un calendar de adoptare a monedei unice?

Cred că este bine să fim parte din decizia europeană. Suntem o ţară importantă în Europa, chiar dacă nu întotdeauna economic am trăit la nivelul potenţialului nostru, dar cred că aceste discuţii care există acum despre Europa cu mai multe viteze ar beneficia de implicarea noastră în acest dialog. Cred că trebuie să amânăm decizia de a deveni ţară membră a zonei euro, pentru că trebuie să înţelegem mai întâi ce înseamnă clubul euro, care sunt regulile lui, care sunt cerinţele lui şi dacă noi suntem în stare să fim parte din acest club.

Eu ştiu că în piaţa petrolului se gândeşte în dolari, nu în euro...

Pentru noi este importantă piaţa românească şi cea europeană, noi acolo trăim. Faptul că preţul este stabilit în dolari şi noi vindem carburanţii în lei sau în euro este doar un risc valutar. Noi aici avem activitatea şi clienţii. Foarte puţini sunt americani, deşi n-ar strica să mai vină, depindem foarte mult de Europa.

Aţi trăit la Londra, aţi anticipat Brexit-ul? Care este atitudinea faţă de Europa, evaluată de o ţară mereu sceptică în chestiunea clubului european?

Este un moment de redefinire a Uniunii Europene, care eu zic că este binevenit. Am auzit la Londra de foarte multe nemulţumiri faţă de birocraţia din Bruxelles. Cred că Brexit-ul arată că dorinţa de a fi împreună este necesară pentru succesul unui astfel de club al europenilor, dar nu este suficientă. Clubul trebuie să fie performant, să alinieze interesele tuturora. Cred că fenomenul Brexit e ca un duş rece care ne aduce aminte că trebuie să facem lucrurile mult mai substanţial, mai aproape faţă de cetăţeni, trebuie să ne ascultăm mai mult unii pe alţii - este o chemare la înţelepciune, la raţiune. Nu trebuie să uităm însă că această Uniune reprezintă interesele şi aşteptările masei de votanţi şi alegători din întreaga Europă.

Un muzician descria, într-un cotidian, un dialog cu un angajat Petrom, care susţinea că prezenţa sa la protestele din Piaţa Victoriei a fost sugerată de companie.

OMV Petrom nu a trimis oameni în stradă. Protestele sunt un exerciţiu democratic pe care noi l-am respectat. Nu impunem nimic angajaţilor noştri, nu le dirijăm viaţa personală, ce fac ei în timpul lor liber, în afara orelor de program, este dreptul lor. Este opţiunea lor dacă unii dintre ei au simţit nevoia să se exprime şi în această formă, nu e treaba companiei. Ştiu că au participat la aceste proteste, care au fost expresia democraţiei, şi oameni din companie, aşa cum au fost din întreaga societate românească, de la tineri la bătrâni. Dar nu a existat vreun îndemn al companiei de a participa la proteste, după cum nu a existat vreo interdicţie privind viaţa particulară a angajaţilor.

Interviu realizat de LIDIA MOISE