Pe aceeași temă
Este această lege „Legea Miclea“ sau „Legea Funeriu“?
Este o lege care a rezultat dintr-un proces coerent, care a început cu o diagnoză, a continuat cu un pact naţional, o strategie, iar acum avem prima componentă a acestei strategii, componenta legislativă. Mai rămân trei componente care sunt necesare pentru reforma educaţiei, şi anume: 1) deciziile de tip administrativ, 2) formarea resursei umane şi 3) finanţarea adecvată. Prin urmare, aş numi-o legea unui proces coerent, şi nu asociată de un anumit nume.
Dar dvs. sunteţi mulţumit de forma în care a ieşit legea? Are ea puncte slabe?
Indiscutabil. Nu este o lege perfectă. Raportat la primele propuneri legislative, trimise dinspre comisia prezidenţială acum aproape doi ani şi făcute publice, oferite atât parlamentului, cât şi ministrului din acea perioadă, anume d-na Ecaterina Andronescu, legea actuală reprezintă cam 80% din ceea ce am gândit noi atunci. Au apărut şi rabaturi de la acele propuneri ale noastre.
În ce zonă sunt aceste rabaturi?
Noi am mers pe ideea unei conduceri de tip managerial la nivelul universităţilor, pentru că analizele pe „top 500 universităţi“ au arătat că cele mai performante universităţi sunt conduse după un stil de conducere tip managerial. Acum s-a mers pe varianta de a lăsa universităţile să decidă între stilul managerial şi stilul clasic, de alegere a rectorului. Un alt exemplu se referă la modul în care este stabilit masteratul didactic. Noi am propus ca cei care fac masterat didactic să aibă o bursă echivalentă salariului unui începător în învăţământul preuniversitar, a unui profesor începător, tocmai pentru a stimula afluenţa resursei de calitate spre masteratul didactic. Nu s-a păstrat asta în lege.
Cum explicaţi virulenţa unor atacuri la această lege?
E clar că legea produce schimbare. Dacă ar fi menţinut statu-quo-ul, atunci lumea era mulţumită şi nu ataca. Pe de altă parte, sunt şi interese strict personale ale unor oameni care atacă această lege. Unii îşi apără poziţiile de conducere, alţii îşi apără dreptul de a conduce universităţile sau de a rămâne până la o vârstă matusalemică în fruntea universităţilor, alţii vor să-şi menţină clanurile pe care le au, grupurile de interese pe care le au în universitate. Vreau să spun clar că legea nu a ţintit nicio persoană anume, legea a avut ca ţintă restructurarea sistemului. Din păcate, reacţiile au fost foarte personalizate.
Tocmai de aceea vă întreb. Fostul ministru Marga a pus o etichetă, „lege nazistă“, extrem de dură.
Este o chestiune aberantă să spui că legea este „nazistă“ pentru că pune la baza formării competenţele, cele 8 competenţe-cheie care sunt agreate de fapt de Uniunea Europeană. Să spui că pe baza acestui fapt legea este nazistă e o aberaţie, asta ar însemna să spui că aceleaşi competenţe-cheie, recunoscute de UE, ar fi de inspiraţie nazistă. E o retorică fără acoperire.
Există interese personale în cazul Marga, Andronescu? Îi va viza direct pe timp scurt sau mediu această lege?
Mi-e greu să răspund pentru că nu m-am gândit la statusul lor, nu credeam că ei vor personaliza legea şi vor voi o lege care să le servească interese personale. Noi am gândit legea ca să restructurăm sistemul, nu ca să satisfacă sau să încalce interesele unor persoane. După câte am aflat în aceste zile din presă, am înţeles că îi deranjează faptul că în curând vor ieşi la pensie, dacă nu cumva în acest an, şi legea prevede că în momentul în care ai atins vârsta de pensionare nu mai ai dreptul să conduci o universitate. Am înţeles că-i deranjează incompatibilitatea între poziţia de rector şi poziţia de lider politic. Păi, s-a putut observa cât de îndreptăţită este o astfel de prevedere, pentru că aţi văzut cât de mult s-a politizat discuţia, tocmai din cauza faptului că aceşti doi rectori ocupau şi poziţii politice importante. Deci tocmai acest lucru îndreptăţeşte o astfel de prevedere. Dar, încă o dată spun, această prevedere nu a vizat în nici un fel persoane. Sunt chestiuni de principiu, pentru a însănătoşi universităţile şi a nu le lăsa să se implice, cu resursele pe care le au, în dispute politice.
Care sunt – la universitar mă refer – schimbările pe termen scurt pe care le vom vedea în mod palpabil?
Îndată ce se va promulga legea, universităţile trebuie să treacă la reconsiderarea Cartei universitare, astfel încât în Carta universitară să se regăsească prevederile noii legi. În al doilea rând, se va renunţa la criteriul vechimii în promovarea cadrelor didactice, prin urmare, toate concursurile vor fi deschise, pe orice nivel, oricărui cadru didactic care are merite pentru acest lucru. Metodologiile de concurs se vor schimba. În al treilea rând, vor fi luate măsuri foarte rapide în ceea ce priveşte asigurarea calităţii, pentru că sper ca în 2011 deja să se treacă la evaluarea externă a universităţilor de către o agenţie internaţională şi să avem o primă ierarhizare a universităţilor, în baza căreia să se facă finanţarea pentru anul următor. Adică, se vor da mai mulţi bani acelor domenii şi acelor universităţi care sunt performante şi mai puţini bani sau deloc universităţilor slab performante.
* * *
Rectorii
Cred că în 2011, din păcate, nu vor putea fi făcute aceste modificări pentru desemnarea rectorilor. Este necesar, mai întâi, referendumul pentru a decide dacă va fi alegere sau concurs. E posibil însă ca în acele locuri în care deja apar incompatibilităţi în baza noii legi, incompatibilităţi legate de grade de rudenie sau limită de vârstă şi de pensionare, să se facă deja alegerile sau concursul, inclusiv pe parcursul anului 2011.
Timp pierdut
Din păcate, s-au pierdut luni bune nelucrându-se pe construcţia noului cadru curricular, deşi el putea să fie realizat. În aprilie am discutat cu d-l ministru acest lucru şi i-am oferit nişte soluţii, inclusiv de unde se iau banii, pentru că erau nişte proiecte europene. Două dintre ele chiar aşa se şi numesc: Curriculum şi evaluare în gimnaziu, Curriculum şi evaluare în liceu. Banii şi soluţiile erau acolo, dar s-a stat, pur şi simplu.
* * *
Şi alegerile pentru rectori în ce termen ar trebui să aibă loc?
De îndată ce apare legea, universităţile, toată suflarea universitară va trebui să decidă prin referendum dacă optează pentru una dintre alternative. O alternativă este de a avea rectorul pe baza unui concurs, adică cu o conducere de tip managerial, şi în cazul acesta la concurs pot participa şi persoane de mare prestigiu din afara universităţii, deci deschide universitatea spre exterior, poţi să-ţi alegi un rector de la o altă universitate de prestigiu din străinătate. Sau, a doua variantă, este de a avea rectorul obţinut pe bază de alegeri. În cazul acesta însă, alegerile nu vor mai fi făcute numai de membrii Senatului, ci de către comunitatea academică, adică de către toate cadrele didactice, şi asistenţi, şi preparatori, şi lectori, plus reprezentanţi ai studenţilor. Aceasta tocmai pentru a împiedica constituirea de tot felul de grupuri de interese care deja ştiu pe cine vor vota. În urma acestei opţiuni, se vor organiza concursurile sau alegerile.
Ca să faceţi o prognoză, estimaţi că va fi o majoritate a universităţilor care vor opta pentru o conducere colegială sau nu?
Cred că majoritatea vor opta pentru o conducere colegială. Eu personal am fost susţinătorul clar al modelului de tip managerial.
În ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar, tot aşa, vă întreb, pe termen scurt sau mediu, în 2011, care vor fi schimbările pe care le vom vedea în mod concret?
În primul rând, cred că în 2011 se pot constitui consiliile de administraţie ale şcolilor, pe baza unei metodologii care, iarăşi, poate fi dată de către minister în două-trei luni. Acestea pot începe selectarea noului director. După aceea, se poate trece, din toamnă, la selecţia resursei umane de către directorul nou ales.
Legea, fără curriculum, e frumoasă, minunată, dar lipsită de consistenţă. Ce se întâmplă în această zonă?
În lege nu se poate scrie un curriculum, legea constituie numai baza unui curriculum. S-a spus care sunt ideile principale ale unui curriculum: centrarea pe competenţe, un anumit buget de timp la dispoziţia cadrului didactic, 25% reducerea programei, predarea transdisciplinară şi evaluările transdisciplinare. Restul lucrurilor trebuie făcute într-un document curricular. Paşii ar fi aceştia: mai întâi se construieşte un curriculum framework, un cadru de referinţă curricular, care prinde opţiunile principale de dezvoltare ale curriculumului, acest document se supune dezbaterii publice şi după dezbaterea publică este adoptat documentul curricular cadru. În baza lui se trece de urgenţă la realizarea programelor pe fiecare disciplină de studiu şi pe fiecare arie curriculară. Urmează pasul al treilea: editarea manualelor. Toţi cei trei paşi pot fi făcuţi în 2011. Editarea manualelor probabil, la finalul lui 2011.
Dar s-a început lucrul la acest cadru curricular?
Din păcate, s-au pierdut luni bune nelucrându-se pe construcţia noului cadru curricular, deşi el putea să fie realizat.
De ce s-au pierdut aceste luni?
Mă întreb şi eu. Pentru că în aprilie am discutat cu d-l ministru acest lucru şi i-am oferit nişte soluţii, inclusiv de unde se iau banii, pentru că erau nişte proiecte europene şi i-am indicat exact proiectele. Două dintre ele chiar aşa se şi numesc: Curriculum şi evaluare în gimnaziu, Curriculum şi evaluare în liceu. Deci erau bani, erau soluţiile acolo. S-a stat, pur şi simplu...
Cam cât estimaţi că va dura procesul de elaborare a cadrului curricular?
Eu cred foarte mult că soluţiile trebuie să vină în mare măsură de la asociaţiile profesionale, de la profesori, nu numai de la oamenii din inspectorate şi din minister. Pentru matematică, de exemplu, trebuie consultată Asociaţia profesorilor de matematică, pentru engleză, Asociaţia profesorilor de engleză şi aşa mai departe şi cred că ei au soluţii mult mai bune decât cei care au stat până acum. Estimez că, dacă se lucrează serios, cadrul curricular poate fi pus la punct în două-trei luni, pentru ca după aceea să fie supus dezbaterii publice. Deci avem nevoie de un angajament clar, iată aşa va fi curriculumul. Nu se poate face numai de către nişte birocraţi, chiar dacă ei sunt mari specialişti.
Ministrul Funeriu spunea că ar mai fi nevoie de 150 de acte normative care să intre în intestinele acestei legi, să o detalieze. Nu sunt cam multe şi nu va duce acest lucru la o instabilitate în sistem?
Nu toate cele 150 de metodologii sau acte normative trebuie date acum, ci trebuie stabilită o prioritizare a lor. Stabilitatea este dată de lege, nu de aceste acte normative. Actele normative nu pot decât să detalieze legile. În mod normal, ministerul ar fi trebuit să lucreze la metodologii, ştiind deja proiectul de lege şi ştiind că nu se va modifica substanţial, inclusiv la varianta care a fost în Senat faţă de cea din Camera Deputaţilor. S-au modificat unele lucruri, dar cel puţin 60-70% a rămas la fel. Prin urmare, deja trebuia lucrat la drafturi pe metodologii, ca să le ai deja, nu să stai să apară efectiv legea ca să lucrezi la metodologia de organizare a concursului de director sau...
Dar ştiţi că nu s-a lucrat?
Păi, eu nu ştiu de niciun fel de draft de document, din păcate. Dar poate nu sunt eu suficient de informat.
Cam când estimaţi că ar putea începe formarea profesorilor, pe baza cărei concepţii, a cărui act normativ? Cum ar trebui să arate ea?
Sunt două lucruri. Formarea iniţială poate să înceapă cu următorul an universitar. Altfel spus, de când se alocă deja locurile pentru universităţi, asta înseamnă până în martie 2011, se pot aloca deja locuri pentru masteratul didactic, astfel ca din toamnă să înceapă masteratul didactic. În ceea ce priveşte formarea continuă, cred că două lucruri trebuie făcute. Întâi trebuie elaborat acest cadru curricular, pentru că în baza lui trebuie făcută formarea cadrelor didactice, adică trebuie spus: iată, acesta este curriculumul, iată cum trebuie să-l predaţi, iată cum se va face evaluarea. Imediat după ce se adoptă acest cadru curricular, se trece la formarea personalului didactic, cred că se poate face în regim de e-learning în mai mare măsură sau în regim de blended learning, nu mai trebuie să mergem ca mai de mult cu evanghelizarea în fiecare şcoală. Cred că multe lucruri se pot face utilizând tehnologiile noi de învăţare. Iar în ceea ce priveşte cealaltă componentă – formarea directorilor – asta înseamnă că trebuie, şi se poate face în două-trei luni, un manual al directorului care gestionează şcoala în mod descentralizat şi toţi directorii trebuie formaţi în baza acestui nou manual. Mergând foarte riguros, cred că lucrul acesta este posibil, cel puţin o primă tranşă de formare, adică formarea noţiunilor de bază de gestiune a bugetului, de gestionare resurse umane, se poate face până la finalul anului 2011.
Ministrul Funeriu vorbea, pentru anul 2011, de comasarea şcolilor şi, deci, de desfiinţarea unui număr de posturi. Este necesar acest lucru? Mă gândesc că putea genera o opoziţie de natură să blocheze procesul.
Comasarea nu e deloc o prioritate. Cred că prioritatea este legată mai degrabă de curriculum, de descentralizarea şcolilor, de modificarea evaluării. Nu cred că trebuie făcute comasări, decât acolo unde comasarea duce la creşterea şanselor de învăţare ale elevilor, adică în acele locuri unde poţi să asiguri, făcând o comasare, condiţii mai bune de învăţare pentru elevi, profesori mai buni, sală de sport, infrastructură informatică mai bună. Dar, în rest, cred că trebuie lăsată pe un loc secundar, terţiar comasarea. Nu trebuie să comasăm, trebuie în primul rând să restructurăm. Ar fi posibile conflicte inutile, care nu ar duce la schimbare, ar întârzia schimbarea.
V-a mai consultat ministrul Funeriu în legătură cu multe dintre aspectele pe care noi le-am discutat acum? De exemplu, comasarea, elaborarea curriculei?
Am insistat eu cu curriculumul, dar nu a fost iniţiativa dânsului. Nu m-a consultat, dar nu are nici o obligaţie să mă consulte sau să consulte comisia prezidenţială şi nu am nimic să-i reproşez.
Legea a trecut prin asumare, prin nu ştiu câte contestări la Curtea Constituţională. Credeţi că există şansa ca ea să supravieţuiască acestui guvern?
Cred că există şansa. Pentru că inclusiv contestaţiile, dacă ne uităm la varianta care este în Senat pentru învăţământul preuniversitar, o să constatăm similitudini în proporţie de 85%.
Dar nu şi la universitar.
Nu şi la universitar, pentru că acolo interesele celor care erau în comisiile de învăţământ au fost mult mai mari şi atunci au distorsionat în interesul lor. Pe de altă parte, cred că va exista totuşi o presiune a opiniei publice. Subliniez încă o dată, legea aceasta este rezultatul unui proces: diagnoză, pact, strategie, lege. Dacă vii şi modifici legea din pix, pentru că vrei să-ţi regăseşti nişte interese sau să satisfaci nişte interese, cred că va fi o opoziţie a opiniei publice.
Dvs. speraţi acest lucru, dar, din câte se vede, opinia publică şi în special mă refer aici la profesori, atât din preuniversitar, cât mai ales din mediul universitar, nu pare să fie foarte favorabilă. De aceea mă întreb dacă presiunea nu va fi în sens invers.
Orice reformă are riscul unei contrareforme. Aşa se întâmplă adesea. Eu sper ca oamenii tineri şi competenţi, care vor fi în mare măsură beneficiarii legii, să devină mult mai vocali şi să-şi exprime interesele. Dacă va rezista legea, astfel încât ei să ocupe poziţiile pe care sunt îndreptăţiţi să le ocupe, cred că va fi ireversibilă schimbarea.
* * *
Marga & Andronescu
Noi am gândit legea ca să restructurăm sistemul, nu în funcţie de interesele unor persoane. După câte am aflat din presă, am înţeles că îi deranjează faptul că în curând vor ieşi la pensie, dacă nu cumva în acest an, şi legea prevede că în momentul în care ai atins vârsta de pensionare nu mai ai dreptul să conduci o universitate. Am înţeles că-i deranjează incompatibilitatea între poziţia de rector şi poziţia de lider politic.
Comasarea şcolilor
Nu cred că trebuie făcute comasări, decât acolo unde comasarea duce la creşterea şanselor de învăţare ale elevilor, adică în acele locuri unde poţi să asiguri condiţii mai bune de învăţare pentru elevi, profesori mai buni, sală de sport, infrastructură informatică mai bună. Nu trebuie să comasăm, trebuie în primul rând să restructurăm. Ar fi posibile conflicte inutile, care nu ar duce la schimbare, ar întârzia schimbarea.
* * *
Interviu cu MIRCEA MICLEA, preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniul Educaţiei şi Cercetării
Interviu realizat de ANDREEA PORA
Taguri: legea educatiei, alegerea rectorilor, preuniversitar, universitar, managerial.
