Pe aceeași temă
În primul rând, pentru a asigura siguranța cetățenilor noștri înăuntrul UE, și nu mă refer doar la spațiul Schengen, trebuie să păzim granițele externe ale UE, care includ și România și Bulgaria. România și Bulgaria folosesc sistemul de informații Schengen și alte baze de date ale UE de mai mulți ani. Le-am introdus și pe argumentul următor: viața românilor nu e cu nimic mai prejos decât viața nemților, a olandezilor sau a altora care sunt în state Schengen. Iar faptul că noi și bulgarii folosim aceste baze de date a ajutat foarte mult. Croația nu intră aici, deși e membră UE, pentru că Croația încă nu folosește niciuna dintre bazele de date ale UE.
Care sunt bazele de date și cum se va face controlul?
Vor fi controale ale fiecărei persoane, cetățean UE sau noncetățean UE, în bazele de date. Adică nu se vor deschide geamantane și nu vom fi buzunăriți, ca să înțeleagă toată lumea, ci doar în bazele de date.
Bazele de date pe care statele membre trebuie să le folosească în mod obligatoriu cuprind sistemul de informații Schengen, pe care noi îl folosim în România de circa cinci ani. Acolo sunt toate informațiile, inclusiv un mandat de arestare european sau dacă ai făcut ceva ilegal într-un stat membru. A doua bază de date obligatoriu de folosit de toate statele membre, deci și de România, este baza de date a Interpol, care are în ea documentele pierdute sau furate, documente de identitate, de călătorie, permis de conducere etc. Apoi, bazele naționale de date - și sunt convinsă că statele membre vor decide să le folosească. „Alte baze de date relevante“, așa scrie textul, sunt Visa - deci de câte ori cineva cere viză.
Va fi un tratament egal de verificare a cetățenilor UE și non-UE?
Până acum nu erau verificați la ieșirea și intrarea în spațiul Schengen cetățenii UE, dar, având în vedere că avem peste 15.000, și numărul crește, de cetățeni UE care s-au alăturat ISIS, e nevoie să facem asta. A doua schimbare privește cetățenii non-UE, care erau verificați numai la intrarea în UE și în spațiul Schengen, dar nu mai erau verificați la ieșire. Acum vor fi verificați și la intrare, și la ieșire.
O întrebare pe care și-o pune foarte multă lume: până unde va merge acest acces la bazele de date și dacă nu va fi o intruziune în viața privată?
Răspunsul este nu, pentru că oamenii de la frontieră au o singură interfață, un singur ecran. Ei nu intră în bazele de date, dar numele tău se duce prin scanare în bazele de date și, dacă este o problemă cu un document pierdut, furat pe care tu îl prezinți sau în sistemul de informații Schengen ai un mandat de arestare european sau orice altceva, atunci lui îi apare un steguleț că e o problemă cu acea persoană.
Adică nu vor fi văzute datele personale?
Nu, doar apare un semn pe ecran că e ceva în neregulă cu tine. Dacă îi apare un steguleț roșu, te dă la o parte și verifică. Poate e un indiciu că există o informație cu tine cu privire la terorism sau la o infracțiune gravă comisă sau la intrarea ilegală într-un stat membru ș.a.m.d. Deci nu intră în bazele de date acești polițiști de frontieră.
Dacă nu e într-o bază de date persoana respectivă, chiar și terorist să fie, trece granița bine mersi.
Aceste baze de date nu se nasc de la sine, nu vin datele din cer. Ele trebuie alimentate cu informații de către statele membre. Dacă statele membre nu trimit imediat informații complete și corecte în bazele de date, atunci totul e de prisos. Dar în ultima jumătate de an, la Europol a crescut numărul informațiilor trimise de statele membre cu 18 milioane. Deci, au devenit conștienți și tendința agențiilor de informații, poliției, de a păstra pentru ele informațiile, s-a diminuat.
În ultimele șase luni de când au fost atentatele în Franța, în Belgia, Germania și Turcia, deja și-au dat seama că fără cooperare nu se poate lucra. Eu am vizitat aceste agenții în care sunt și serverele care conțin datele - și mi-au spus că de multe ori datele vin incomplete. De exemplu, îți dă un nume și nu-ți dă un prenume sau nu-ți dă naționalitatea sau nu-ți dă la ce dată ce s-a întâmplat. Deci datele trebuie să fie corecte și complete. Asta cerem și prin acest Regulament. Mai este o problemă legată de bazele de date, ele trebuie să comunice între ele. Pentru că au fost făcute în ani diferiți, nu toate sunt interoperabile. Următorul pas la care deja se lucrează este interoperabilitatea tuturor bazelor de date.
Noul Regulament prevede doar verificări țintite în anumite situații și o amânare de şase luni pentru granițele aeriene. Care sunt cauzele acestor derogări, cine le va putea utiliza și cum, în mod concret?
Înlocuirea controlului fiecărei persoane cu controale țintite e posibilă într-o singură situație: atunci când traficul de călători e atât de mare și e îngreunat încât țara respectivă e determinată să ceară Comisiei Europene o suspendare a verificării fiecărei persoane în bazele de date. Înseamnă că îl verifică numai pe X, pentru că despre X am informații că ceva nu e în regulă și pe restul nu îi verifică în bazele de date. Asta se poate face doar pentru granița terestră și maritimă, oricând de acum înainte, dar trebuie să fie limitată în timp, evident. Înainte de a face asta, trebuie să facă o analiză de risc și trebuie să primească aprobarea Comisiei Europene.
Pentru granițele aeriene, pentru aeroporturi, regulile sunt altele. Granițele aeriene au şase luni în care trebuie să-și cumpere aparatura necesară, echipamentele, să facă training cu oamenii. Pentru acele aeroporturi care în şase luni nu au reușit asta, atunci, pe baza unei analize de risc, Comisia Europeană le aprobă o prelungire, care nu poate fi mai mare de 18 luni, deci în total maximum doi ani. 70% din traficul de călători e prin aeroporturi.
Este România pregătită efectiv să aplice acest Regulament? Vom fi în situația să cerem o derogare?
Să vedem cât de repede reacționează guvernul, pentru că guvernul trebuie să facă acest lucru. Dar pot să vă spun că, de exemplu, la Otopeni se verifică în baza de informații Schengen de cinci ani. Vă spun ce mai trebuie făcut în continuare: trebuie cumpărate acele aparate în care îți bagi pașaportul, exact ca la bancomat, care sunt cele mai eficiente. Îți scanează în toate bazele de date pașaportul și, dacă e o problemă, atunci nu ți se deschid ușile să treci. Acolo nici măcar nu e o persoană, e o mașină. Dacă nu ți se deschid ușile, atunci vine cineva și te ia și te verifică mai departe.
În afară de verificarea în bazele de date, trebuie să privești într-un cadran din fața ta în același timp, pentru că se ia imaginea facială. Te verifică și așa. Asta există deja, de exemplu, la Bruxelles, Amsterdam și în multe alte aeroporturi din Germania. Trebuie și noi să cumpărăm astfel de mașini.
Dar scanarea datelor și cea facială vor fi valabile și pentru granițele terestre?
Scanarea datelor, da. Cea facială nu e prevăzută în Regulament, dar ea se întâmplă în realitate la aeroporturi, nu și la granițele terestre.
Care ar fi costurile pentru România?
România trebuie să facă o evaluare de costuri: câte aeroporturi, câte mașini de scanat pașaportul, câte vrea să aibă de scanat fețele. Pentru că am ajuns la bani, s-a făcut un fond de securitate internă, ISF se numește, care va finanța toate statele membre în domeniul gestionării frontierelor: dacă e nevoie de clădiri, sisteme informatice, aparatură etc. Programul național pentru securitate internă pentru perioada 2014-2020 prevede o sumă de 26,8 milioane de euro pentru România pentru acțiuni în domeniul gestionării frontierelor.
Pe care îi vom lua de la Uniune?
Pe care îi vom la de la Uniune, dar, ca să îi luăm de la Uniune, Guvernul României trebuie să facă o evaluare. Sper să o facă.
Suma totală prevăzută pentru acest proiect cam care este pentru UE?
În contextul revizuirii perioadei 2014-2020 pe exercițiul financiar al programelor naționale, și asta va avea loc în 2017, atunci o sumă suplimentară de 128 de milioane de euro va fi distribuită statelor membre, inclusiv România va primi o cotă. Am primit informații de la cei care gestionează acest fond de securitate internă că deja România a alocat o sumă de 19,7 milioane de euro pentru a acoperi costurile operațiunilor legate de managementul frontierelor, inclusiv pentru investiții în sistemele informatice. Deci această sumă poate crește. Important este ca Guvernul României să facă o evaluare corectă, clară și bună, nu la minimum, ci între mediu și maxim.
Mai sunt niște etape, când urmează să fie votat Regulamentul în Consiliu?
În Consiliul JAI a fost deja votat și apoi urmează Consiliul în martie. Cert este că pe 22 martie se publică în gazeta oficială a UE și din acel moment mai sunt 20 de zile și devine lege aplicabilă pentru toate statele membre. Spre deosebire de Directivă, Regulamentul este direct aplicabil în statele membre. Nu mai trebuie transpus în legislația statelor membre.
Interviu realizat de ANDREEA PORA
