Pe aceeași temă
Interviu cu Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu-Asociația "Dăruiește viață"
A existat o tehnică de manipulare folosită în toată comunicarea media, în cazul Colectiv. Noi spuneam : "nu sînt condiții", ei spuneau: "loviți în medici", "nu vă e rușine să-i atacați când ei își fac datoria?"etc. Noi am susținut tot timpul că medicii au fost sacrificații sistemului. Au fost folosiți până la epuizare și lăsați să lucreze în condiții total improprii. Lăsați să se descurce singuri ... Asta am spus tot timpul. Iar ierarhia MS ne acuza mereu că vrem, să lovim în medici.
Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu - Asociația "Dăruiește viață"
Marina Dumitrescu : Cum ați pornit la acest drum?
Carmen Uscatu: Începând din 2009, sprijinim pacienții bolnavi de cancer. La început am făcut-o în regim de voluntariat, în cadrul altei asociații, iar din 2012 suntem... full time, în Asociația "Dăruiește viață" (DV).
Oana Gheorghiu: Ne-am dedicat exclusiv bolnavilor de cancer. Acum, am făcut o excepție pentru a ajuta victimele din Colectiv. Ne motivează foarte mult lupta împotriva nedreptății și a ignoranței cu care sunt tratați bolnavii în România. Asociația va rămâne în continuare destinată bolnavilor de cancer pentru că ei în România duc o luptă total nedreaptă. Nu beneficiază de tratamente de bază și de aceea și rezultatele (nu vorbim despre cele raportate, ci despre cele reale) sunt foarte proaste, comparativ cu ce se întâmplă în Europa, în domeniul tratării cancerului.
MD: Faceți așadar o distincție între rezultatele raportate și cele reale. De ce există această discrepanță?
CU: În primul rând pentru că la noi nu există un registru al bolnavului de cancer. Noi nu știm exact câți bolnavi tratăm, ce tipuri de cancer, care sunt rezultatele... Se raportează probabil strict ce moare în spital, dar oamenii sunt adesea trimiși să moară acasă, sau în hospice-uri. Așa încât, dacă ne uităm pe raportările noastre, stăm mai bine decât orice țară din vestul Europei - și pe asta se bazează și miniștrii, dar sperăm că vor veni miniștri din ce în ce mai lucizi. Ministrul Bănicioiu, în nenumărate rânduri, a susținut că stăm în România mai bine decât în Vest; că facem transplanturi de celule stem, cu rezultate mai bune decât în Vest. Eu cred că dânsul chiar credea ce spunea, căci altminteri este o minciună evidentă.
CU: Și nu vorbim doar de zona cancerului. Aceste raportări false sunt pe orice zonă. Astfel, am fi chipurile "țara cu cele mai puține infecții" , în condițiile în care pacienții aceștia din Colectiv au plecat cu asemenea infecții în străinătate, încât spitalele de acolo (în Belgia sau Elveția, de exemplu) au început un studiu pe acești pacienți, referitor la germenii contractați în România. Se pare că foarte mulți din cei expatriați au intrat, a doua zi după sosirea în străinătate, în șoc septic, fiindcă noi nu avem condiții de tratare a arșilor. Dar aceste lucruri nu se pun pe hârtie.
MD: Un punct de plecare util: ceea ce se raportează oficial vs. ceea ce se petrece în realitate, în sistemul medical românesc. Aș vrea însă să insistăm asupra Asociației DV, ca entitate. Ca să ajungeți să activați așa cum o faceți azi, ați acumulat o experiență anterioară, ați ajuns să să aflați lucruri care v-au determinat să vă consacrați unei asemenea activități. Povestiți-ne ce s-a întâmplat în amonte.
OG: Până în 2009, noi nu am avut nimic de a face cu această problematică. Nici cu munca în ONG...În 2009 , totul a pornit de la un e-mail pe care l-am primit: o mamă disperată încerca să-și salveze copilul bolnav de leucemie și cerea 150 000 de euro să-l ducă în străinătate. Ca mamă, am empatizat foarte mult și m-am gândit ce aș putea face mai mult decât o modestă donație. Am vorbit cu Carmen, i-am explicat, ea mi-a spus că știe un caz de leucemie salvat printr-o operație în America. Am căutat informații, am văzut că apăruse formularul E 112 și am pornit de la ideea că și acest băiat trebuie să plece cu E 112. Între timp, studiind chestiunea, în lupta cu autoritățile, am aflat că de fapt transplantul nu face parte din pachetul de bază pentru care suntem asigurați și deci E 112 nu era valabil. Transplanturile se finanțează din fondurile speciale al Ministerului Sănătății (MS). Am descoperit cu același prilej că există o lege privind acste fonduri pentru tratarea în străinătate și am început o bătălia cu autoritățile, organizând un miting pentru acest băiat. Am cerut autorizație la Primărie, evident că acolo eram plimbate de colo-colo, până ne-am așezat în fața ușii Primarului Oprescu. Secretara dumnealui a reacționat bine. Am plecat cu autorizația pentru miting - pe care l-am organizat pe propriile noastre forțe, căci nu am primit niciun sprijin din partea Liceului unde băiatul era elev.
MD: O circumspecție oportunistă care se observă la multe niveluri.
OG: O nepăsare mai degrabă. Oricât am fi de circumpspecți, nu poți fi astfel când e vorba de viața unui copil. În fine, am reușit să adunăm peste 100 de oameni la miting și astfel dosarele lui Dragoș și ale altor 6 pacienți au fost aprobate în acele zile. Bineînțeles că ministrul de atunci (Bazac) a ieșit și a spus că prin generozitatea MS, 7 oameni au plecat în străinătate la tratament. Nu s-a vorbit nimic despre lupta noastră surdă care dura deja de vreo 40 de zile.
MD: De la acel prim efort, s-a înlănțuit restul?
OG: Am crezut că asta ne va mulțumi și că ne vom întoarce la activitățile noastre curente. Aveam niște joburi serioase, familii (O.G. și C.U. sunt economiste de formație, absolvente ale ASE, n.n.). Numai că după ce a plecat Dragoș, am simțit o mare neîmplinire, fiindcă între timp câteva sute de oameni aflaseră și ne scriau. Erau sute de cazuri și ni se părea că ne comportăm precum fac autoritățile, ajutându-i pe câțiva... iar pe alții lăsându-i baltă. Toți erau cu boli foarte grave sau incurabile. Așa că ne-am zis că trebuie să facem mai mult. Ne-am dat seama că legea e atât strâmbă și că, de fapt, bolnavilor li se pun atâtea piedici birocratice, că sunt descurajați să-și ceară drepturile, încât asta ne-a motivat să mergem mai departe.
CU: Dragoș, din păcate, a plecat foarte târziu, cu infecții contractate în spitalele românești, a ajuns în Israel, a fost bine primit, a făcut transplantul, dar nu a rezistat. Majoritatea celor pe care i-am consiliat în perioada aceea de început, se aflau într-o fază avansată a bolii. Însă așa am reușit noi să identificăm problemele grave din sistemul de sănătate românesc și astfel am solicitat schimbarea legislației privind posibilitatea tratării în străinătate, care nu prevedea nici un termen de soluționare a dosarelor. Am dat MS în judecată și așa a început practic relația noastră cu MS. Pentru că altfel nu ne-ar fi primit. Și așa începe de fiecare dată "dialogul" nostru cu ei. Atunci am învățat că întâi îi informăm asupra problemei identificate de noi, oferim soluții și, pentru că nu ne bagă în seamă, devenim vocale. Acela e momentul când acțiunile noastre de PR , cumva, încalecă acțiunile lor de PR și îi fac să ne asculte...
MD: Când v-ați hotărât deci să înființați o asociație?
OG: Ințial, în 2009, a fost o Asociație împreună cu alți 5 membri fondatori. Am început să strângem bani. Știam că există o facilitate fiscală care permite companiilor sa susțină un ONG din impozitul pe profit și am reușit să strângem 100 000 euro, cu care am facut o primă cameră sterilă la Timișoara, pentru transplantul de celule stem. Apoi, am creat o bancă de celule stem, un departament ATI, specializat pentru bolnavii de cancer. Pro tv ne-a susținut constant.
CU: Iar Agenția Graffitti ne-a asigurat pro bono campaniile publicitare.
OG: O vreme ne-am păstrat și job-urile. Prin 2011, ne-am separat de ceilalți colegi, iar ulterior am creat DV, cu care să ne continuăm activitatea în mod profesionist. În 2012 am renunțat la joburi. Ne-am dat seama că nu putem decât să ne dedicăm total acestei activități care ne motivează foarte mult. În acest interval de timp, am adunat și investit peste 5 milioane de euro în spitale din România.
MD: Îmi imaginez că, pe această bază de reputație, ați început să adunați fonduri din ce în ce mai ușor.
CU: Nu chiar așa ușor, căci piața e în criză - dar adunăm constant, anual, cam 1 milion de euro. În paralel, continuăm demersurile prin care încercăm să îmbunătățim viața bolnavilor, nu doar prin investițiile noastre ci și prin ceea ce considerăm că trebuie să facă MS pentru ei. Inclusiv propunând proiecte de lege. Cu greu, am reușit să înființăm un program pentru diagnosticarea leucemiilor - după care s-a aruncat cu noroi în noi. Domnul Bănicioiu le spunea tuturor că noi avem interese personale pentru care activăm. Pe noi nu ne-a oprit și nu ne va opri nimic...
OG: ...pentru că știm că niciodată nu am avut înțelegeri oculte cu nimeni. Avem o comunicare transparentă în ceea ce privește sponsorizările de care beneficiem, așa încât d-nii Miniștri pot spune orice.
MD: În activitatea dvs. aveți nevoie și de cooperarea lumii medicale - dacă nu ar fi decât pentru a vă documenta, a afla ce se întâmplă în domeniul sănătății, mai ales că nu sunteți medici de formație. Trebuie să învățați medicină pentru a înțelege lucrurile. Pe de altă parte, aveți nevoie de suportul societății civile și al clasei politice - în cazurile în care avansați proiecte sau modificări legislative. Cum se produce cooperarea cu clasa medicală pentru documentarea foarte țintită, fără de care nu vă permiteți să funcționați?
OG: Din fericire, există medici foarte implicați și care au înțeles că ceea ce noi vrem să facem e, de fapt, spre binele sistemului, al medicului și al pacientului deopotrivă. Există medici români plecați î străinătate care ne ajută mult și care ne dau informații, dar și la noi există medici care știu că sistemul e strâmb și că dacă nu se implică, noi nu avem cum să-i ajutăm. Le mulțumim și sperăm să fie din ce în ce mai mulți cei care să ne vină alături. Pentru că e singura modalitate de a pune presiune pe un sistem care funcționează defectuos.
MD: Mediatizarea asociației dvs. este restrânsă. Iar din câte am înțeles medicii care colaborează cu dvs. o fac oarecum " pe șest".
CU: În general așa se întâmplă, pentru că în interior ei consideră că dacă spun lucrurilor pe nume vor fi sancționați, certați de manager etc. Și atunci, noi devenim vocea lor.
MD: Cum vă asigurați că toate informațiile pe care le primiți, documentația respectivă sunt corecte, fiabile?
CU: Coroborând informații din mai multe surse, cum faceți în jurnalism... Verificăm întotdeauna de mai multe ori - cu medici și pacienți. E incredibil, dar comparativ cu alte țări, noi nu avem lucruri de bază. Așa cum s-a dovedit și în situația de la Colectiv. Noi știam acest lucru încă din prima seară! În 2013 am vrut să facem un proiect la Spitalul de arși, pentru camere sterile. Noi am creat până acum 18 camere sterile - 3 în Timișoara, 10 la Institutul Clinic Fundeni, 5 la Spitalul Universitar din București. Toate pentru hemato-oncologie. În 2013 am vrut să facem la Spitalul de arși, camere sterile pentru arși. Din păcate, a apărut scandalul silicoanelor și acest proiect a căzut. Sponsorul nu a mai vrut să susțină un spital implicat într-un asemenea scandal. Deci știam din prima clipă că noi nu avem condiții pentru a trata atâția arși. Și acesta e motivul pentru care am ieșit încă din primele zile să spunem public acest lucru. Și că acești pacienți trebuie trimiși de urgență în străinătate.
MD: Iată, am ajuns și la subiectul de actualitate al incendiului de la Clubul Colectiv. Iar dacă o facem este, nu în ultimul rînd, cu gândul la viitor. Deși domeniul predilect al DV este cel oncologic, în situația tragică ivită la Colectiv, v-ați implicat și în situația arșilor. Aș insista asupra unui aspect: oridecâteori s-a denunțat în mass-media managementul inadecvat din spitalele noastre în acest context, a apărut o suprapunere între profesionalismul medicilor, buna lor credință, dăruirea etc. și aceste lacune sistemice din sfera medicală. Se suprapun cele două aspecte?
OG: A existat o tehnică de manipulare folosită în toată comunicarea media, în cazul Colectiv. Noi spuneam : "nu sînt condiții", ei spuneau: "loviți în medici", "nu vă e rușine să-i atacați când ei își fac datoria?"etc. Noi am susținut tot timpul că medicii au fost sacrificații sistemului. Au fost folosiți până la epuizare și lăsați să lucreze în condiții total improprii. Lăsați să se descurce singuri ... Asta am spus tot timpul. Iar ierarhia MS ne acuza mereu că vrem, să lovim în medici. N-am dat nici un moment în medici, din contră, am apreciat efortul lor. Dar nu trebuie lăsați să se descurce în aceste condiții și trebuie să se spună adevărul. Dacă Ministrul Bănicioiu, Raed Arafat, Secretarul de stat Săndesc ar fi ieșit să spună: "români, nu avem condiții pentru o asemenea situație de urgență", toată lumea ar fi înțeles și s-ar fi cerut ajutor Uniunii Europene ...
MD: ... prin Mecanismul de Protecție Civilă al UE.
OG: Da! Suedia de pildă, acum 3, 4 ani a cerut activarea acestui mecanism comunitar pentru doi speologi blocați într-o peșteră, iar Spania a făcut același lucru, când culturile de castraveți au fost decimate de un virus. La noi s-a spus că a fost.... un eveniment atipic! Dar mecanismul de solidaritate europeană este tocmai destinat evenimentelor atipice! Românii ar fi primit ajutor material, sprijin din partea unor specialiști și dotări. Dar nu s-a făcut nimic. Nu s-a cerut acest ajutor prețios. De altfel, nu s-a cerut ajutor nici din țară, nu s-a cerut ajutor de la clnici private care și-au oferit sprijinul. S-a preferat să fim mințiți în față, iar DV nu a făcut decât să pună o anumită presiune și le mulțumim celor care au înțeles și au preluat mesajul nostru. Noi credem că și dintre pacienții încă internați în România unii trebuie să plece în străinătate! Chiar azi se face apel pe FB să li se dea creme și geluri care nu există în România și care nu sunt decontate. Vor fi lăsați de izbeliște în perioada următoare. Există riscul ca peste o lună, două, când empatia va mai scădea, tratamentele costisitoare de care supraviețuitorii vor avea nevoie pe termen lung să fie date uitării...
MD: Nu suprapunem, deci, lacunele sistemului și profesionalismul medicilor - care în majoritatea cazurilor se confirmă. Cum stăm însă cu managementul spitalelor?
CU: Eu consider un lucru greșit ca o persoană să fie și manager și medic practicant. Apare un conflict de interese. Influențe. Apoi, managerii sunt numiți politic. Iarăși un lucru greșit. Pentru că sunt puși să spună că au de toate, când de fapt ei nu au. Când un medic se revoltă și denunță o situație, managerul îl obligă să tacă...
MD: Iarăși, pentru acuratețe: aveți exemple clare?
CU: Da. Avem exemple clare. Dacă vineri s-a petrecut tragedia la Colectiv, noi deja luni aflaserăm că la Spitalul Sf. Pantelimon există pacienți care nu au cele necesare. Elementare. Vorbim de pildă de ventilatoare mecanice, de care arșii au mare nevoie. Noi am transmis imediat informația către dl. Ministru și consilierul dânsului. În clipa următoare, am fost chemată de către consilier și mi s-a spus că trebuie să-i comunic lui personal ceea ce am de spus și nu pe FB! I-am rugat doar să-și revizuiască modul de comunicare. Căci nu mai suntem ca acum 25 - 30 de ani. Să spună adevărul. Să recunoască faptul că nu avem condiții adecvate pentru a-i trata pe acești oameni. Bineînțeles că nu au procedat astfel. Dar eu, între timp, l-am sunat pe managerul de la Sf. Pantelimon și i-am cerut o listă de necesități. Inițial a spus că mi-o va da, ulterior a revenit, spunând că MS i-a pus la dispoziție tot. De asemenea, am cerut o listă de necesități la Spitalul Universitar, dar dl. manager mi-a spus că nu au nevoie de nimic... Același lucru la Elias. Ne-au dat un necesar, am dus primele ajutoare, apoi, după o ieșire pe un post tv, unde am descris situația, doamna manager s-a supărat foarte tare...deoarece am fi "jignit corpul medical", iar ea "nu-și mai dorește nimic de la noi."
MD: Iarăși suprapunerea între orgoliul medical și aspectele tehnice, funcționale, care țin de tratarea bolnavilor.
CU: Corpul medical ce vină are, dacă nu poate trata bolnavii corespunzător, din punctul de vedere al dotărilor? Ei înșiși nu au cum să fie împliniți cu ce au făcut, dacă nu au făcut tot ce se putea face, conform tehnicii medicale existente la ora actuală.
MD: Ați spus că managerii spitalelor ar fi mai bine să nu fie medici de profesie...
CU: ... sau în orice caz, cât timp ocupă funcția de manager, să nu profeseze. În fond, spitalele sunt niște imensități. E ca și cum o corporație are un manager care în paralel face și alte profesii. În spitalele noastre managerii sunt șefi de lucrări, profesori, șefi de secție, șefi de comisii de malparxis, de doctorate. Ca și cum zilele lor nu ar avea 24 de ore ca ale noastre. Nu e normal. Și aici trebuie să se facă reguli. Dacă ești manager trebuie să renunți la orice altă funcție. Noi ne dorim să activăm și pe zona aceasta de advocacing - pentru că altfel nu se poate. Un manager trebuie să vadă situația de ansamblu și să încerce să eficientizeze fiecare secție pe care o are în subordine.
MD: Revenind la Colectiv. Eu personal l-am văzut la un post tv pe Ambasadorul Marii Britanii care, în zilele critice de după accident, spunea că țara sa este gata să primească 12 pacienți, dar că are nevoie de încuviințarea oficială scrisă, din partea Guvernului român - care nu mai sosea. Sunteți la curent?
OG: Nu s-a făcut absolut nimic la inițiativa vreunei autorități din România. Toate transferurile au fost inițiate de oameni simpli, sau ambasade, sau de clinici din afară. Nu a existat o adevărată comunicare, orice ne-ar spune autoritățile. Iar dacă ele chiar au făcut și altceva, să facă publice respectivele demersuri! Noi știm că în Belgia oamenii au fost duși la inițiativa unor voluntari români; în Norvegia la fel; în Austria la fel. În Israel a fost o companie privată care și-a adus angajații la fața locului, înțelegând ce trebuia făcut. Partea română nu a făcut nici un demers în vederea acestor transferuri. Pentru că nu doreau. Doreau să se eroizeze, demonstrând că se descurcă cu peste 180 de victime. Dar oriunde în lume, încă din prima clipă, s-ar fi cerut ajutor - pentru că nici o țară nu e aptă să asigure singură tratament pentru 180 de arși grav. Poate doar SUA și Israel, care au o specializare aparte în domeniul medicinei militare.
MD: Mai avem o problemă. Secția nou nou-nouță, pentru arși, de la Spitalul de Urgență Floreasca era închisă cu lacăt. Ce știți?
CU: Noi am înțeles pe loc limbajul domnului Ministru, care a spus că e o secție "în curs de funcționare". Chiar așa a spus. De altfel și dl. Prof. Lascăr a spus că acea secție nu a fost făcută să respecte niște circuite medicale. Practic, nu a fost făcută o secție cu cap și coadă, astfel încât să poată comunica cu celelalte secții și să fie folosită eficient. Deși a fost inaugurată în aprilie 2015 și realizată cu finanțare de la Banca Mondială, ea nu este funcțională nici azi, nu are personal. Noi oricum nu avem suficienți specialiști pentru arși și, în general, nu încurajăm supraspecializările. Noi ne pricepem la toate...
MD: Susțineți, deci, că dacă acea solicitare oficială din partea autorităților române ar fi existat și dacă era făcută mai din timp, șansele creșteau pentru mulți dintre pacienți.
CU: Aș adăuga că atunci când Spania a solicitat în 2011 activarea Mecanismului European de Protecție Civilă, a primit (pentru castraveți!) 210 milioane de euro. Viețile din Colectiv nu valorau această sumă? Sau oricare alta?
OG: Aș vrea să dau un exemplu din Olanda unde, în 2001, a avut loc un incendiu într-o cafenea. 200 de victime, dintre care 79 în stare critică. Aceste 79 de victime au fost repartizate în primele 24 de ore către 11 centre naționale pentru arsuri și în 9 spitale din străinătate. S-a realizat un triaj la locul dezastrului, sub supravegherea unui medic specializat în arsuri. În 2001, acolo, doar 5,3 la sută din cei cu arsuri foarte grave au decedat... Și noi trebuie să avem niște proceduri corecte.
MD: Până la urmă, autoritățile române au solicitat, fie și cu întârziere, accesul la Mecanismul European de Protecție Civilă?
CU: Nu. Nu l-au activat nici până azi. Spitalele din București s-au trezit dintr-o dată cu 188 de răniți. Ce ar fi trebuit făcut a doua zi, pur logic, fiind vorba de spitale de urgență în care vin zilnic, zeci de alte cazuri? Toți cei transportabili trebuiau imediat transferați măcar în clinici din țară (Timișoara, Tg.Mureș, Iași - unde există secții de chirurgie plastică reparatorie, cu specializare și pe arși). Nu s-a întâmplat. De ce?! Au preferat să-i țină în spitale de urgență care nu sunt pregătite pentru a trata mari arși și care sunt cele mai mari focare de infecție. Arșii sunt pacienții care au nevoie de cea mai mare izolare, dar ei au fost puși în secții de ATI cu tot felul de alți bolnavi. Fără asepție. Îngrămădiți. Întrebându-l pe dl. Arafat de ce nu s-au transferat pacienți măcar în țară, dânsul a răspuns că spitalele nu au cerut. Ceea ce înseamnă că autoritățile se pregătesc să dea vina pe medici. La asta se va ajunge. Vor spune: spitalele nu au cerut. Iar managerii vor spune: medicii nu au cerut...
MD: Un cerc vicios perfect.
OG: În condițiile în care se știa că era o decizie la nivel de autoritate. Și că oricum medicii, care munceau ca roboții, zeci de ore fără pauză, nu se puteau gândi la chestiuni de management. Noi sperăm ca fostul Ministru al Sănătății să dea un răspuns în instanță. Este absolut necesar ca ceea ce s-a întâmplat să fie investigat.
MD: Mai remarcam ceva, într-un dosar din Evenimentul Zilei - că la Spitalul Militar din București lucrurile au stat mai bine. Cum putem comenta?
OG: A fost singurul spital care a comunicat pe site, pe homepage, zilnic! Ceea ce e de apreciat. În rest, nici Ministerul nu are pe homepage o comunicare concretă, constantă și corectă despre pacienții de la Colectiv. Spitalul Militar are o secție pentru arși bine întreținută și medici specializați. Iar doamna manager a fost primul șef de spital care a ieșit public să spună că singura șansă a multora din acești tineri este transferul în străinătate. Asta dovedește corectitudine și luciditate. Pentru că noi nu am fost lucizi. Noi, ca Stat.
CU: Ceea ce eu am observat în Colectiv, din toate relatările martorilor, este că acei oameni s-au salvat practic singuri... S-a acționat foarte târziu și lent. Fără un protocol specific.
MD: Care ar fi, în opinia dvs., principalele învățăminte sau proiecte pe care o țară normală ar trebui să le aibă în vedere în acest context? Azi, 23 nov, când realizăm convorbirea, bilanțul a ajuns la 60 morți. Iar aceste știri încep să se banalizeze, iar cifrele devin chiar confuze.
OG: În primul rând, cred că ISU trebuie complet reformat si regândit. Nu este un serviciu care să funcționze doar pe baza deciziei unui singur om. Am toată stima pentru Raed Arafat, dar e șocant să ne amenințe că dacă își dădea demisia ar fi fost catastrofal. Nu e normal ca un serviciu public să funcționeze doar dacă are un anumit șef. Funcționarea unei instituții trebuie asigurată, indiferent cine se află la conducere. Pe de altă parte, toți trebuie sa ne mobilizăm și să îmbunătățim sistemul de sănătate. Medicii trebuie să vină alături de pacienți și de ONG- uri, pentru ca împreună să reformăm domeniul probabil cel mai puțin reformat din Romania, rămas în epoca "raportării la hectar"...
CU: De asemenea, este absolut necesar să fie pedepsiți cei care au greșit în accidentul de la Colectiv. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, în viitor medicii, managerii, miniștrii care vor veni nu vor mai avea curajul să reacționeze astfel. Dacă însă nimic nu se va întâmpla, va fi mai rău decât până acum.
