Pe aceeași temă
În aceste ultime săptămâni s-a produs vreo mutație în discursul public, privitor la efectele tragediei din Colectiv?
OANA GHEORGHIU: S-au făcut mici progrese, în sensul că au început să vorbească unii medici, care, trăind o experiență fără precedent, și-au dat seama că prin tăcere nu fac decât să bage sub preș un gunoi pe care până la urmă tot ei îl vor gestiona. E important deci că medicii au început să spună adevărul. Din păcate, însă, problema infecțiilor - despre care s-a discutat mult în ultimele săptămâni - nu este cea mai gravă. S-a scos acum această chestiune la iveală ca și cum ar fi principala problemă a arșilor de la Colectiv. Dar nu e așa. Căci arșii, indiferent în ce spital se află, dacă nu sunt izolați, au aceeași soartă. Oriunde în lumea civilizată, arșii sunt izolați. Noi asta am spus din prima zi: nu avem condiții să-i izolăm, nu avem condiții să-i tratăm și trebuie să-i trimitem în străinătate.
Credeți că deschiderea celor din lumea medicală către o abordare ceva mai transparentă are la bază presiunea societății civile, a presei?
O.G.: Noi de la bun început am făcut aceste presiuni. Contrar discursului fostului ministru Bănicioiu, care spunea că avem condiții ca în Germania, noi știam că nu se asigură șanse la viață pentru pacienții cu arsuri, internați în secții de ATI - cunoscute ca fiind cele mai mari focare de infecție. Acolo sunt bacteriile cele mai puternice, deoarece se folosesc foarte multe antibiotice, iar bacteriile dezvoltă rezistență la antibiotice. Deci era evident că nu avem nimic din ceea ce este necesar pentru a trata astfel de cazuri, ci doar pentru a le prelungi viața în mod incorect. Prelungindu-le chinul, mai exact...
Ce efect ar urma să aibă atitudinea acestor medici care s-au decis să vorbească? Vedeți începutul unei schimbări de mentalitate, prin renunțarea la principiul tăcerii?
O.G.: Credem că încă sunt puțini, că sunt curajoșii sistemului. Credem de sistemul de sănătate este cel mai puțin reformat și, din păcate, în fruntea ministerului este un om din sistem. Nu știm dacă el are voința și puterea de a schimba ceva, în profunzime.
CARMEN USCATU: Totuși, trebuie spus că medicii care au vorbit au făcut-o după foarte mult timp. Sigur că e foarte bine și așa, dar ei trebuie să meargă până la capăt, să spună că arșii gravi nu au avut nicio șansă la noi. Și chiar dacă au plecat în străinătate, au plecat foarte târziu! S-a ținut mereu discursul acesta, că nu sunt stabili și că nu pot fi transportați. Un discurs eronat, din punctul nostru de vedere. Pentru că, dacă s-ar fi activat Mecanismul de Protecție Civilă European, o serie de pacienți ar fi putut fi transportați cu avioane NATO, care sunt special dotate. Adevărate spitale zburătoare, în special pentru arși, care pot avea până la 10 paturi. Și astfel, ar fi putut fi transferați încă din primele zile, cu șanse mult mai mari de a face față unui îndelung tratament, fiindcă ar fi plecat încă neinfectați. Din păcate, practic, toate spitalele din străinătate raportează că aceșt pacienți, într-o proporție covârșitoare, sunt infectați. Citeam niște studii din SUA care spun că pacienții tratați în centrele de arși impun costuri mai mici decât cei tratați în afara acestor centre. Și credem că este și cazul celor din Colectiv. Statul român la acest moment suportă costuri mai mari decât dacă ar fi încercat să-i trateze în mod corect, încă de la început.
Aș insista asupra acestui aspect care pare trecut cu vederea în ultimul timp, deși e crucial - faptul că nu s-a activat deloc Mecanismul de Protecție Civilă European (MPCE).
O.G.: În primul rând, trebuie făcută o anchetă. Trebuie să știm cine a luat decizia să nu se apeleze la MPCE, de ce s-a decis astfel și conform căror criterii. Aici vorbim de primul ministru, care avea competență să ia această decizie, de ministrul de Interne, de ministrul Sănătății, de șefii departamentelor de intervenții pentru situații de urgență. Este de datoria acestor oameni să ne explice, nouă și familiilor decedaților, de ce nu s-a făcut acest lucru și de ce intervenția a mers atât de prost. Pe 14 decembrie a participat alături de noi la întâlnirea cu premierul Cioloș una dintre supraviețuitoarele incendiului, Ema Bărăscu. Ea a ieșit chiar în primele clipe și s-a salvat, dar a rămas acolo să ajute, mult timp. Povestește lucruri teribile. În primele 20 de minute nu s-a intervenit cu adevărat. Oamenii s-au salvat unii pe alții. S-au cărat singuri. Primii polițiști care au venit erau înmărmuriți, primii pompieri care au sosit au intrat și au ieșit imediat, pentru că nu aveau măști, au ieșit să vomite. Prima salvare avea o asistentă care era în stare de șoc. Oamenii erau ca niște zombi, deoarece încă nu simțeau durerea și mergeau fumegând pe stradă. Erau persoane întinse pe jos, fără să se facă un triaj. Morții la un loc cu viii. Răniți cărora nu li s-a acordat primul ajutor... Toate aceste lucruri trebuie spuse, pentru că noi oricând ne putem aștepta la un cutremur major. Iar pentru situații de această natură, nu suntem pregătiți deloc. Dacă noi nu pretindem, ca cetățeni, să ni se răspundă la întrebări, atunci nu mai avem dreptul să cerem nimic. Asociația „Dăruiește viață“ a fost foarte criticată în perioada asta: ba că lovim în Raed Arafat, ba în Bănicioiu. Noi nu avem nimic personal cu acești oameni. Însă ei sunt funcționari publici, iar noi avem dreptul legal de cetățeni să cerem răspunsuri despre ce s-a întâmplat acolo și mai ales despre cum va fi data viitoare...
Revenind la MPCE, care nu a fost activat. Desigur, nu este o obligație legală, în sens strict. Deci cei care nu au făcut acest lucru nu pot fi trași la răspundere penală.
C.U.: Noi credem că se poate aplica răspunderea penală, pentru că, în urma inacțiunii, niște oameni au murit. Dacă tu ai la dispoziție un tub de oxigen și nu-l folosești, iar omul acela moare din această cauză, tu ești vinovat.
În limba franceză, acest tip de situație are o încadrare juridică, sub numele: non-assistance à personne en danger.
C.U.: Mai ales că autoritățile știau de existența acestui mecanism. De pildă, el a fost activat acum câțiva ani, la inundații. De asemenea, s-au organizat cursuri care explicau funcționarea MPCE, cât este de util și cât de repede se constituie o celulă la nivel european, care îți trimite resursele necesare pentru a gestiona o calamitate. Se asigură transportul cu avioane dotate pentru război, deci și pentru arși, se pune la dispoziție personal medical specializat. Și, nu în ultimul rând, se face un triaj - în condiții corecte. Acest mecanism era obligatoriu. Îl activează inclusiv țări care nu fac parte din UE!
Era deci și obligatoriu, și posibil...
C.U.: ... și ar fi salvat niște vieți omenești, cu costuri mult mai mici. De asemenea, există un Plan roșu care se activează în caz de calamitate, când sunt peste 8 victime. Dar la noi nu s-a instalat, la Colectiv, niciun cort de triaj – după cum prevede Planul roșu. Așa cum s-a procedat la Paris, la Bataclan, imediat după atentate. Nefăcându-se triajul victimelor, foarte mulți pacienți au ajuns la spital pe cont propriu. De pildă, pe Alex Iancu Salvarea nu l-a luat, considerând (greșit) că starea lui e bună. De fapt, el avea arsuri grave, a doua zi a intrat în comă, iar pe 22 noiembrie a decedat. Deci, unuia ca acesta nu i s-a acordat primul ajutor.
O.G.: Alex Iancu (și probabil mulți alții) nu a fost triat, nu a fost evaluat corect. Dat fiind că mergea pe picioarele lui, i-a făcut pe cei de la Salvare să considere că e în regulă. Copilul ăsta a vorbit toată noaptea cu părinții la telefon, căci nu erau în țară. Și dimineață intra în comă. Mi se pare că astfel de părinți au elementarul drept de a ști ce s-a întâmplat de fapt. Iar până în momentul de față, nimeni nu le dă niciun răspuns. Tot ce se spun autoritățile întruna este că nu s-a greșit cu nimic la intervenția de la Colectiv. Este sfidător!
C.U.: Ni se mai spune, de asemenea, că acestea sunt condițiile pentru care noi plătim... Și chiar la întâlnirea cu premierul, ministrul Sănătății, dr. Achimaș, a ținut să sublinieze că acestea sunt condițiile din țara noastră, că suntem în urmă cu 25 de ani sau poate mai rău, pentru că nu plătim. Lucru care este fals. Pentru că bugetele sănătății au crescut de la an la an. Dar creșterea nu se reflectă nicidecum în condițiile de tratament pentru pacienți.
O ultimă observație privind neactivarea MPCE. Mi se pare cu atât mai grav, cu cât nu se mai vorbește aproape deloc despre acest lucru. Ca și cum cele câteva săptămâni scurse la incendiu ar fi fost suficiente ca să îngroape subiectul. Discuția la ordinea zilei, despre infecțiile spitalicești, a deturnat atenția.
O.G.: Șansele multor pacienți de a fi salvați ar fi sporit considerabil dacă ar fi fost tratați în centre speciale pentru arși. În străinătate, centre pentru arși înseamnă în primul rând izolare. Terapie intensivă, singur în salon. Saloanele de arși din străinătate sunt adevărate săli de operație. Acolo se fac absolut toate tratamentele. De asemenea, se știe că în primele 24 de ore un ars trebuie grefat. Pentru a limita infecțiile. La noi există spitale care în primele 5 zile nu au grefat nimic, pentru că nu au avut piele. Lucrurile astea trebuie spuse. Nu putem curăța sistemul de sănătate, dacă nu sunt puse pe masă toate cărțile. Din păcate, în prezent, cei chemați să explice, să spună adevărul sunt chiar cei care au fost direct implicați în intervenția de la Colectiv și nu credem că ei au vreun interes sau disponibilitatea de a clarifica ceva.
Ar fi o pledoarie pro domo.
C.U.: Și, mai ales, nu vor fi dispuși să-și schimbe discursul, fiindcă sunt oameni care inițial au spus „avem de toate“, iar acum le-ar fi imposibil să spună, de fapt, „nu avem nimic din ce ne-ar fi trebuit în momentele acelea“.
O.G.: În schimb, acum se consolează spunând că mortalitatea se situează „în limitele literaturii de specialitate“. Ceea ce este revoltător.
Când s-au făcut primele plecări în străinătate?
C.U.: În prima săptămână, joi sau vineri au plecat primii, dar nu la inițiativa statului, ci a familiei. Toate plecările în străinătate s-au făcut la inițiative private. Românii din diaspora au găsit locuri în spitale. Pe 14 decembrie, la întâlnirea cu premierul, o persoană stabilită în Olanda, Oana Popoiu, povestea că ea a reușit în 20 de minute să obțină trei locuri în centre de arși din Olanda, în schimb, i-au trebuit patru ore pentru a obține un răspuns de la autoritățile române.
O.G.: Autoritățile din România nu numai că nu au întreprins nimic pentru a trimite pacienți afară, dar chiar au opus o mare rezistență, au fost discuții. Un exemplu este cazul lui Alex Hogea, un băiat care a murit, probabil și fiindcă șansele i-au fost reduse prin întârzierile transferului.
Cel transferat la Viena?
O.G.: Cel care trebuia să plece în Belgia, dar căruia i s-au încurcat hârtiile, omițându-se să fie anunțați părinții etc. Și, din nou, nimeni nu a recunoscut această greșeală. Înțelegem că se poate întâmpla. Că era un stres. Dar cineva trebuie să-și asume greșeala și să ia măsuri. Pentru ca data viitoare să nu mai greșim. Plecarea lui Alex Hogea a fost întârziată cu cel puțin două zile pentru că managementul spitalului nu voia să se facă de râs în străinătate, că nu-și poate îngriji bolnavii. Aceasta este gândirea. Deși acel spital (Universitar) nu era pregătit să trateze arși, fiind spital de urgență. Nici prevederile în vigoare la noi nu-i dădeau dreptul să trateze pacienți cu arsuri mai mari de 15%.
Ați pomenit de mai multe ori recenta întâlnire cu premierul Cioloș - la inițiativa grupului de voluntari și a ONG-urilor implicate în cazul răniților din Colectiv. Cum a fost?
O.G.: Primul ministru a fost foarte deschis. A mers pe două planuri. În primul rând, a spus că tratamentul pe termen lung al răniților, revalidarea și reintegrarea socială vor fi asigurate de statul român. Pe toată perioada necesară, la nivel european. A asumat personal faptul că statul român va suporta aceste costuri pentru toți pacienții, indiferent dacă se află în țară sau în străinătate. A doua parte a discuției a fost despre tot ce înseamnă ancheta în cazul Colectiv. Premierul ne-a spus că așteaptă de la Ministerul Sănătății (MS) concluziile. I-a pus în vedere, de altfel, ministrului Achimaș, prezent și el la întâlnire împreună cu secretarul de stat Dorel Săndesc, să scoată la lumină adevărul despre cele petrecute. Căci schimbările nu se pot face fără a cunoaște situația reală din sistemul de sănătate. Ne-a spus că până în ianuarie, când urmează să ne întâlnim din nou, va avea un raport de la ISU și de la MS.
C.U.: Dacă, în ceea ce privește sprijinirea victimelor, avem toată convingerea că lucrurile vor fi așa cum s-a spus, în schimb, în ceea ce privește rapoartele celor două instituții, avem mari rețineri. Pentru că, atâta vreme cât oameni de acolo au fost direct implicați în acțiuni îndoielnice, cu mari probleme, e de presupus că ei vor bloca investigația. Credem că este absolut necesar ca aceste rapoarte să fie analizate și de niște persoane care nu au fost direct implicate în evenimente, de niște echipe independente de experți. Și sperăm că lucrul acesta va fi luat în considerare. Primul ministru a spus că la întâlnirea din 10 ianuarie va veni și el cu propuneri concrete. Deocamdată ne-a ascultat pe noi.
Aș relua, spre final, capitolul mai general al discursului public abordat de responsabilii sistemului de sănătate. Al mentalității. Acum vreo zece zile, a avut loc o conferință de presă comună a lui Dorel Săndesc și a prof. Adrian Streinu Cercel - în urma comunicatului Spitalului Militar din Bruxelles, potrivit căruia cei opt arși ajunși la ei erau „colonizați“...
O.G.: Au spus în prima fază „colonizați“, într-adevăr, dar, după ce li s-a cerut de către un trust de presă să precizeze dacă sunt de fapt infectați, au spus: „da, sunt infectați“.
E posibil să fi fost inițial o formulă diplomatică?
C.U.: Până la urmă, aceste spitale își vor primi banii de la statul român... De altfel, Alex Hogea, care a murit la Viena, a murit de septicemie, dar în fișa lui medicală din România nu apărea menționată nicio infecție! Mulți pacienți transferați în străinătate au plecat cu foi în care nu erau menționate infecții!
O.G.: S-a invocat faptul că nu erau gata analizele și că acestea, chipurile, au apărut după plecarea lor.
C.U.: Inclusiv medicul de la Spitalul de Arși care a declarat public că aceste infecții nosocomiale există a spus și el că pacienții lor au plecat fără această precizare, fiindcă analizele erau în lucru...
Probabil tocmai de aceea spitalele de destinație au socotit necesar să semnaleze acest aspect nemenționat pe fișă - în perspectiva unor decese iminente... Vorbeam însă despre conferința de presă. În ciuda situației de criză, uimea limba de lemn și caracterul lunecos al informației. Formulări de tipul: „toți suntem de fapt colonizați“; „infecțiile intraspitalicești sunt peste tot în lume“; „să nu inducem o stare de spirit negativă, pentru că riscăm să demoralizăm personalul medical“; „vă rog să fim lăsați să ne facem treaba“; „vom găsi soluții pentru raportarea reală a infecțiilor“ etc.
O.G.: Ni se spune că peste tot sunt infecții. Ceea ce e real. Dar sunt necesare două precizări. Pe de o parte, noi avem infecții cu mult peste ceea ce există în Europa, pe care nu le raportăm, le camuflăm. Pe de altă parte, când e vorba de arși, aceasta e o falsă problemă, pentru că oriunde în lume sunt infecții și oriunde în lume arșii ar fi afectați de acestea pentru că imunitatea lor este extrem de redusă. De aceea se impune izolarea lor imediată. Ceea ce România nu e în stare să facă. Se aduce deci argumentul infecțiilor fatale, fără a se preciza că marea noastră problemă este incapacitatea de a trata corect arșii, în camere sterile. Ceea ce nu spun nici prof. Streinu Cercel, nici prof. Săndesc și nici ministrul Sănătății Achimaș este că noi nu-i putem izola. Și de aceea azi s-a ajuns la 62 de morți.
D-l Săndesc se fălea că „mortalitatea în rândul pacienților tratați în străinătate ar fi mai mare decât cea în rândul celor rămași în România“. Cum vedeți această apreciere?
O.G.: Nu se poate face o comparație între numărul celor care au decedat în afară și al celor decedați în țară, în condițiile în care cei din străinătate nu au fost transferați de la început. Au plecat în străinătate pacienți deja colonizați, cum îi place d-lui prof. Streinu Cercel să spună. Noi spunem infectați. De fapt, se poate spune că cei plecați în străinătate au murit... în România, pentru că au plecat deja infectați către spitalele din străinătate.
Și au plecat tardiv, pentru că nu s-a activat MPCE.
O.G.: Și fiindcă managerii de spitale nu și-au asumat responsabilitatea legală. Există pe site-ul MS un protocol (Ghidul pentru transferul imediat al pacienților arși în centre de arsuri) care nu permite să tratezi arși în spital, dacă nu ai secție specializată. Ce trebuia să facă un manager? Trebuia să caute soluții. În țară. Iar dacă aici nu le găsea, avea obligația să recurgă la formularul E 112.
A consemnat MARINA DUMITRESCU
