Sebastian Lazaroiu*: Traian Băsescu va interpreta partitura stabilităţii

Interviu Realizat De, Armand Gosu | 12.10.2009

Pe aceeași temă

Presa a scris că Silberstein e cooptat în echipa de campanie a preşedintelui.
Nu este niciun contract cu o companie a lui Silberstein. Aşa se întâmplă în fiecare an când avem alegeri. Au venit mai mulţi. Nu cred că doar Silberstein. Cred că s-au dus la toate partidele, nu numai la PD-L. Aşa am auzit eu, cel puţin.

Şi care e echipa de campanie a preşedintelui Băsescu?
Echipa de campanie este în formare.

Ce concluzii trageţi după studierea sondajelor de opinie în privinţa şanselor preşedintelui Băsescu pentru un al doilea mandat?
Eu cred că şansele sunt mari să câştige un nou mandat în momentul acesta. Dar nu sunt dintre cei care spun că al doilea mandat e practic asigurat. Suntem departe de a fi în această situaţie. Va fi o luptă dură în special în al doilea tur de scrutin. În primul tur se decantează practic contracandidatul lui Traian Băsescu. Nu orice candidat e la fel de periculos. Toţi sunt redutabili, de altfel. Dar, sigur, şansele lor de a-l învinge în al doilea tur sunt diferite.

În ce regiune stă preşedintele mai bine? La ce grupe de vârstă, de educaţie? S-ar putea face o comparaţie?
Sunt, din punctul acesta de vedere, multe schimbări faţă de electoratul cu care preşedintele a câştigat mandatul în 2004. Şi asta, în general, se întâmplă cam cu toţi preşedinţii după primul mandat. De ce? Pentru că în postura de preşedinte ai posibilitatea de a traversa mai multe categorii. La sfârşitul mandatului deja câştigă mai multe decât avea la început. Noi am început cu un electorat tânăr, cu un electorat urban, educat. Şi acesta rămâne în continuare nucleul dur. Dar e clar că preşedintele a reuşit să adune în aceşti cinci ani de mandat şi persoane din zona rurală. Şi nu numai preşedintele. A fost şi o contribuţie a partidului, a PD-L, în special după ce a venit la putere.

Nu cumva a fost invers?
Ba da, dar din punct de vedere structural, şi PD-L, anul acesta, a reuşit să aducă electorat din anumite zone care erau mai mult ale PSD: rural, categorii mai puţin educate cu venituri mai mici. În Moldova s-a făcut de mult o breşă. Să ne uităm doar la judeţele de nord: Suceava, Neamţ, Botoşani. Acolo a fost o breşă făcută de PLD, fostul partid al lui Stolojan. Chiar şi în Bacău încep să se mişte lucrurile, dar, sigur, în Moldova de Sud domină încă PSD. Şi în zona Munteniei s-au făcut nişte breşe importante în judeţele din sud: Călăraşi, Giurgiu. Breşele au fost făcute într-un fel de liberali, prin primarii pe care i-au avut la Giurgiu şi Călăraşi, dar după ce liberalii au intrat în opoziţie au pierdut zona asta. Interesant că sunt totuşi două judeţe sărace, Giurgiu şi Călăraşi care acum au un vot dominat de centru-dreapta, dacă ne uităm la alegerile europarlamentare.
În zona de vest PD-L domină şi preşedintele are o priză foarte bună. Asta s-a întâmplat şi în 2004. Nu s-a schimbat mare lucru de atunci pentru că nu a apărut nimic în zona Ardealului care să spargă această dominaţie.

Cea mai mare parte a electoratului care a fost al d-lui Iliescu acum s-a dus spre preşedintele Băsescu. A urmărit Traian Băsescu deliberat sau asta îi revine oricui ajunge în fruntea ţării?
Teoretic, oricine ar fi ajuns preşedinte, dacă ar fi fost preocupat de atragerea acestui electorat, ar fi reuşit. Este un electorat care, în orice caz, este mai atras să voteze cu autoritatea.

Este un electorat loial care iese la vot…
Da, este un electorat uşor de mobilizat.

Este un electorat rural, needucat...
În mod sigur ruralul nu mai este ce a fost acum 10 ani. Cu atât mai puţin ce era acum 20 de ani. A fost o modernizare accelerată a multor comune şi sate din România prin acele plecări ale tinerilor, în special, sau persoane de vârstă medie în străinătate care s-au întors sau care chiar dacă au rămas acolo sunt în contact cu rudele de aici şi s-a produs şi un transfer cultural, nu e vorba doar de banii pe care îi trimit aceşti oameni. Această migraţie de la sate a schimbat mult faţa ruralului şi a schimbat puţin şi optica şi ideologia. Adică din ce în ce mai mulţi au înţeles că, de pildă, important e să funcţioneze instituţiile. Dacă funcţionează instituţiile la nivel local, dacă nu există corupţie la nivel local lucrurile pot merge foarte bine. Era un tip de electorat care privea spre centru, întotdeauna ca spre un tătuc, ca la un părinte al naţiunii.

Oamenii de la ţară sunt 48% din populaţia României, cine e pe primul vot în intenţiile lor de vot?
Traian Băsescu. Diferenţa faţă de următorul, Mircea Geoană, este de 9%.

Deci practic Mircea Geoană a reuşit să atragă doar o mică parte din electoratul lui Iliescu.
Nu a reuşit şi nu reuşeşte în continuare să acopere tot electoratul PSD.

Şi de aici provine, din mediul rural, diferenţa între electoratul PSD şi electoratul lui Geoană.
Da. Acolo PSD este la egalitate cu PDL, în vreme ce Băsescu are 9% înaintea lui Geoană.

El pierde în mediul rural.
Da.

De ce?
Sunt multe motive. Pe de o parte, el are o problemă de...

Contactul cu oamenii...
Contact şi conectare la nevoile omului simplu. Vorbeşte foarte mult pe limba orăşenilor. Sigur, Mircea Geoană a încercat să facă un lucru spectaculos în 2005. El a încercat atunci să construiască stânga modernă şi să facă un transfer rapid de electorat din zona urbană educată, ceea ce înseamnă electoratul stângii în occident. Acest transfer se petrece în mod natural. Mircea Geoană a încercat să accelereze lucrurile. A eşuat pentru că nu a reuşit să cureţe partidul de acele figuri care aminteau de începutul anilor ’90. Nu putem vorbi de FSN ca de un partid de stânga, ci mai degrabă ca de un continuator al Partidului Comunist. A eşuat. Nu a reuşit să conserve nici zona tradiţionalistă şi rurală, care vota în mod constant cu PSD.

Traian Băsescu a pierdut electoratul urban în oraşele mari, să spunem Bucureşti. Are o strategie pentru a recâştiga, a fi mai vizibil în oraşele mari pentru campania electorală?
În oraşele mari mesajele ajung mai uşor la oameni prin mass-media, prin ziare, prin televiziune. Consumul media este mai ridicat. În mediul rural, în oraşele mici se consumă media mai puţin şi mesajele ajung în continuare mai greu. Încă e nevoie de acest contact direct, comunicarea directă cu alegătorii, pe cât posibil. Este destul de dificil să acoperi 3.000 de comune. Şi de aceea încearcă să-şi transmită mesajele în cadrul unor evenimente care să cuprindă mai mulţi oameni, căci altfel ar fi foarte dificil să parcurgă toate comunele din România sau oraşele mici. Şi mai e un motiv. De la începutul crizei economice cele mai lovite au fost oraşele mici. În rural nu s-a întâmplat mare lucru. Ruralul e relativ puţin afectat de criză. Marile centre urbane, destul de puţin, chiar şi Bucureştiul, pentru că aici oricum era o creştere economică mult mai mare decât în ţară.

Spuneţi că preşedintele reuşeşte mai uşor prin televiziuni să transmită un mesaj în oraşele mari unde consumul de media este mai mare. Dar acestea nu sunt deloc prietenoase cu Traian Băsescu. Cum crede preşedintele că va atrage acest electorat urban care l-a votat în 2004, care l-a votat în 2007 la referendum şi care, în ultimul timp, pare plictisit?
Este o anumită oboseală, dar aici mai trebuie să remarcăm un lucru. Sigur, mijloacele de care vorbim, televiziunile în special, nu sunt deloc prieteneoase şi, din păcate - eu am mai spus acest lucru în mai multe ocazii - prin ceea ce fac, de multe ori, falsifică democraţia. Minciună, manipulare, campanii de manipulare, care se desfăşoară pe perioade lungi. Dar ele se adresează unui electorat urban care e mai educat, care înţelege. De aceea impactul nu e atât de mare pe cât îşi imaginează creatorii care stau în spatele acestor campanii.

Primul mandat a fost câştigat graţie electoratului urban, care s-a mobilizat în alegerile de atunci.
Şi tinerii.

Şi tinerii. Diferenţa a fost destul de mică. A fost un mandat pentru anticorupţie, pentru reformă. Acum, văzând că electoratul lui Traian Băsescu se schimbă, dacă ar câştiga un al doilea mandat, acest al doilea mandat pentru ce va fi?
Obiectivul numărul unu al preşedintelui este modernizarea statului. Ăsta a fost de fapt obiectivul în 2005. În discursul din parlament preşedintele a pomenit de 12 paşi spre modernizarea României pe care am reuşit să-i facem în ultimii cinci ani. Nici preşedintele nu pretinde şi cred că nu e nimeni naiv să creadă că procesul de modernizare s-a terminat în 2009, acum, la sfârşitul mandatului. E clar că el va trebui continuat. Mai sunt paşi de făcut. Unii paşi s-au făcut chiar în această toamnă, paşi importanţi, zic, eu. Puţini remarcă. E şi zgomotul electoral şi asta ne face să nu mai înţelegem adevărata semnificaţie a evenimentelor. Avem o Lege a educaţiei care, sigur, e perfectibilă, dar care pune totuşi educaţia pe alte baze. Avem o Lege unică a salarizării care practic elimină discrepanţele în sectorul bugetar şi chiar taie foarte mult din cheltuielile publice pentru clientela politică. Chiar noua asumare, care rămâne o intenţie a guvernului, cu Legea pensiilor, tăierea pensiilor speciale. Sunt paşi fundamentali pe care trebuia să-i facem de mult. Iată se fac într-un timp foarte scurt acum. De ce? Pentru că avem, din fericire, o bună relaţie între preşedinte şi premier şi guvern.

Întrebarea mea era dacă acest electorat care intenţionează să voteze cu Traian Băsescu e un electorat pentru modernizarea României. S-a scris că electoratul lui Băsescu nu mai e electoratul care vrea să schimbe România, s-o modernizeze.
Probabil că în 2004 a fost mai mult entuziasm. Când entuziasmul este foarte mare lumea crede că schimbările vor fi peste noapte. Mai întâi e procesul de schimbare, care e dureros, care are costuri, care e lent, fiindcă este inerţia. Aşa a fost. Asta a caracterizat şi primul mandat al preşedintelui. A fost o confruntare cu inerţia, până la urmă. Şi sigur că unii, după cinci ani, sunt uşor dezamăgiţi pentru că se aşteptau ca în primii doi–trei ani să se întâmple totul. Dar o mare parte din acest electorat rămâne ataşat modernizării României. Eu cred că între timp au apărut şi alţii, decât cei care erau în 2004. Mă refer la acel electorat din mediul rural. Acest contact cu Occidentul, intrarea în UE la 1 ianuarie 2007 a facilitat o circulaţie a oamenilor.

Accentul va fi pus pe independenţă sau pe relaţia cu PD-L?
În niciun caz preşedintele nu se va dezice de PD-L. Pentru că PD-L a fost singurul partid care l-a susţinut la referendumul de suspendare, un moment culminant în confruntarea preşedintelui cu inerţia. A fost apogeul mandatului. A fost singurul partid care l-a susţinut. Deci nu e doar o chestiune sentimentală, că preşedintele provine din PD-L. Sigur că nici PD-L nu mai e ce era PD în 2003. A trecut prin transformări. A fost fuziunea cu o parte din liberali, trecerea spre centru-dreapta. Preşedintele în timp s-a putut baza pe acest partid, iar acum, în ultimele trei luni, când au fost marile asumări ale guvernului, tot pe PD-L s-a bazat. PSD a fost – şi am văzut asta – destul de reţinut, în privinţa marilor reforme ale societăţii. Sigur că preşedintele nu se va dezice, dar e vorba de o campanie în care preşedintele este şi candidat şi preşedinte. Şi atunci, un anumit gen de independenţă trebuie să şi-o menţină prin fişa postului.

A preferat să-şi anunţe candidatura la Sân Nicolau Mare şi nu în forul partidului.
Da, dar nu cred că ţine neapărat de o relaţie rece sau distantă cu partidul. Este apropiat în continuare de partid. Lansarea candidaturii ţine de configuraţia întregului mandat. Nu poate fi acuzat că a coborât brusc între oameni. Mai degrabă ar putea fi alţii acuzaţi. El a fost între oameni. A fost genul lui de manifestare în aceşti cinci ani de mandat în raport cu românii.

Ia în calcul preşedintele vreo mişcare surpriză? Să vină cu o nominalizare de premier nou. Să propună altceva. Ceva prin care să mobilizeze mai bine electoratul?
Nu, nu prin surpriză se poate face mobilizarea. Dacă vreţi să numim referendumul pe care vrea să-l organizeze în ziua alegerilor o supriză, asta poate fi. Da, în mod cert, este un instrument de mobilizare. E un instrument de mobilizare a electoratului, în vederea participării la vot. Surprizele vin din actualul context politic. Mulţi spun că a fost premeditată ieşirea PSD de la guvernare. A fost mai degrabă un joc care trebuia să se încheie aşa. Dar nu se ştia exact când. Înainte de campanie, după? Deci evenimentele se precipită. Nu trebuie cineva să pregătească surprize. Vom avea parte de surprize în continuare din modul în care se reaşază lucrurile. Pentru că odată cu plecarea PSD de la guvernare, sigur, au apărut nişte dezechilibre pe scena politică. Şi acum e perioada de reaşezare. Şi PSD trebuie să se obişnuiască cu postura de partid de opoziţie. E şi campanie electorală. Şi nu se poate dezice de faptul că a fost la guvernare până acum câteva zile. Toate partidele sunt, în momentul acesta, într-o situaţie de repoziţionare şi din aceste repoziţionări pot să mai apară surprize. Eu cred că din partea preşedintelui nu ar trebui să ne aşteptăm la suprize mari. Pentru că, repet, în afară de candidat e şi preşedinte şi are responsabilitate ca preşedinte într-o perioadă grea. Criza nu a trecut. Şi atunci preşedintele trebuie să aibă grijă ca toate aceste mişcări tectonice de reaşezare de după cutremur să se facă cât mai lin. Adică el nu va introduce alţi factori perturbatori pe scena politică, ci va menţine stabilitatea.

Din punct de vedere electoral, Geoană e în avantaj sau pierde în urma ieşirii PSD de la guvernare?
Ideal ar fi fost ca PSD să rămână la guvernare. Cei de la PSD se victimizează acum spunând că de fapt preşedintele a fost cel care i-a dat afară de la guvernare. Sigur că genul acesta de temă parazitează toată dezbaterea şi nu e neapărat în avantajul nostru. Ideal ar fi fost să reziste această coaliţie măcar până pe 6 decembrie, până la al doilea tur de scrutin. Nu văd neapărat un dezavantaj în asta. Doar că se amplifică zgomotul în jurul numelui Băsescu, care distruge coaliţii şi aşa mai departe. Şi oamenii trebuie să facă acum un nou efort de înţelegere să vadă exact ce s-a întâmplat. Să vadă firul evenimentului şi să vadă că PSD abia a aşteptat să iasă de la guvernare.

Care a fi în linii mari strategia de campanie a preşedintelui? Băsescu nu mai e candidatul antisistem.
Dintre actualii candidaţi Traian Băsescu este singurul care s-a luptat şi se luptă cu sistemul. Pe de altă parte trebuie să menţină o anumită stabilitate. Repet, asta e dat de dubla postură. E candidat, dar e şi preşedinte. Şi oamenii se uită la Traian Băsescu şi ca la un candidat, dar în primul rând ca la un preşedinte. Un candidat poate să-şi permită să facă multe. Şi dacă Traian Băsescu ar fi un simplu candidat, sigur că ar putea să facă o campanie cu foarte multe artificii şi explozii de imagine. Dar nu-şi permite. Are această limitare care, până la urmă, poate fi în beneficiul candidatului la sfârşitul alegerilor. Şi anume, faptul că oamenii aşteaptă în primul rând gestul prezidenţial, chiar şi în această perioadă de campanie în care lucrurile sunt foarte tulburi, după cum vedem. Se presupunem că ar cădea guvernul, de pildă. Preşedintele trebuie să aibă grijă să instaleze rapid un alt guvern. Adică să-şi exercite prerogativele constituţionale de preşedinte şi să menţină stabilitatea ţării. În calitate de candidat, probabil, că ar avea multe alte variante, dar fiind preşedinte trebuie să menţină această stabilitate.

Până la urmă îl avantajează pe Traian Băsescu modificarea Constituţiei, mandatul acesta de cinci ani şi desprinderea prezidenţialelor de parlamentare?
E greu de spus în momentul acesta. Cred că a avut şi avantaje şi dezavantaje. Un dezavantaj major a fost acela al coabitării. Această desprindere a alegerilor prezidenţiale de parlamentare, într-un fel sau altul, permite coabitarea care e clar, în România, nu e, în acest moment, cea mai bună soluţie pentru funcţionarea statului. Avantajul este că preşedintele poate să urmărească obiective de mai lungă durată decât partidele politice.

Care este cel mai periculos contracandidat pentru Traian Băsescu?
Sigur că, în final, nu ar fi deloc surprinzător, după cum merg lucrurile acum, să fie în 6 decembrie o confruntare între stânga şi dreapta pe teme mari ale societăţii. Atunci, de departe, contracandidatul redutabil e Mircea Geoană care reprezintă stânga.

Se vorbeşte insistent de „blatul cu Oprescu“. Recent, şi fostul preşedinte Iliescu s-a poziţionat ferm în favoarea lui Mircea Geoană.
Niciodată ferm. D-l Iliescu îşi începe fiecare elogiu al d-lui Geoană: „Mircea Geoană nu e un candidat perfect“. După care începe să-l laude.

Primarul Oprescu, intrând în joc, îi micşorează şansele lui Geoană. Mănâncă din electoratul lui Mircea Geoană.
E adevărat, dar asta nu este un obiectiv de campanie. Nici măcar teoretic nu poţi să-i atribui asta ca obiectiv lui Traian Băsescu.

De ce? E în interesul lui Traian Băsescu. Dacă după turul întâi diferenţa dintre el şi următorul contracandidat va fi de 10%, electoratul anti-Băsescu e mult mai greu de mobilizat în turul doi.
Să zicem că ar fi un uşor efect psihologic, deşi, nu cred în chestiunile astea. Uitaţi-vă ce sa îmtâmplat în 2000, la alegerile pentru Primăria Capitalei, când Sorin Oprescu avea 40% şi Traian Băsescu care a intrat atunci în turul doi a intrat cu 17-18% şi a câştigat. Deci, distanţele astea pot avea un efect psihologic, dar nu cred că e insurmontabil acest efect. Interesul totuşi cel mai mare pentru diminuarea lui Mircea Geoană cred că tot Ion Iliescu şi grupul conservator din partid îl au. Nu e o teorie ce spun eu.

Dar nu uitaţi că Ion Iliescu e format în spiritul partidului unic. La un Congres al partidului bolşevic s-a votat moţiunea împotriva deviaţiilor, pentru unitatea partidului.
N-am spus că Ion Iliescu vrea să spargă partidul. De-aia îi e şi greu să jongleze, să intre în această operaţiune, pentru că, pe de o parte, ştie că partidul trebuie ţinut solidar, ar fi o catastrofă pentru Iliescu să vadă un PSD cu două aripi, spart în două partide. Nu i-o iartă lui Geoană, asta ţine tot de o anumită cultură comunistă a d-lui Iliescu, anume că niciodată nu-l ierţi pe cel care ţi-a luat scaunul de sub fund. Pe de altă parte, Iliescu simte că Geoană nu este un lider adevărat de partid, şi asta o vedem cu toţii, nu trebuie să ne spună d-l Iliescu, Geoană a eşuat. Sigur, Iliescu nu-şi dorea reformarea partidului, dar mulţi alţii şi-ar fi dorit-o. Geoană a eşuat tocmai pentru că a fost slab şi a încercat să se acomodeze cu toate grupurile. În loc să fie el însuşi un vector de putere în partid, a fost rezultanta vectorilor de putere din partid: grupul Mazăre, grupul Mitrea, grupul Vanghelie. Iliescu nu-şi doreşte un asemenea lider pentru partidul lui de suflet, ci un lider mai puternic.

Care să poată readuce partidul la putere.
Exact. Plus că Ion Iliescu nu crede foarte mult în şansele lui Mircea Geoană de a câştiga aceste alegeri. Nu s-a făcut o analiză a ieşirii PSD de la guvernare, ce s-a întâmplat în interiorul partidului, cum s-a ajuns la o decizie, care nu a fost neapărat o decizie raţională. Efectul colateral este această derută a militanţilor din teritoriu, care sunt decuplaţi de la resurse acum. PSD totdeauna a trăit prin resurse administrative. Ceea ce nu e valabil pentru nici un alt partid, din fericire. Celelalte partide au avut zone autonome de finanţare. Ion Iliescu ştia foarte bine lucrul ăsta, ştia că ăsta va fi efectul ieşirii PSD. Şi Năstase ştia. L-au împins pe Geoană să iasă, ştiind că şi el îşi doreşte, dar din alte motive, pentru că i-au spus strategii americani: dacă nu eşti în opoziţie, n-ai cum să învingi. Dar ei l-au împins în direcţia asta pentru că ei mizau pe efectul de demobilizare, de derută în teritoriu. De ce? Pentru că Sorin Oprescu nu are structuri în momentul ăsta. Acesta e marele lui dezavantaj ca independent. În momentul ăsta s-a creat deja acolo un haos pe care îl poate reordona un om precum Cozmâncă sau cei care vin din PSD, garda veche, care acum lucrează cu Sorin Oprescu.

Dar nu e posibil să se repete, acum la scară naţională, jocul pe care l-a făcut PSD cu Oprescu la Primăria Capitalei?
E mai greu. Pentru că România nu e Bucureştiul. Unii au spus: uite, Oprescu a câştigat fără a avea mare structură de partid în Bucureşti. În Bucureşti, mobilizarea prin activişti şi militanţi are o pondere foarte mică în alegeri. Dacă bucureştenii vor să iasă la vot, ies, dacă nu, nu, nu poţi să-i scoţi din casă, nu există militantismul din mediul rural sau din oraşele mici. Prevăd că ăsta va fi un dezavantaj pentru Oprescu şi un avantaj pentru Geoană, pentru că totuşi, cred că PSD în mare parte va lucra pentru el. E adevărat că în momentul ăsta de deruta există posibilitatea ca unii să fie atraşi de Oprescu. Dar e greu să se repete jocul de la Bucureşti.

Candidatul antisistem nu poate să mobilizeze un electorat care nu are nevoie să fie scos la vot de aceste reţele de activişti?
Ba da. Dar vă întreb: care este candidatul antisistem? Că eu văd cel puţin trei.

Oprescu joacă partitura în primul rând.
Eu văd trei care joacă partitura: Oprescu, Becali, care e antisistem, şi Vadim, care rămâne antisistem, n-a fost niciodată altceva, niciodată nu s-a acomodat cu sistemul.

Momentul lui de glorie a trecut.
A trecut, dar există un bazin al dezamăgiţilor, de maxim 25%, care preferă un mesaj antisistem. El va fi dirijat către cei trei candidaţi. Sigur, s-ar putea ca Oprescu, dintre cele trei voci, să fie, să zicem, cel mai credibil. Să nu-l subestimăm pe Becali, că şi el e o figură nouă în politică. Nici unul dintre cei trei nu va reuşi să capitalizeze pe acest bazin al dezamăgiţilor. Se va împărţi electoratul. Cei trei sunt într-o cutie de 25% din care fiecare vrea să ia cât mai mult, dar nici unul nu poate lua tot.

Dar, în turul doi, preşedintele va trebui să încerce să atragă din electoratul acesta dezamăgit.
În mod sigur. În această categorie intră oameni care au votat în 2004 cu Traian Băsescu şi care au suferit această dezamăgire, dar, repet, e o dezamăgire mai degrabă în raport cu aşteptările lor, care au fost foarte înalte. Se aşteptau ca schimbările să se întâmple peste noapte, sau în fine, în doi ani. Nu se aşteptau ca sistemul să fie atât de rezistent şi inerţia să fie atât de mare şi, sigur că pentru o parte din acest electorat, care votează raţional, judecând toate informaţiile, se pot explica toate lucrurile astea şi ei pot fi recuperaţi.

Dar nu vă e teamă de o mare coaliţie anti-Băsescu între cele două tururi de scrutin?
Poate să-ţi fie teamă sau poate să-ţi convină o mare coaliţie anti-Băsescu în al doilea tur. Cred că nici adversarii nu ştiu să răspundă la întrebarea asta. Probabil că asta se va întâmpla în turul doi. Dar mă întreb cum se vor comporta anumite segmente de electorat. Dacă presupunem – e scenariul cel mai probabil pe actualul sondaj – că va fi Traian Băsescu şi Mircea Geoană în al doilea tur şi Crin Antonescu va spune că recomandă electoratului să voteze cu Mircea Geoană, cum se vor comporta electorii liberali?

Se vor comporta ca la referendum? Adică o mare parte dintre electorii liberali vor vota pentru...
Nu e acelaşi lucru, dar referendumul de suspendare rămâne totuşi o referinţă din punct de vedere al marketingului politic. 75% dintre parlamentari, cu partidele lor, cu maşinăriile lor, s-au pornit împotriva preşedintelui şi au obţinut 25% când au cerut referendum. Deci s-ar putea să ne convină o asemenea coalizare pentru că oamenii nu ţin cont de îndemnurile liderilor atunci când intră în conflict cu valorile şi credinţele lor. De aceea mă întreb cum va spune Crin Antonescu: „votaţi candidatul de stânga!“?

E probabil să asistăm în cele două săptămâni dintre tururi la coacerea unor aranjamente pentru viitorul guvern?
E posibil să apară coaliţii şi discuţii între cele două tururi.

Şi să se perfecteze o viitoare coaliţie de guvernare?
Există posibilitatea asta. Dar mulţi se vor teme, pentru că au experienţa lui 2008. Se ştie, pentru că s-a vorbit despre asta. A existat o înţelegere ca la ora 22, PNL şi PSD să anunţe că vor să formeze guvernul şi a căzut înţelegerea. Lucrurile au fost date peste cap ulterior. Un scenariu în care să se coalizeze împotriva lui Traian Băsescu nu cred că va produce înţelegeri plauzibile, credibile între cele două tururi.

Care e cea mai probabilă coaliţie, din ce ştiţi acum?
Eu spun ce mi-aş dori eu.

Vreţi una de dreapta, aţi mai spus.
Întâmplător e şi cea mai probabilă, pentru că totuşi aici rămâne în continuare apropierea cea mai mare. PSD, fiind partidul de stânga, rămâne oarecum izolat de spectrul politic şi joacă pe un bazin îngust.

Cărui electorat i se adresează preşedintele prin organizarea acestui referendum? Sigur, a încercat să mobilizeze un electorat, dar ce electorat? Un electorat urban, care e sensibil la tema asta, sau un electorat rural, căruia nu-i pasă de parlament?
Ce spun acum nu e o demagogie. Primul obiectiv al preşedintelui a fost să deschidă calea spre revizuirea Constituţiei, care e o nereuşită a acestui mandat. Pentru că nu a existat voinţa politică în Parlament pentru o asemenea revizuire. Şi atunci, chiar dacă nu va câştiga prezidenţialele, referendumul din 22 noiembrie sau 6 decembrie va deschide calea spre revizuirea Constituţiei. Mă bazez pe faptul că în 2007, când a fost referendumul precedent, chiar cu participarea scăzută, faptul că 80% s-au pronunţat pentru votul uninominal, a fost realmente o presiune asupra partidelor. Politicienii nu mai sunt chiar ca în anii 90. Clasa politică, să recunoaştem, s-a reformat mult de atunci şi ţine mult mai mult cont de presiunea electoratului. Or, din punctul ăsta de vedere, chiar dacă nu va fi validat referendumul, deşi eu simt că vor veni 9 milioane de alegători la vot, dacă totuşi 70-75% se vor pronunţa pentru parlament unicameral, atunci în mod clar asta va constitui o presiune asupra partidelor ca să formeze comisia şi să înceapă discuţiile pentru revizuirea Constituţiei. Preşedintele, chiar dacă nu mai câştigă un nou mandat, va putea spune: până în ultimul moment m-am luptat să realizez lucrul ăsta.

* consilier prezidenţial

Interviu realizat de ARMAND GOŞU

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22