SORIN ANTOHI: Romania in 2004: "marea evadare" e in toi (II)

Radu Uszkai | 15.09.2004

Pe aceeași temă

Occidentalii vad acum ca romanii sunt de toata mana

Cum arata acum, cu aceste comunitati consistente de romani expatriati, imaginea Romaniei?

Daca pana la aceasta perioada de maxim flux migratoriu occidentalii ii cunosteau nemijlocit numai pe romanii din profesiunile liberale, elitele cultivate, numerosii studentii, ori citeau in ziar, daca nu aveau ghinionul experientei directe, despre talhari, tigani mancatori de lebede, prostituate si traficanti de persoane etc., acum exista ocazia de a cunoaste fara a calatori in Romania intregul spectru socio-antropologic al societatii romanesti. Noua experienta a intalnirii cu Celalaltul roman pare sa aiba un efect calmant asupra opiniei publice occidentale: se vede ca romanii sunt de toata mana, si asa, si asa. Pe langa banda falsificatorilor de carti de credit si mai rarii savanti sau profesionisti, exista deci - descopera occidentalul - si romani ca toata lumea, care lucreaza in restaurante si hotelarie, in constructii si asistenta sociala etc. Desigur, imigrantii romani adulti sunt absorbiti incet, dar ei s-au dovedit in genere adaptabili (orisicat, suntem albi, mai mult sau mai putin crestini, mediu educati, normal inzestrati, ne putem multumi cu putin, macar temporar etc.). Progenitura intra, prin sistemul scolar, pe un traseu clasic al integrarii; toate aceste scenarii se cunosc din alte contexte, nu inventam noi roata. M-ar bucura sa vad ca sociologia noastra resurecta si antropologia sociala emergenta, impreuna cu istoria si acele parti din studiile culturale mai apropiate de stiintele sociale si de stiintele economice, se ocupa de interesantul fenomen. Dar, repet, semnele bune exista.

Exista un volum coordonat de Dana Diminescu.
Stiu. Nu l-am citit, dar am vazut ce s-a scris despre el in 22. Titlul, Visibles, mais peu nombreux, nu mi se pare judicios pentru ansamblul migratiei romanesti actuale. Poate studiile din volum, aparute in 2003 si eventual incheiate prin 2002, discutau o realitate franceza, mai putin afectata de "marea evadare" de dupa 1 ianuarie 2002. Cunosc si alte asemenea lucrari, unele publicate, altele comunicate la conferinte, integrate in rapoarte de cercetare. De exemplu, la o conferinta pe care am co-organizat-o in 1999 la Berlin cu finantarea Fundatiei Europene de Stiinta, am avut cateva lucrari scrise de sociologi unguri din Romania despre migratia transfrontaliera, una urmarind reconfigurarea ierarhiilor familiale si comunitare in Secuime (tinerii care castiga bine "afara" tind sa ia locul simbolic al "patriarhilor"). Exista si cercetatori straini care au inceput sa se ocupe de chestiune, inclusiv de prostitutia transnationala, au aparut si rapoarte oficiale ale unor organizatii internationale sau finantate de ele. Dar nu avem monografii serioase, nu avem inca o imagine de ansamblu.

Migratie in masa, asadar. Este o formula pe care oamenii si-au gasit-o singuri, impinsi de nevoi. Dar este o formula pe termen lung?
Cred ca este singura noastra formula actuala de dezvoltare. Cand se ridica oprelistea de la frontiera, lumea stie in ce directie sa apuce. Am vazut in decembrie 1989 si in fiecare zi de atunci incoace: nu ne-a invadat nimeni, noi am plecat. S-au mai pripasit unii straini, unii dubiosi ori de-a dreptul infractori (mafioti, criminali urmariti de Interpol, pedofili etc.), altii seriosi, altii in fine niste excentrici care-si gasesc la noi utopia. Dar singurul motiv de optimism pentru termenul scurt vine din fluxul emigrator (nu vorbesc de e-migranti, cum s-ar putea numi toti cei ce navigheaza pe Internet). Problema care se pune acum este construirea si difuzarea "imaginii Romaniei" in forme ceva mai abile decat campaniile despre "eterna si fascinanta" tara a lui Dracula. Problema are doua aspecte: mai intai, trebuie sa le spunem strainilor cine suntem, ca sa-i atragem sa ne viziteze si sa investeasca; apoi, trebuie sa le spunem romanilor expatriati (nu conteaza daca permanent sau temporar, aceste doua categorii sunt poroase) cine sunt ei, care le sunt radacinile, de ce este bine (psihologic, moral, economic) sa nu si le reteze. Din pacate, nu am observat o substantiala crestere si imbunatatire a propagandei romanesti in strainatate, nici macar in randul comunitatilor romanesti compacte aparute in ultimii ani. Eu urmaresc TVR International prin satelit la Budapesta, au inceput sa apara telefoanele si scrisorile ori e-mail-urile de la emigrantii noi. Emigratia romaneasca (in care eu includ romanii de orice etnicitate, limba materna, confesiune etc.) nu mai e compusa doar din emigrantii anticomunisti ai anilor 1940-1960, din evreii si germanii mai mult sau mai putin vanduti de statul-partid pe valuta, din aventurierii scapati in excursie si "ramasi", din emigrantii economici ai ceausismului, din persoanele dubioase plecate pe jumatate cu voie de la Securitate ori infiltrate de aceasta. Apar acum cei care solicita sa-i asculte si sa-i vada pe manelisti, pe noii nostri interpreti de house si rap, dance si alte asemenea. Apar tinerii care isi pot face o situatie in cativa ani, profesional si financiar vorbind, dupa care pot judeca flexibil daca raman in strainatate sau se intorc, daca naveteaza intre vatra si Occident. Dintre acestia, comunitatea romaneasca din Silicon Valley mi se pare cea mai dinamica, din randurile ei au aparut oameni de afaceri si specialisti de mare succes, dotati in plus cu un etos comunitar sanatos si modern, angajati in multe proiecte profesionale si filantropice de interes national. Lumea evolueaza! Nu mi se pare insa ca statul are o strategie inteligenta de comunicare cu romanii expatriati. Cunosc anumite initiative, stiu ca exista multe bune intentii, de la nivelul ambasadelor noastre la cel al centrelor culturale, al Institutului Cultural Roman etc. Dar nu e de ajuns.

Migrantii ar putea aduce Romania intr-o pozitie foarte interesanta in procesul de aderare la UE

Chestiunea ma preocupa, voi publica foarte curand schita unei strategii de acest gen in revista Cuvantul. Pana atunci, sa dau un exemplu. In revistele de scandal sau people din Romania (VIP, de pilda), se scrie mult despre un anumit tip de interactiune intre lumea culturala a Romaniei si asa-zisa diaspora. Vorbesc de legaturi intre subculturi; pentru ca multi au inca emotii legate de termenul "subcultura", adaug ca el este folosit aici in sens sociologic; nu fac o analiza estetica; analiza mea estetica e foarte drastica, dar nu este in chestiune, fiindca ma preocupa un fenomen social ireductibil la sfera esteticului. Subculturile periferice (nici tocmai rurale, nici cu adevarat urbane), singurele subculturi tolerate sincer de comunistii romani cu "origine sanatoasa" (istoria lor nu s-a scris inca!) si printre putinele infloritoare dupa 1989, alaturi de subculturile de tineret, par sa fi stabilit punti reale intre emigrantii romani si tara natala. Trebuie ca si statul sa invete din aceste raporturi spontane. Nu putem ramane la manifestari oficioase si elitare, necesare si ele, desigur, ca Intalnirea scriitorilor de la Neptun sau Conferinta romanilor de pretutindeni. Sunt convins ca partidele politice ii "scaneaza" si poate chiar curteaza pe migranti, fiindca sunt multe voturi in strainatate, care vor veni la Biroul Electoral Central pe filiere relativ greu controlabile, avand deci un bun potential de a inclina balanta in noiembrie 2004. Dincolo de conjunctura electorala, de interesele partizane, e vorba de interesul national, care priveste pe toti cetatenii Romaniei, oriunde s-ar afla. Migrantii ar putea aduce Romania intr-o pozitie de negociere foarte interesanta in procesul de aderare la Uniunea Europeana. Spre deosebire de Ungaria (cu minoritatile maghiare din statele vecine cu tot) sau Cehia (cu germanii alungati din Sudeti cu tot), Romania are o dinamica transfrontaliera extraordinar de complexa, in care nu intra doar Republica Moldova, Transnistria si comunitatile din alte state vecine, cu tot mai precare trasaturi romanesti, si acelea mai mult regresive, de pur interes etnografic. Tuturor acestor europeni de origine romana li se adauga romanii care lucreaza si incep sa se instaleze pe teritoriul UE. Noi nu am inceput doar sa cautam solutii europene problemelor noastre, ci am europenizat literalmente problemele Romaniei, exportandu-le. Situatia pe care o descriu succint poate capata importanta strategica in negocierile cu UE. De pilda, cu atat de multi emigranti romani lucrand in agricultura vest-europeana generos subventionata din fondurile comunitare, negocierea capitolului Agricultura ar trebui sa arate altfel. Dar, cum spuneam, mi se pare ca in discursurile electorale deja audibile, chiar la recenta Conventie extraordinara a PSD, in disputele care se poarta in sfera publica, lipseste problema migratiei in masa a populatiei romanesti catre spatiul comunitar. Dar e vorba de un fel de integrare europeana inaintea integrarii europene! Asa cum am ales eu integrarea europeana cu picioarele, deplasandu-ma spre Vest, milioane de romani, si in orice caz multe sute de mii, au plebiscitat viziunea Uniunii Europene. Sunt cu siguranta mai sensibil la existenta acestei lumi hibride si a noii culturi a migratiei transfrontaliere pentru ca eu insumi traiesc intre Romania si Uniunea Europeana, deopotriva acasa in ambele. Dar fenomenul merita studiat si discutat dincolo de intamplatoarele itinerarii individuale, ca "fapt social total".

Cand vom iesi din mizerie

Cum vezi consecintele fenomenului pe termen lung?
Ar trebui sa analizam trecerea de la un fenomen de masa spontan si de la efectele sale imediate - prosperitate relativa, dinamica sistemului de credit, boom-ul constructiilor etc. - la un vector structural care pe termen lung sa ne ajute sa iesim din mizerie. Folosesc acest cuvant, "mizerie", in speranta ca unii cititori isi amintesc statisticile pe care multi dintre romani le traiesc dureros: PIB, venit national pe cap de locuitor, volumul exporturilor, totalul investitiilor directe, salariu mediu pe economie, pragul de saracie etc.; aceste statistici ii pot trezi la realitate si pe euforicii care au anuntat "incheierea Tranzitiei", si pe aceia care astazi ne asigura ca o ducem bine. Asemenea statistici, impreuna cu analiza si interpretarea lor, sunt constant prezente in revista 22, prin excelentele articole ale celui mai lucid analist economic roman, Ilie Serbanescu; limpezi, antiretorice si patrunzatoare, ele ar trebui adunate in volume si seminarizate in institutiile relevante. Trecerea de care vorbeam se va face numai atunci cand sume suficient de mari (la ansamblul Romaniei, economistii ar putea deja avansa cifre, desigur de ordinul zecilor de miliarde de dolari/euro), castigate in termen suficient de lung (cinci-zece ani), vor putea genera depozite bancare in tara (avem acum bancile care ne trebuie, dupa ce bancile transnationale si-au extins operatiunile cu clientela particulara), astfel incat oamenii sa-si poata permite decizii bugetare personale strategice. Deja in cumpararea unui teren si constructia unei case, elementul strategic exista. Dar, pe de alta parte, acest element strategic e marginal, fiind practic anihilat de altele: repet, locuintele sunt facute in special in zone fara infrastructura urbana, deci nu contribuie la urbanizarea reala a Romaniei. Daca-ti construiesti o vila fara canalizare si fara sistem de incalzire modern, o constructie care pe dinafara arata uneori bine, intri deja in logica palatelor tiganesti. Aceasta forma de consum somptuar, dar suburban, semirural, nu se inscrie usor intr-un scenariu de dezvoltare "durabila", pe termen mai lung. Ajuta acum, pentru ca da de lucru putinilor meseriasi din constructii ramasi in Romania, fiindca sustine piata materialelor de constructii (din pacate, majoritatea importate, fiindca industria autohtona e foarte modesta), imbogatindu-i pe comercianti. Dar casele de vacanta si resedintele secundare risipite pe coclauri nu se vor inchega niciodata in comunitati vibrante, functionale, cu viata publica si institutii (dispensar, scoala etc.). Satele noastre imbatranesc si se golesc, orasele noastre, cu oribilele lor paduri de blocuri in descompunere, sunt impanzite de edificii fistichii (povestea autorizatiilor de constructie e una din cele mai corupte, intr-o tara in care coruptia nu constituie exceptia, ci regula), iar romanii isi baga banii in "viloante" mai tot timpul pustii. Poate aceasta scurgere imobiliara din orase, "mica evadare" de week-end sau definitiva din comunitate in izolarea resedintei secundare sau in gregaritatea promiscua a ghetourilor extravilane, afumate de gratare si zguduite de manele, spune ceva si despre coeziunea sociala a asezarilor noastre mari, unde atributul "comunitar" se aplica doar cainilor. Nu mi se pare cea mai buna cale de dezvoltare.

Vreau sa-ti dau replica: exista fondurile SAPARD, pe care oamenii au invatat sa le foloseasca; din acesti bani isi fac drumuri, canalizare, gaze.
Nu cred ca e adevarat, dincolo de exceptiile pe care le salut. Romania are o enorma problema, la fel de grava ca si coruptia, tinand de competenta profesionala a celor Zece Mii de Specialisti asteptati si profetiti ca Mesia: capacitatea de absorbtie a fondurilor venite din strainatate (SAPARD, PHARE etc.). Iata o alta problema structurala. Nu e o judecata de valoare, ci o constatare de fapt. In vara asta, ca sa dau un exemplu trist, s-a profitat de inundatii pentru a se relansa, inchizandu-se ochii in privinta standardelor de acces, cheltuirea fondurilor SAPARD. Astfel, s-au alocat sume importante pentru imbunatatiri edilitare in regim de urgenta: cand viitura ti-a luat podetul, cine mai sta sa te verifice cum folosesti banii veniti oarecum tot din cer? Cred insa ca statul - de la Guvern pana la administratia locala - are si in asemenea conditii extreme o sarcina strategica, aceea de a restrange dreptul de construire la zonele care pot fi sustinute infrastructural in mod eficient. Nu ma gandesc la drumurile private construite cu bani publici in creierii muntilor, unde isi are secretarul de stat X sau colonelul de politie Y palatul sau pavilionul de vanatoare.

Problema este ce are fiecare in comun cu toti ceilalti

Cu alte cuvinte, in afara de fenomenul migratiei si de caderea comunismului, nu vezi ca s-ar fi intamplat ceva pozitiv in acesti cincisprezece ani. Si totusi inaintam, inaintam spre Uniunea Europeana, in 2007 vom fi acolo.
Socotind pozitive doar caderea comunismului si migratia in masa, am urmarit desigur un anumit efect retoric, dramatizand lipsa de strategie pe care o deplang. Intr-o tara in care oprelistile comunismului au disparut, foarte multe lucruri bune se pot intampla, iar unele chiar se intampla. Punctual, incomplet, fortuit etc., dar nu mai putin real. Laud imbunatatirile de cate ori le observ. Si ii admir pe aceia care le produc, cu atat mai mult cu cat eu mi-am cautat binele aiurea. Stiu, de pilda, ca au inceput sa apara asociatii, institutii si companii functionale, un fel de federatii ale romanilor de isprava. Sunt mici, sunt insulare, dar exista, lupta, iar noi trebuie sa tinem seama de ele. La interfata lor cu sistemul, ele trebuie totusi sa intre, cel putin ocazional, intr-o relatie corupta pentru a putea subzista, iar asta este o alta deficienta structurala a tarii noastre. Sarac si curat, treaca-mearga. Dar bogat si curat… Daca omul cinstit, inteligent si harnic trebuie sa accepte constant o marja oarecare de, daca nu coruptie, macar de ingaduinta vinovata sau de complicitate, el submineaza, fie si impotriva propriilor convingeri, acele "insule", "oazele" de normalitate. Lucrurile nu merg deci prea bine, daca etica minimala are asemenea costuri. In esenta, existenta romanilor pe care ii cunosc nu este atat de dramatica incat sa ii faca pe toti sa-si ia lumea in cap (desi cunosc multi emigranti atipici, ca parintii in jur de cincizeci de ani, cu studii superioare dar salarii de bugetar, plecati la munca pentru a-si tine copiii la facultate), insa imi este la fel de limpede ca si lor ca toti au nevoie, pentru a trece de la subzistenta la existenta, de compromisuri si/sau privilegii. Aici este chestiunea cruciala pe care ar trebui s-o inteleaga aceia care vorbesc despre Romania: daca ei scad din conditia lor sociala elementele de privilegiu pe care nu le impart cu ceilalti cetateni, le ramane putin. Problema este ce are fiecare in comun cu toti ceilalti. Acolo stam prost, la aceasta doza bazala de drepturi, libertati, facilitati si avut personal care se regaseste pe orizontala societatii. Daca suntem orbiti de propriile noastre privilegii, confundandu-le cu drepturile castigate in cincisprezece ani de postcomunism, atunci avem o problema analitica in primul rand, apoi una morala si etica. Eu as putea sa transmit un mesaj absolut extraordinar de luminos, pozitiv si optimist, daca as putea fi cinic, fiindca traiesc in Romania cat am spus si am o frumoasa cariera bine remunerata. Dar nu pot si nu vreau sa fiu cinic! Refuzand cinismul si continuand sa fiu legat de tara din care nu am plecat niciodata pentru totdeauna, am datoria analitica si moral-etica sa observ ca, pe linga oamenii care s-au "aranjat", traiesc foarte multi care abia vietuiesc. Starea de spirit din Romania, de altfel, spiritul public, nu pare sa debordeze de optimism. Daca ar fi adevarat ca Romania progreseaza navalnic incepand din '89, atmosfera societatii ar fi alta. "Discursurile murmurate", ceea ce auzi de la cei care nu se ascund de tine, tot zgomotul societatii noastre ar trada exuberanta generala, sau macar multumirea de sine. Pe acestea le gasesti in primul rand la noii imbogatiti, mai ales la cei care stiu exact ca nu le-ar fi nicaieri mai bine, la cei care au dat macar un "tun" in viata, la aceia care traiesc mai bine decat si-ar fi imaginat ei ca pot. Sa nu uitam nici ca starea de spirit este si relativa, iar la noi ea este inca alimentata, pentru cei din generatia mijlocie si din cea varstnica, de amintirea mizeriei in care am trait cei mai multi dintre noi in anii 1980. Eu as indemna pe cei ce se exprima public in Romania sa faca un pas inapoi in momentul in care sunt tentati sa extrapoleze mecanic experienta proprie si a paturii lor sociale imediate la ansamblul populatiei. In fond, pentru ce ar fugi (peste) doua milioane de oameni din propria tara, daca le-ar fi atat de bine aici? Asta ar fi poate prima intrebare pe care sa ti-o pui daca esti inclinat sa crezi "patriotic" in marsul Romaniei spre "noi culmi". Nu e normal ca oamenii, daca se simt bine aici, sa fuga in masa. Nimeni nu fuge de bine, o stim si din studiul altor mari migratii. Sigur ca in Romania nu se va ajunge ca ultimul sa stinga lumina, dar "marea evadare" e in toi.

Interviu realizat de Rodica Palade

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22