Pe aceeași temă
Cum apreciaţi utilitatea proiectului Buzeşti-Berzei-Uranus?
Avem de a face cu două curente de opinie şi două grupuri care reprezintă interesul public legitim. E un grup care se concentrează exclusiv pe problema traficului şi un al doilea grup, preocupat mai ales de patrimoniu, de păstrarea identităţii Bucureştiului şi a valorilor pe care acesta nu le preţuieşte suficient, din diverse motive. Atenţie, primul grup nu înseamnă doar primăria. Exista o susţinere publică din punctul acesta de vedere. Ambele teme sunt actuale şi valabile, însă trebuie să punem ordine între ele, pentru a nu rezolva una în detrimentul celeilalte. Urbanismul de calitate înseamnă tocmai găsirea compromisului optim cu impact pozitiv pe termen mediu şi lung.
Al doilea lucru important este cu ce cheltuială se face acest proiect. Nu mă refer doar la partea financiară, ci vorbesc despre costurile şi beneficiile pe care le presupune o soluţie sau alta. Pe de o parte, bulevardul trece printr-o structură urbană veche destructurată din anii 80, destructurare ce
s-a accentuat până astăzi. Pe de altă parte, este clar că Bucureştiul suferă din cauza indentităţii. Avem această moştenire, care cred că vine din perioada comunistă, conform căreia tot ce este vechi e considerat perimat şi tot ce vine nou trece drept modern şi actual. Ultimii 20 de ani ne infirmă această teorie şi observăm că majoritatea clădirilor noi, cu mici excepţii, nu au o contribuţie majoră la valoarea de patrimoniu a oraşului.
Este absolut necesară o intervenţie de revitalizare a zonei, dar, din păcate, prin noi demolări şi ruperea şi mai accentuată a structurii de străzi vechi se va obţine un efect invers. Va fi foarte greu de atras investiţii de calitate în perioada următoare pentru revitalizarea zonei. Fără aceste refaceri ale spaţiului construit, bulevardul va funcţiona doar ca un canal de tranzit extrem de păgubos din punct de vedere economic şi social pentru întreaga zonă.
Credeţi că realizarea proiectului în discuţie va fluidiza traficul prin oraş, aşa cum spun autorităţile?
Ar trebui să ne imaginăm Bucureştiul peste 20 de ani, observând însă trendurile, direcţiile de dezvoltare urbană internaţionale. Cea mai la îndemână sursă ar fi Declaraţia de la Toledo, de anul trecut, semnată de toate ţările membre ale UE, care transferă anumite principii de dezvoltare modernă a oraşului din zona profesională, adică din cercul urbaniştilor şi al arhitecţilor, către zona politică şi a administraţiei. Ce aflăm de aici? Transportul cu maşină personală este considerat ca fiind nesustenabil pe termen mediu şi lung; ca urmare, trebuie înlocuit cu transportul în comun. Apoi, în sistemele de transport neconvenţional intră mersul pe jos şi cu bicicleta, ca esenţiale în dezvoltarea oraşului viitorului, din punct de vedere al energiei, poluării şi a tot ce decurge de aici.
Un alt element cheie este valoarea excepţională pe care o are structura istorică a oraşelor europene, care s-a dovedit un mare atu din punct de vedere economic, social şi cultural, mai ales în competiţia globală de dezvoltare urbană. Şi atunci, ideea de patrimoniu, care până acum 20 de ani era folosită să apere clădiri, s-a extins la sisteme de străzi crescute organic, care vin dintr-o istorie a oraşului şi sunt elemente extrem de valoroase ale patrimoniului şi ale memoriei culturale.
Al treilea subiect important este fenomenul de segregare urbană, cu care se confruntă foarte multe oraşe europene şi din lume, generat de separarea unor zone din oraş prin dezvoltarea unor trasee majore de circulaţie. Cu alte cuvinte, încurajarea unor fluxuri de circulaţie prea dense duce la rupturi în oraş, care ajung să rămână izolate de-o parte şi de alta a unei mari artere. Acestea sunt, de obicei, lucrări de anvergură mare, ca acest bulevard. Tendinţa la nivel internaţional este de a reface structura istorică a oraşelor şi în niciun caz de a face noi străpungeri sau bulevarde de tranzit. E o schimbare de priorităţi, facilităţi pentru transportul în comun, pietonal sau de biciclişti, lăsând pe ultimul loc transportul cu maşina personală.
Pe termen scurt, vom avea senzaţia că aduce o fluidizare a traficului, dar, pe termen mediu şi lung, este dovedit din experienţa altor oraşe că un bulevard cu această încărcare de maşini va genera mai mult trafic şi costuri multiple zonei ce o traversează.
Care era valoarea urbanistică a zonei Buzeşti-Berzei?
Este complet greşit şi arogant să afirmăm că zona respectivă era „infectă“ şi trebuie curăţată prin demolare. Destructurarea a generat decăderea zonei, dar şi centrul istoric era o zonă infectă acum 8 ani... Pur şi simplu a decăzut pentru că nu a existat o politică de regenerare. Avem exemple multiple de cartiere valoroase, care, din cauza intervenţiilor din anii 80, au devenit nişte zone insalubre. Exemplul cel mai bun este vechea Rahovă. În spatele blocurilor de pe Bd. Unirii avem o zonă extrem de interesantă - din punctul meu de vedere, cu un potenţial la fel de mare ca al actualului centru istoric -, care este într-un stadiu de degradare totală, pentru că nu a existat o politică de refacere corectă a tramei urbane. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Buzeşti-Berzei. Aici ar fi trebuit ca politica de dezvoltare urbană să se bazeze pe altfel de priorităţi, respectiv de la ideea că, deşi este o zonă destructurată, este esenţială pentru ţesutul urban, pentru că face parte din ceea ce numim centrul Bucureştiului. Ea este legătura dintre zona supraaglomerată Calea Victoriei-Amzei şi Gară, una dintre porţile importante de intrare în oraş. Tot acolo avem şi vechea Griviţă, o axă care ar trebui tratată cu mult mai mult respect datorită calităţii sale de conexiune între zona centrală şi Gară.
Problema traficului este una acută. Cum poate fi ea ameliorată?
Am o veste proastă să vă dau! Atâta timp cât maşina personală este principalul mod de deplasare în oraş, putem dărâma tot Bucureştiul şi să-l facem o mare intersecţie şi tot vom avea blocaje. Ştiu că este foarte greu de acceptat acest lucru, dar din păcate aceasta este realitatea din toate marile oraşe ce au trecut prin acest ciclu de dezvoltare acum 30 de ani.
Principiile moderne de circulaţie în oraş ne arată că peste tot, în marile capitale, tranzitul prin zona centrală este descurajat şi deviat pe inelele mediane sau pe zona de centură. Deci, dacă ar fi să prioritizăm, ar trebui să închidem inelul median şi să finalizăm cât mai rapid centura, astfel încât să diminuăm numărul mai mare de maşini care tranzitează şi traumatizează zona aceasta valoroasă a oraşului istoric. Din păcate, noi, ca cetăţeni, am început să folosim oraşul doar ca să ajungem
dintr-o parte în alta, iar relaţia noastră cu oraşul propriu-zis a scăzut foarte mult. Nu întâmplător se spune că Bucureştiul e un oraş care nu e iubit de cei care îl locuiesc. În momentul de faţă, denumim centru istoric un număr de 10 străzi, în timp ce am pierdut chiar reperele care definesc oraşul vechi. Este obligatoriu să reconsiderăm această tramă a centrului şi să ne întrebăm ce înseamnă de fapt oraşul vechi, pentru că, de exemplu, zona din jurul Parcului Carol sau Calea Griviţei sunt la fel de valoroase ca centrul istoric actual. Şi mai sunt multe locuri care au dispărut din harta noastră mentală; oraşul trebuie să le recupereze şi să le regândească rolul, dacă ne dorim un Bucureşti european, în care să-ţi placă să trăieşti, să poţi circula uşor, dar şi să respiri.
* * *
Toledo
Statele UE au adoptat, în iunie 2010, Declaraţia de la Toledo, prin care se urmăreşte găsirea de soluţii pentru o dezvoltare urbană inteligentă, durabilă şi bazată pe coeziune socială. Oficialii europeni au convenit cu privire la necesitatea elaborării unor strategii şi planuri urbanistice integrate, bazate pe o viziune complexă, care să armonizeze problemele de mediu natural şi construit, problemele economice, de cultură şi patrimoniu.
Insularizarea
„Am rămas blocaţi în această matrice a marilor bulevarde care să rezolve traficul din punct de vedere funcţional, dar aceasta ne duce la o insularizare. Trebuie să nu repetăm greşeli pe care alţii le-au făcut acum 40 de ani - Londra, Viena sau Frankfurt au avut banii necesari să le facă şi să le şi demoleze între timp, dar Bucureştiul nu este capabil să facă astfel de experimente.“
(Teodor Frolu la o dezbatere GDS în 2010)
* * *
Interviu realizat de RĂZVAN BRĂILEANU
Citeşte şi despre: Berzei, urbanistic, proiect, PUZ, arhitectura.
