TUDOR GIURGIU: Mandat pentru programe mai bune

Radu Uszkai | 14.12.2005

Pe aceeași temă

Ce v-a facut pe dvs., un regizor tanar, sa acceptati postul de presedinte director general al TVR?
Foarte multi prieteni, apropiati si oameni cu mare experienta, care au trecut chiar pe aici, imi spuneau: “nu te duce, e mare prostie, TVR e o cloaca ingrozitoare, te bagi in ceva din care nimeni n-a iesit bine”. Cred ca lucrul care m-a ambitionat foarte tare a fost ideea de a demonstra ca, totusi, se poate face ceva. In mod sigur e si o naivitate a mea, dar cred ca e buna pana la un punct. E bine sa fii convins ca se pot face si lucruri bune in tara asta si ca nu e totul sortit pieirii. Acelasi gen de discutii le-am avut si acum cinci ani, cand am venit cu ideea organizarii unui mare festival de film la Cluj si mai multi oameni se uitau la mine cu o figura angelica si-mi spuneau: “nu se poate, nici nu stii in ce intri”. Romanii, in general, au aceasta apucatura de a pune inainte sintagma “nu se poate, nu e posibil”. Totusi, mai erau si multi oameni care ma incurajau sa accept postul, spunand ca e o sansa unica pentru o anume generatie si pentru un context. Probabil ca ei investeau in mine un pic de incredere, cunoscand, cred, ca am un bun-simt ardelenesc si nu sunt omul care sa intre in niste porcarii si afaceri dubioase. In ultima instanta, m-am gandit ca e un test pentru mine sa vad cum o astfel de experienta cu un sistem putred, hai sa o recunoastem, te poate marca, te poate modifica. Cred ca e si un autoexperiment, sa vad cine castiga pana la urma: sistemul sau eu.
Imi spuneati de festivalul pe care l-ati organizat si la care ati avut succes. Acolo era un lucru nou, facut de la inceput, pe cand TVR este o institutie veche si exista opinia larg raspandita ca aici s-ar putea face ceva numai daca s-ar rade de pe fata pamantului si s-ar construi de la inceput. Experientele sunt diferite, cea a festivalului si cea a acestei Televiziuni, care vine de la Ceausescu. Cati ani aveati la revolutie?
18. Cand a inceput revolutia faceam ore particulare la chimie.
Destul de mare ca sa stiti despre ce era vorba.
Da. Sigur ca sunt doua exemple diferite, dar eu cred foarte tare in puterea unui om sau a unei echipe de a determina niste schimbari. Vad ce traiesc aici si vad cum e organizat sistemul. E o institutie care functioneaza dupa niste mentalitati si dupa niste baze un pic arhaice, fara sa fi existat o dorinta - si asta o spun cu toata responsabilitatea - de a o reforma la nivel de infrastructura. Nu e de ajuns sa speli niste ziduri, sa faci niste constructii. Nu exclud ca a existat o dorinta programatica de a tine aceasta institutie intr-o incremenire in proiect, cum spunea cineva. Cred ca exista un mare potential aici, desi sigur sunt multi oameni si multe probleme. Sunt inca oameni foarte buni, care ar avea potential, dar institutia, in intregul ei, este tinuta intr-o stare de imobilism. Daca s-ar produce o reforma morala si una de organizare, aceasta institutie ar putea sa performeze foarte bine. In ultimii ani s-a cam uitat ca, totusi, e televiziunea de referinta, vorbesc de TVR 1. Ca imagine, s-a stricat si a devenit un post slab, din varii motive, de la ingerinte politice, pana la o calitate scazuta a programelor. Dar cred ca ar trebui sa redevina ce a fost, adica un soi de punct de referinta la nivelul calitatii, soliditatii, moralitatii si al seriozitatii.

Nu sunt adversarul TVR

Vorbeati de reforma morala. Daca, legat de reforma institutionala s-ar mai putea vorbi, de cea morala, nu stiu la ce va ganditi exact.
E un lucru care tine de folclorul bucurestean, si nu numai. Televiziunea e perceputa ca un loc care a generat afaceri mari si lucruri, hai sa le spunem, neortodoxe, la nivel de practici de business sau de acte manageriale. Si lucrurile sunt foarte transante. Fie accepti sa intri intr-un sistem care functioneaza foarte bine de ani multi si care te va face sa ai sentimentul ca faci lucruri bune si reusesti sa ai programe mai bune si te vei iluziona ca probabil vei reusi sa cresti calitatea programelor si sa performezi. Accepti practicile sistemului, le constientizezi, vezi care sunt tarele lui, dar continui sa joci in acest sistem. Fie adopti o atitudine mai radicala, cu orice risc, spui: “nu domnule, sistemul e putred, trebuie mers la radacina” si-ti asumi aceasta reforma morala. Eu nu ma vad lucrand sub prima schema, pentru ca am venit aici, repet, cu o convingere ca lumea asteapta altceva de la mine si nu vreau sa simt ca joc intr-o piesa unde nu sunt eu si regizor, si coordonator, si sef. Adica, vreau oameni care sa se plieze dupa modelul pe care eu il impun si nu vreau sa fie invers. Deci, cred ca in scurt timp trebuie sa se produca acest lucru, fiindca altfel nu pot sa merg mai departe intr-un sistem caruia ii cunosc deja niste hibe si care nu cred ca poate sa genereze nimic bun. Suntem totusi la 16 ani dupa niste schimbari.
Dar cum veti proceda? Legea din ‘94, dupa care functionati, e o lege anacronica. Apoi, aceasta televiziune este puternic sindicalizata si, in plus, avem Codul Muncii foarte restrictiv. Sunt chestiuni extrem de concrete cu care, trecand peste dorinta dvs. de a nu lua culoarea mediului de aici, va confruntati dramatic.
Eu stiu ca legea e veche, poate anacronica. Sunt acum discutii de a o modifica. Pe de alta parte, ma simt deja foarte atasat de acest loc. Asa sunt eu, in momentul in care intru intr-un colectiv de oameni sau intr-un proiect, pentru ca eu asa vreau sa mi-l asum, ca pe un proiect, ma atasez. Nu sunt adversarul acestei institutii. Dimpotriva, vreau sa mearga, sa se gaseasca solutii ca sa progresam si oamenilor sa le fie mai bine. Am avut discutii multe cu sindicalistii si sper ca au incredere si si-au dat seama ca nu doresc raul institutiei sau al oamenilor. Problema pe care am ridicat-o nu tine de inabilitatea mea sau a echipei mele de a ne descurca intr-un context legal dificil. Orice procedura pe care vrei sa o faci e foarte greoaie. Expertii pe care ii ai la dispozitie sunt foarte putini, iar contextul, birocratic.
Ati spus ca in TVR sunt aproape o mie de oameni in plus.
Eu am spus ca sunt in jur de 800 de oameni al caror aport la nivel institutional nu e potrivit. Ar fi absolut copilaresc acum - stiu ca afirmatia a creat valuri -, cand de-abia am venit de 6 luni, sa ma pun pe dat afara oameni. Va spun cu mana pe inima ca nu asta e problema fundamentala a institutiei. Intr-adevar, schema e supradimensionata, dar, ca sa obtinem niste castiguri pe termen scurt si oamenii, in primul rand, sa aiba un program de calitate mai buna, nu se va reusi prin a da afara oameni. Nu e obiectivul meu nr. 1 de management. Cand vorbeam de moralitate cred ca, in primul rand, trebuie reasezate niste raporturi de lucru in institutie si sa cream transparenta, un mod de asumare a unui alt tip de a conduce si a avea alte relatii de business, care sa ne permita sa fim mai corecti, mai cinstiti. Daca avem acest lucru, daca avem si o politica clara prin care sa crestem calitatea programelor, lucru pe care l-am facut deja in toamna asta, vom putea vedea la anul ca organizatia incepe sa se miste mai bine. Daca ne miscam mai bine, vom identifica si care sunt resursele exacte de care avem nevoie. Eu n-am venit aici cu mandat sa dau afara oameni, eu am venit cu mandat sa fac programe mai bune. Asta imi doresc sa fac din primavara, dupa care voi vedea pe parcurs care sunt metodele, mecanismele prin care sa facem lucrurile sa mearga si mai bine.

Rating si calitate

Care sunt criteriile dvs. de a socoti un program bun? Este vorba de blestemata audienta dupa care alearga televiziunile comerciale? Dvs. sunteti intr-o televiziune publica.
Cred ca greseala mare care s-a petrecut aici in ultimii ani a fost obsesia ratingului, a punctelor, care, vezi doamne, atesta calitatea unui program, sau implicit a unui realizator, sau a unui canal. Eu nu cred ca posturile publice trebuie sa aiba aceasta nevoie disperata de a cauta punctele. Pentru ca rezultatul a fost cel pe care l-ati observat si l-am vazut si eu. Posturile incep sa-si piarda identitatea, devin niste canale in care divertismentul ieftin, concursurile de miss, concertele sunt deja o marca a canalului si ne departam total de ce ar trebui sa faca un post public. In toamna asta, ca urmare a unor discutii lungi cu factori sau cu oamenii care raspund de programe, am propus sa incercam o evaluare trimestriala a programelor, lucru care nu s-a facut pana acum. Este vorba de o evaluare care sa functioneze foarte simplu: se analizeaza tehnic si profesionist niste programe, bagand o caseta intr-un video player si uitandu-ne cum arata emisiunea, cum arata decorul, cum arata prezentatorul...
Faceti aceasta evaluare in interiorul institutiei sau si cu niste invitati din afara?
Eu mi-as dori sa o facem singuri, incepand din luna martie. E un moment bun acum, pentru ca ne-am propus un nivel la care sa ajungem in martie, stim unde am ridicat stacheta si vreau ca dupa luna martie sa vedem cat de mult am reusit. Sa facem analiza pe viu a programului, sa analizam si punctele de rating, sa vedem si ce public s-a uitat la emisiunea noastra. Pentru ca, iarasi, e aici o falsa dilema, sunt emisiuni care au rating, dar, daca analizezi cu atentie din punct de vedere strict sociologic, vezi ca publicul caruia i-a fost de fapt destinata emisiunea nu se uita la ea. Deci emisiunea performeaza, are punctele respective, dar tinta la care ea ajunge e cu totul alta decat cea pentru care ai creat-o. Asta inseamna ca esti intr-o mare eroare. Genul asta de analiza completa, cantitativa si calitativa, nu s-a facut. Or, eu nu cred ca poti sa judeci un program strict din punct de vedere al ratingului.
Spuneti-mi, d-le Giurgiu, va uitati inainte la TVR?
Nu foarte mult.
Acum va uitati?
Mai des, adica mult mai des.
Care e emisiunea care va multumeste si care ar satisface criteriile de care vorbiti?
Sunt emisiuni care nu sunt deloc potrivite. Dar sunt si alte emisiuni bune. Va dau un exemplu: Garantat 100% e o emisiune care se apropie foarte tare de programul unui post public. Urmaresti o discutie, cunosti oameni din zone foarte diferite si care au ceva de spus, sunt oameni cu o istorie, au experiente din care decurg nu neaparat niste invataminte, dar pe care iti face placere sa ii vezi, ai un moderator inteligent. Cred ca profilul acestui post, TVR 1, trebuie sa se bazeze nu pe o noua generatie de blonde, cum spuneam aici intr-o discutie, ci pe niste moderatori inteligenti si pe niste figuri importante, pe un format placut, atractiv si realizat bine.
Care e audienta acestei emisiuni model?
Nu e una extraordinara, nu e ca la Surprize, surprize. Sigur ca, printr-o programare un pic mai inteligenta, ar putea sa mearga si mai bine. Daca ne-am lua dupa audienta, nu e in top.
Emisiuni de tipul Surprize, surprize sau Iarta-ma, care au facut cariera in Romania, sunt de-a dreptul periculoase pentru public, care se uita cu gura cascata la manipularea cinica a unor drame. Ce aveti de gand sa faceti aici?
Va asteptam intrebarea si am sa va raspund foarte transant. Am analizat modele de televiziuni publice in Europa. Fiecare are un alt istoric, nu putem sa spunem ca suntem mai aproape de unii sau de altii. Exista foarte putine exemple in care postul public nr. 1 sa fie acel post serios, sobru, cu o misiune suta la suta pe educatie si care sa satisfaca gusturile, sa recunoastem, educate, ale unui public din zona urbana.
Orice emisiune, inclusiv una de divertisment, poate sa fie facuta inteligent si cu gust.
Sunt de acord. Noi suntem in situatia in care am mostenit un canal, TVR 1, care are o caracteristica fundamentala. Oamenii care urmaresc acest canal, mai mult de 51%, au peste 45 de ani si traiesc in mediul rural. Punct. A provoca acum, dupa numai sase luni, niste transformari foarte mari si o repozitionare a acestui canal e periculos din punct de vedere strategic. Ma gandesc la lucrurile astea si cred ca, din toamna viitoare, ar trebui sa vedem cum am putea ca acest post sa castige si o categorie de populatie mai tanara sau oameni mai educati. Revenind la intrebare, Surprize, surprize, in aceasta configuratie demografica, pe gust si preferinte, pe audienta ne arata acum ca emisiunea e foarte ceruta. Aceasta emisiune e un barometru al unui gust, ne place sau nu, al romanului. Inseamna ca romanul, acest roman care priveste TVR 1, se uita la aceasta emisiune si-i place.
Dar daca acest roman a fost obisnuit cu un subprodus, nu are cum sa aiba gustul unui produs superior.
In momentul de fata nu vreau sa-l bulversez pe spectatorul de la TVR. Cred cu tarie, si-mi place sa-mi asum lucrurile, ca Surprize, surprize e o emisiune care are un public al ei si ea trebuie pastrata inca un an, cel putin. Sigur ca ne putem pune problema cum sa facem acest divertisment mai bun. Deja am spus ca vrem sa gasim solutii pentru a avea o calitate mai buna a programelor, dar asta inseamna sa generam de aici, din interior, formate mai bune sau sa invitam producatori care sa vina cu formate mai bune. Am lansat aceasta cerere de oferte acum si astept cu interes sa vad care sunt marile proiecte care de-abia asteapta sa fie produse, care sunt talentele creatoare ale producatorilor. Voi fi tare curios sa vad, noi spunandu-le clar ce vrem, care este misiunea acestei televiziuni. La nivel teoretic, eu sunt foarte de acord cu dvs. Vreau sa vad care e de fapt oferta. Exista intr-adevar solutii?
Ce politica aveti? Pentru programe produse in interior? Sunteti deschis si la programe care va vin din afara? Cum veti proceda cu toate concursurile astea pe care le deschideti?
Eu am spus ca doresc foarte tare sa primeze calitatea proiectului, indiferent ca vine din interior sau din exterior. Am fost de curand la intalnirea televiziunilor europene, la Geneva, un consiliu de administratie al EBU, unde s-a discutat exact subiectul acesta: ce facem? Pentru ca, in momentul de fata, este un trend foarte mare de a relocaliza o mare parte a productiei in interior. Au fost cativa ani la ei in care s-a lucrat foarte mult cu independenti. Noi suntem in perioada inca de pionierat in care independentii au lucrat foarte putin cu televiziunile si in general nu au lucrat niste proiecte exponentiale, importante, care sa faca cinste Televiziunii, mai tot timpul erau niste mici afaceri. Eu imi doresc foarte tare sa gasesc proiecte de calitate buna, indiferent de unde vin. Criteriul fundamental nu va fi de unde vine proiectul, ci cat de bun va fi.

Vechile naravuri

O mare umbra care a planat totdeauna pe TVR este relatia cu politicul. Ati spus ca veti pleca imediat daca veti simti amenintarea politicului. Dar exista ceva in aceasta TVR care nu are legatura cu politicul, are legatura cu o sira a spinarii deja incovoiata, oameni oportunisti, care incearca sa-i multumeasca pe toti ca sa se puna la adapost. Asta ati intalnit?
Evident. Din prima clipa. Sunt oameni care au aceasta obisnuinta, care doresc sa, cum spun englezii, please somebody, sa faca pe placul cuiva. Am facut chiar o monitorizare. In emisiuni de divertisment sau care nu sunt neaparat de stiri, sunt foarte prezenti oameni ai puterii. Deodata vrei sa faci pe placul acestor oameni. Crezi ca, daca chemi intr-o emisiune de divertisment ieftin un politician de la putere, e mai bine. Pentru cine e mai bine? In cazul meu sau in cazul acestei conduceri, nu cred ca vine din varf, ci vine din aceste obisnuinte ale oamenilor. E un lucru care tine, poate, de formarea ta ca individ si de cat crezi ca aceste lucruri iti pot genera o aura de mare realizator. Pentru ca, daca voi lua niste hotarari sa opresc niste programe, sunt convins ca ma vor suna acei oameni care au participat la acele programe. E limpede. Tot aici pot sa va spun cu lauda cumva ca, in aceasta monitorizare a felului in care apar la Televiziunea publica puterea, opozitia, parlamentul, am vazut, de pilda, ca emisiunea Prim plan, care a fost tot timpul sub tirul presei, are in toata Televiziunea cea mai echilibrata reprezentare. Cred ca nimeni nu poate sa spuna in momentul de fata ca Redactia Stiri sau conducerea Televiziunii favorizeaza intr-un fel sau altul presedintia, guvernul sau opozitia. Oamenii uita de unde am pornit si cred ca daca dam cumva timpul inapoi, acum un an sau doi, lucrurile sunt mult schimbate.
Si pe vremea vechii stapaniri, la masuratoarea asta, cat e opozitie, cat putere, socoteala iesea. Eu va vorbeam de aceasta iesire in intampinare, acest tip de slugarnicie de a te pune bine cu Consiliul de Administratie, cu directorul Televiziunii, apoi cu partidele politice de la putere, de ce nu?, si cu cei din opozitie, ca nu stii niciodata cand sunt alegeri anticipate si ce se intampla, deci cu acest tip de mentalitate care arata o gandire captiva, de fapt.
Si primitiva. Ea exista.
Ce veti face cu acesti oameni?
Nu pot sa va spun decat ca mi-as dori sa apas pe o tasta, “delete”. Dar nu poti sa faci asta. Aici, in Bucuresti, exemplele le stim, sunt printre noi, in institutie. Dar exista oameni care lucreaza in studiourile teritoriale, unde, veti fi surprinsi, dar presiunea politicului e mai mare. Acolo paradoxul e si mai mare, pentru ca sunt oameni care trec cu cea mai mare usurinta dintr-o parte in alta a politicului. Deci, ce pot sa va spun? Revin la aceeasi chestiune a moralitatii. Daca acesti oameni nu-si dau seama ca traim alte vremuri si daca vrem ca aceasta institutie sa progreseze, ei ar trebui sa lase locul altora. Vor trebui convinsi ca asa e bine. Legile sunt dificile, problema mare nu sunt acei 1.000 sau 800, problema e ca sunt oameni in functii-cheie si care in momentul de fata, prin actiunile lor sau prin tipul de management pe care il fac, franeaza o dezvoltare care ar putea sa fie una pe baze sanatoase. Eu asta imi doresc si cred in acest proiect ideal de institutie. Daca nu ai o baza sanatoasa, degeaba construiesti, lucrurile la un moment dat tot se vor farama. Degeaba facem concursuri de proiecte, degeaba avem bani sa le facem, degeaba am cauta moderatori buni, prezentatori buni, oricate modificari de continut am face, daca baza nu e sanatoasa. Construiesti ceva care se va eroda si se va prabusi.

Ne trebuie un stilist

Sunteti regizor. Imi spuneti ca acum va uitati la emisiuni. Decorurile sunt foarte urate. De multe ori se vad cuiele, cusaturile. Forma mesei la care stau oamenii este nefericita, oamenii au haine urate...
Machiajul...
Nu va deranjeaza aceasta stilistica stramba?
Ma deranjeaza.
Arata ca o televiziune de provincie si foarte prafuita.
Asta e un exemplu concret. Eu nu inteleg de ce, intr-o institutie cu potente financiare, aceste lucruri nu s-au facut. Pentru ca nu era greu. Parca a existat o forta malefica care a vrut cu tot dinadinsul ca acesti oameni sa nu arate mai bine. E un paradox si nu mi-l explic. Ce pot sa fac e simplu. Voi angaja un director de creatie, un om care sa raspunda artistic de look-ul acestor emisiuni si de felul in care arata promo-urile, care si ele sunt invechite. O sa luam un stilist care sa se ocupe de imaginea acestor oameni.
TVR nu are in schema aceste posturi?
Posturile, ca urmare a reorganizarii facute, le-am inventat, le-am creat. Astept acum sa vina oameni. Mi se pare absolut important. Si prelungesc discutia mai departe: felul in care arata aceste decoruri la Canalul 1 ar trebui sa fie un pic diferit de Canalul 2, ar trebui cumva individualizate. Daca inchid discutia asta si trag o linie, cred ca problema principala tine de lipsa de viziune. O viziune care sa fie artistica, creativa, o viziune a investitiilor in tehnica, o viziune asupra programelor. Intrebam pe multi oameni si eram socat: “voi n-ati avut astfel de discutii, sa stati la masa sa vedeti?”. “Nu.” Deci fiecare judeca sectorial, dar nimeni nu comunica colegului. Or, din cauza acestei lipse de viziune si a acestei lipse de coordonare, care nu sunt greu de facut, lucrurile arata prost, iar institutia in ansamblu si programele pana la urma sufera. Fiecare face de capul lui. Va place promo-ul Canalului 1, canalul principal, care inseamna un tren idiot care trece pe sub niste poduri si un copilas pe o bicicleta cu spatele?
Prefer sa ma abtin, fiindca fiecare regizor sau creator are parerile lui. Nu cred ca e cel mai inspirat promo, desi el este urmarea unei campanii mari, care a costat foarte mult. Dar cred, pe de alta parte, ca nici nu e dracul cel mai negru al Televiziunii.
Aveti sentimentul, d-le Giurgiu, al lumilor paralele, dvs. si personalul care lucreaza in aceasta institutie? E foarte coerent, e foarte limpede ce-mi spuneti acum, dar ma duc acasa, deschid pe TVR si schimb canalul.
Daca o sa ne revedem in aprilie, sper ca veti observa ca aceste lumi se apropie si pot chiar sa se intalneasca. Vorbim acum si de doua lumi paralele chiar aici, in biroul meu, care arata ca un acvariu, poreclit de angajati “Carrefour”. Restul, cealalta lume, lucreaza in cu totul alte conditii. Daca nu esti cu picioarele pe pamant si nu sesizezi de fapt cat de mare este diferenta intre planuri, nu poti sti ce se poate face. De-aia am cerut tuturor lucruri care sa fie tangibile, si nu planuri idealiste. Am si eu aceasta intrebare, tot timpul mi-o pun, cat de multe din planuri si din ganduri sunt efectiv fezabile, fiindca mi se tot spune ca se lucreaza greu, sunt oameni care poate nu inteleg foarte bine din punct de vedere creativ unde vrem sa ajungem, dar, pe de alta parte, ma intalnesc cu foarte multi altii din institutie care sunt buni profesionisti si care de-abia asteapta un semn ca ceva se intampla. Nu pot sa spun ca detin solutia. E un exercitiu si pentru mine, si pentru toti. Daca cineva a aruncat manusa, suntem cu totii in fata unei provocari: reusim sa facem sau nu. Eu am spus clar ca-mi asum foarte multe decizii, vreau sa merg pe solutii transante, dar nimeni nu stie daca vom ajunge.

Nu doresc sa parazitez

Ati terminat filmul?
Da, aproape.
Veti mai lucra un alt film pe perioada in care veti fi director?
Nu cred, as fi absolut nebun. Acum e un consum de energie extrem de mare, pentru ca ziua sunt aici, noptile mi le petrec la montaj sau facand alte lucruri pentru film.
Cand se va termina complet filmul si cand o sa-l vedem?
Practic, filmul, coloana sonora se va termina in ianuarie si as dori foarte tare sa-l trimit la preselectia Festivalului de film de la Berlin, care va fi in februarie. Iar in functie de asta, vom hotari si data premierei, care poate sa fie in mijloc de februarie sau la acelasi festival de film de la Cluj, la inceputul lui iunie.
Si dupa asta va veti dedica total, integral Televiziunii Romane?
Eu cred ca sunt sortit sa fac asta. Nu doresc sa parazitez, vreau sa fiu foarte fair si onest, si cu mine, si cu cei care platesc.

Interviu realizat de Rodica Palade

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22