VALERIU STOICA:Dacă PNL refuză congresul, pierde alegerile parlamentare

Un asemenea electorat dorește o ofertă care să-i dea satisfacții, o ofertă politică serioasă, în care să-și regăsească interesele. Și nu e vorba doar de un singur interes. Trebuie să ai o radiografie foarte clară a acestui electorat, ca să știi exact care sunt interesele lui și cum poți să construiești o ofertă politică de natură să satisfacă aceste interese. În plus, acest electorat fiind foarte divers, dacă primește mai multe oferte pe dreapta, se divizează. Dacă nu există o forță politică în stare să federeze toate aceste segmente ale electoratului de dreapta, divizarea va duce evident la eșec în fața stângii, pentru că stânga, având acest electorat captiv, după cum vedeți, timp de peste 20 de ani, ia mereu la alegeri peste 30%. Dreapta câștigă dacă reușește să ia mai mult de 40%. Electoratul de dreapta ar putea avea opțiuni care să facă câștigător un partid cu peste 50%. Chiar acum, dacă adunăm toate voturile date pentru candidații de dreapta, ele însumate fac mai mult decât a primit stânga. Numai că aceste voturi s-au divizat, pentru că nu a existat o ofertă politică coerentă care să poată uni toate aceste opțiuni de dreapta. Ca urmare, PNL are o mare problemă. Și-a îndepărtat o parte din electoratul de dreapta, pentru că au fost reprezentanți ai partidului în parlament care au avut derapaje populiste de natură să îndepărteze mai ales electoratul antreprenorial. S-a creat și această imagine de noncombat între anumite zone ale PNL și anumite zone din PSD...

Adică de blat, cum i s-a spus, care cred că a atârnat greu în ecuație.

E o chestiune pe care PNL n-a tratat-o cu suficientă seriozitate. Nu trebuie să uităm că acea îndelungată alianță între PNL, structura veche, și PSD, acea alianță USL e încă vie în memoria electoratului de dreapta. PNL, ca să învingă această situație dificilă care ține de trecut, această percepție, ar fi trebuit să aibă o poziție foarte combativă față de PSD. Neavând-o, s-au creat aceste suspiciuni. Eu nu știu cât de reale sunt aceste presupuse înțelegeri pe sub masă între PSD și PNL, poate că nu sunt reale, dar imaginea aceasta se creează și suspiciunile că a existat o colaborare între PSD și PNL persistă. În situația în care există această memorie apăsătoare, PNL trebuia să fie extrem de combativ și trebuie să fie în continuare extrem de combativ cu PSD, dacă vrea să înlăture această umbră.

Dar cine poate să facă asta în PNL? Nici măcar campania nu a fost gândită pe o astfel de strategie anti-PSD.

Aici ajungem la a doua mare problemă a PNL, mai bine zis, este o problemă care a cauzat îndepărtarea de electorat și lipsa de coerență. Păcatul originar este modul în care s-a făcut fuziunea dintre PNL și PDL. S-a împrumutat un model de fuziune care a funcționat în 2007, când s-au unit PD și PLD pentru a face PDL. Care a fost modelul de fuziune? S-au cuplat structurile de conducere la nivel național și local. Numai că atunci s-a cuplat un partid mare cu un partid mic și această unire a structurilor de conducere n-a generat un blocaj de funcționare, pentru că a existat un partid majoritar în aceste structuri de conducere și au mers în mod firesc lucrurile. Când s-au unit însă două partide care au avut o pondere aproximativ egală, această cuplare a structurilor de conducere la nivel local și național a determinat un blocaj de funcționare. Nu trebuia adoptat acest model de fuziune.

Care era modelul de fuziune care putea să funcționeze?

Modelul de fuziune era clar, trebuia ca în cel mai scurt timp să fie un congres al partidului și să se aleagă structuri legitimate prin alegeri de sus până jos. Până astăzi trebuiau făcute aceste lucruri, pentru că s-a văzut că, din păcate, structurile bicefale n-au funcționat.

Fuziunea a fost făcută în pripă înaintea alegerilor prezidențiale, PDL era fracturat din cauza apariției PMP, era defavorizat în fața PNL. Cum s-a ajuns la acest model, cine l-a vrut?

Au fost două motive. În primul rând, a fost această eroare conceptuală. PDL avea experiența unei asemenea fuziuni și credea că ea va funcționa în continuare. De fapt, PDL a avut modelul de fuziune și el l-a și propus. Eu n-am participat la discuție, dar cred că acest model a venit din partea PDL. PNL n-a știut, că n-a avut o asemenea experiență de cuplare a structurilor de conducere, și probabil că pur și simplu a înghițit pe nemestecate acest model de fuziune.

Acest model a avut și rolul de a salva nişte scaune, d-le Stoica. Nu credeți că un congres la vremea aceea ar fi blocat fuziunea, pentru că începeau luptele pe funcții?

Al doilea motiv a fost acesta, dacă se făceau alegeri de jos până sus, asta însemna că nu toți se mai regăseau în noile structuri de conducere. Și atunci, au preferat această formă, care a fost foarte comodă. Dar în politică, ca și în viață, soluțiile comode nu duc decât rareori la succes. Ele conservă o stare de lucruri existentă. Or, PNL nu avea nevoie doar de o conservare a stării de lucruri existente, de un statu quo, PNL avea nevoie de o structură dinamică, de un leadership credibil și de capacitatea de a convinge toate aceste segmente ale electoratului de dreapta că le reprezintă interesele. Avea nevoie să scoată în față oameni care să fie credibili. Eu nu vorbesc de oameni charismatici, chestia asta cu charisma pentru mine n-are nici o semnificație. Problema este cum își mobilizează un partid toate resursele pentru a sprijini anumiți candidați și dacă acei candidați sunt într-adevăr buni. Pentru că experiența de la București a fost cu totul contrară unei asemenea idei.

Credeți că această fuziune va merge până la capăt? Sau în momentul de față întrevedeți și o altă soluție?

Eu, din calitatea mea de comentator politic, pentru că nu mai sunt jucător politic, pot să spun foarte clar: dacă PNL nu va avea în această vară un congres care să aleagă o conducere legitimată prin alegeri și dacă nu va reuși să scoată în față oameni credibili, nu cred că va fi în măsură să federeze tot electoratul de dreapta pentru alegerile parlamentare. Asta înseamnă că va da o mare șansă PDS-ului să câștige alegerile parlamentare. Nici PSD nu e un partid reformat, numai că PSD beneficiază de un electorat captiv.

Observăm că niciun partid nu şi-a pus cu adevărat problema reformei, nici chiar după Colectiv. Au mimat doar. PSD nu e deloc interesat de reformă, din moment ce câștigă oricum.

Eu cred că PSD ar trebui să fie interesat să se reformeze, pentru că, dacă într-adevăr vrea să conducă România, atunci trebuie să țină seama de provocările mari care sunt în fața României în momentul de față. E adevărat că, așa cum se spune de obicei, una se întâmplă în campanie și alta se întâmplă după campanie și se spune că poți să câștigi campania cu anumite mesaje și după aceea poți să schimbi macazul și să mergi în alte direcții. PSD a mai făcut asta de-a lungul timpului, a câștigat alegerile în 2000 cu mesaje populiste, după aceea a făcut lucruri bune pentru integrarea europeană, cât a făcut. Deci se poate ajunge la o asemenea schimbare de macaz. Numai că, așa cum este PSD astăzi, cred că are mare nevoie de reformă internă. Dar asta e treaba PSD. Revenind la PNL, fuziunea care s-a făcut în 2014 a fost firească, a fost rezultatul normal al unei perioade îndelungate de coagulare a forțelor politice de dreapta. Separarea, ruptura, divizarea sunt de nedorit. Problema este ce poate să facă PNL? Din punctul meu de vedere, soluția este un congres, cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Vedem însă că soluția congresului e refuzată sub diverse pretexte.

Nu este exclus ca să mai reflecteze și să ajungă la această soluție. Dacă refuză ideea congresului și dacă refuză ideea de a schimba imaginea pe care o are acum, riscul este să se divizeze în continuare electoratul de dreapta și să piardă alegerile parlamentare.

Dacă socotim la nivelul țării, PNL a obținut un scor rezonabil, cu doar câteva procente sub PSD. Copreședinții Gorghiu și Blaga au spus chiar că e „cel mai bun rezultat din istoria partidului“... Ar putea recupera totuși până la toamnă, chiar dacă nu se schimbă nimic?

Dar miza alegerilor parlamentare nu este să obții doar un scor rezonabil. O asemenea miză este pentru un partid mic. Un partid mare, și noi tocmai asta am spus, că, prin fuziunea dintre PDL și PNL, s-a creat în sfârșit un partid mare și am vorbit de marele PNL, un partid mare trebuie să câștige alegerile, nu să aibă doar un rezultat rezonabil. Or, a câștiga alegerile înseamnă a avea cel puțin un parlamentar mai mult decât ceilalți. Dacă nu se schimbă nimic în PNL, în situația de față este greu de crezut că vor putea fi câștigate alegerile. Asta e miza și de-aia e nevoie de o schimbare de imagine și de o schimbare de dinamică internă. E nevoie de un alt tip de comunicare cu electoratul. Este nevoie de oameni care să poată să convingă electoratul că s-a schimbat ceva în PNL. Nu uitați că Bucureștiul este totuși simptomatic pentru viitor. Ce se întâmplă la locale este un semn foarte clar pentru ce se întâmplă la parlamentare. Și în general nu poți să câștigi alegerile parlamentare, dacă nu câștigi Bucureștiul.

Credeți că efectul București se va propaga?

Chiar dacă nu se va propaga, important este dacă recuperezi Bucureștiul și dacă recuperezi electoratul urban în general. Repet, electoratul tradițional al dreptei nu este electoratul needucat, rural. PNL trebuie să recâștige Bucureștiul. Dacă nu recâștigă Bucureștiul la parlamentare, va fi foarte greu să câștige majoritatea în parlament. Nu uitați că Bucureștiul are o pondere extraordinară, sunt 2 milioane de locuitori.

Vedem că în ultimii ani pe scena politică e un imens deficit de lideri. La toate partidele. Care credeți că sunt motivele?

În partidele de dreapta, mai ales, există acest sistem de fagocitare a liderilor. Nu sunt lăsați liderii să apară și, dacă apar, să se împlinească. Cred că liderii se creează nu doar prin ei înșiși. Fără îndoială că cel care vrea să fie lider trebuie să aibă date personale care să fie confirmate ulterior în bătălia politică, dar un lider se creează și prin contribuția întregului partid. Este capabil un partid să genereze lideri? Noi ne-am obișnuit cu modelul așa-numitului lider charismatic, care el singur reușește să ducă partidul mai departe. Băsescu a ilustrat acest model foarte bine. Numai că nu acesta este tipul de lider de care are nevoie lumea modernă. Acesta este tipul de lider mai degrabă pentru zonele populiste...

Mecanismele, cultura organizațională în partide sunt însă profund viciate. Nu s-a schimbat mai nimic în zona asta...

Din păcate. De 26 de ani nu există niciun partid, nici pe stânga, nici pe dreapta, care să facă proba unei culturi organizaționale solide, apte să creeze lideri în permanență. Pentru că nu e vorba doar de primarul Bucureștiului, de președintele României sau de primul ministru. E vorba de toți candidații pentru parlament, e vorba de toți candidații pentru primăriile din marile orașe. Asemenea lideri se construiesc în timp. Cătălin Predoiu a fost o victimă. El n-a fost niciun moment gândit ca să fie primarul Bucureștiului, el a fost tot timpul gândit ca să fie prim-ministru. El însuși s-a construit pe sine în această idee. S-a trezit cu o lună înainte de alegeri că este pus în această situație. Nu el e de vină că PNL a pierdut atât de dramatic la București. A deconta la Cătălin Predoiu erorile făcute de PNL mi se pare o altă mare eroare.

Au fost puși să-și dea demisia șefii filialelor de sector. Dar cine sunt principalii vinovați, liderii partidului? Nu ei ar trebui să deconteze primii?

Toate acele bâlbâieli care s-au făcut cu numirea candidaților nu sunt imputabile lui Predoiu, ci în primul rând leadershipului partidului. Dar asta este o chestiune pe care vor trebui să o analizeze liberalii. De pe margine e ușor de vorbit. Problema e că trebuie jucată această nouă strategie de refacere, de reconstrucție a imaginii partidului.

Există însă acum în PNL vreun lider care ar putea să vină la acel congres și să preia partidul și să fie, mai ales, acceptat de partid?

Dacă ne referim la lideri locali, există, pentru că sunt oameni care au câștigat alegerile locale cu scoruri foarte mari.

Dar pot să aducă un baron de la...

Eu cred că Emil Boc nu e un baron. A câștigat cu 70% la Cluj.

Emil Boc a mai condus PDL în perioada guvernării, iar partidul a fost departe de a se reforma, a cam fost scăpat din mână. Plus, l-ar accepta aripa liberală?

Eu nu vreau să spun că Emil Boc e cel care trebuie să conducă acum PNL, vreau să spun că există în PNL lideri, oameni care pot să fie lideri. Ei trebuie căutați, trebuie găsiți și trebuie sprijiniți după aceea să joace rolul de lideri. Există în partide o preocupare internă pentru a-i descoperi pe acești lideri, pentru a-i sprijini, pentru a-i consolida, pentru a-i afirma? N-o văd. Iar dacă vorbim de alegeri parlamentare, ar trebui ca fiecare partid să aibă cel puțin patru-cinci candidați pentru fiecare post de ministru. N-am văzut oferte. Eu nu vorbesc de guvern din umbră sau de o echipă guvernamentală care conține oferte singulare pentru fiecare minister. Nu, fiecare partid ar trebui să aibă cinci-șase oferte pentru fiecare minister.

Care credeți că va fi în continuare relația dintre PNL și președintele Iohannis? Pare cam rece de la un timp încoace, mai ales după alegeri.

PNL a crezut în mod ușuratic că va putea să capitalizeze victoria lui Iohannis la prezidențiale. N-a reușit și nu va reuși, pentru că desenul funcției de președinte al lui Iohannis e cu totul altul decât a fost la ceilalți președinți, la Băsescu în special. Iohannis este un președinte neutral. Vom vedea mai târziu dacă această reconfigurare a postului va fi de succes sau nu. E prea devreme să ne pronunțăm. Ceea ce e sigur însă e că PNL trebuie să se bazeze pe el însuși, adică să ne întoarcem la sloganul liberalilor. PNL și-a făcut greșit calculul că va putea să profite de capitalul electoral pe care l-a avut Iohannis când a câștigat alegerile. PNL trebuie să aibă propriul capital electoral. Nu este transferabil capitalul electoral al lui Iohannis la PNL, a făcut o greșeală dacă s-a bazat pe treaba asta, care nu va funcționa nici la alegerile parlamentare.

Credeți că Guvernul Cioloș va fi dat jos printr-o moțiune de cenzură? PSD face un adevărat balet pe tema asta.

Nu poate fi dat jos, toate calculele constituționale ne arată că în mod efectiv nu este posibilă varianta propusă de PSD. Chiar PSD și-a făcut calculul în sensul că, și dacă ar face o moțiune de cenzură, Guvernul Cioloș va rămâne cel puțin ca guvern interimar până la alegeri. Deci ideea de a pune un prim-ministru în această perioadă nu are din punct de vedere constituțional nicio șansă de realizare.

Cum apreciați evoluția Guvernului Cioloș până acum? E foarte criticat. E pe drept?

Nefiind un guvern politic, neavând o majoritate stabilă în parlament, fiind de fapt un guvern tolerat, nu avea cum să facă mai mult. Bine e că miniștrii - cei mai mulți dintre ei, nu toți - au arătat o altă față. Cei mai mulți sunt oameni competenți, au o anumită specializare, au un alt stil de lucru. N-am auzit deocamdată mari scandaluri legate de onestitatea lor. Prin urmare, ce puteau să facă în condițiile pe care le are un guvern tehnocrat au făcut. Nu cred că critica acestui guvern tehnocrat este miza importantă pentru PNL sau PSD. Până la urmă, miza este ca fiecare să ofere propuneri de program care să ducă la formarea unui guvern politic după alegeri. Guvernul tehnocrat își va epuiza rolul foarte repede. Nu cred că trebuie să ne ocupăm de asta. Alta poate să fie preocuparea: dintre acești miniștri tehnocrați vor opta unii pentru politică? Asta este o întrebare serioasă. Răspunsul nu-l cunosc.

Vă gândiți la premierul Cioloș? Ar fi o formulă viabilă? Se speculează mult pe tema asta.

Nu cunosc intențiile lui Cioloș, nu cunosc intențiile celorlalți membri ai guvernului, însă cred că unii dintre ei sunt calificați pentru a face politică, inclusiv premierul Cioloș. În orice caz, este o opțiune serioasă pe care o au în față Cioloș și ceilalți membri ai guvernului. Dacă ei sunt motivați să facă asta, dacă partidele, nu știu care dintre ele, vor reuși să-i convingă să facă un asemenea pas, e o altă discuție. Sunt câțiva miniștri care au date personale pentru a face carieră politică: Cioloș, Costin Borc.

Dar credeți că pentru PNL asta ar fi o formulă?

Până la urmă, un partid își caută conducătorii înăuntru sau în afară. Este opțiunea partidului. Trebuie să aibă deschise antenele.

Revenind la discuția despre dreapta, ați spus că voturile s-au divizat și asta totdeauna duce la pierderea alegerilor...

S-a întâmplat așa de fiecare dată când au fost divizate. Exemplul Bucureștiului de acum a reluat în mare istoria dramatică a alegerilor din 2000, atunci la prezidențiale au fost patru candidați de dreapta și a intrat în turul doi Vadim Tudor. Aici, de bine, de rău, a intrat pe poziția doi o figură acceptabilă, nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat în 2000 la prezidențiale. Alta era istoria dacă exista turul doi. Pentru că în turul doi electoratul de dreapta vota și un cal de lemn împotriva PSD, atunci se unea.

Nicușor Dan și USB nu prea pot fi numiți de dreapta și, poate, nici non-PSD. Electoratul lor e antisistem, spun „partidele sunt aceeași mizerie, să le înlocuim“.

Stânga și dreapta sunt etichete. Important e că, indiferent cum le definim, există totdeauna două laturi ale frontului politic. Că spunem frontul PSD și frontul anti-PSD este alt mod de a numi stânga şi dreapta, putem să le spunem alb și negru. Ceea ce e clar e că tot timpul există două laturi ale frontului politic care se confruntă, pentru că logica democratică presupune că trebuie să ai un câștigător. Chiar dacă fiecare dintre acestea e format din mai mulți actori politici, în final ei sunt ori în opoziție, ori la putere.

Este o contradicție în termeni să vorbim de partide antipartide. Dacă ai optat pentru a fi partid, ești partid. Poți să vorbești de altceva, să spui că ești un partid care are alte valori, alte principii decât celelalte. Problema este ca aceste valori și principii să fie validate de electorat, pentru că, de fapt, valorile nu sunt doar ale partidului, problema este dacă sunt valori și principii și ale electoratului și dacă ele după aceea sunt recunoscute în mesajele și programele tale. Deocamdată, dacă vorbim de partidul lui Nicușor Dan, el e un proiect, nu știu dacă va avea capacitatea să formeze un partid național.

Ce șanse credeți că are Uniunea Salvați România, pe care a anunțat-o, să conteze până la parlamentarele din toamnă? Se poate propaga efectul Bucureşti?

Greu de crezut. Un partid presupune structuri în toată țara. Un partid nu se construiește peste noapte, iar ca să faci structuri în toată țara îți trebuie ani. Am văzut experiența PMP, partid care a beneficiat de un lider cu o experiență politică extraordinară și, cu toate acestea, pe țară au luat 3-4%. Iar PMP e făcut de doi ani, au avut capacitatea să formeze structuri și prin absorbirea unor oameni din fostul PDL, dar și din alte zone. Cu toate acestea, n-au reușit în doi ani să construiască structuri în toată țara. Nu văd cum s-ar putea ca în patru-cinci luni să construiască un partid la nivelul întregii Românii. Există o șansă să creezi o stare de spirit. Numai că această stare de spirit, dacă nu găsește reprezentantul în fiecare oraș și fiecare comună, n-are cum să ducă la nașterea unui mare partid.

O stare de spirit, care însă se va putea întoarce împotriva actualelor partide... Cu ce consecințe?

Da, e adevărat. Cu consecința bulversării sistemului politic și cu o consecință a incapacității de a conduce România într-un moment care este extrem de important pentru ea. Sunt provocări nu doar locale și naționale, sunt provocări europene și provocări globale. România trebuie să fie un jucător la nivel european. Observăm că e pe muche de cuțit UE în momentul de față, nu știm ce se va întâmpla la Brexit. Președintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, a avut un mesaj foarte bun când a spus că Europa trebuie să renunțe la utopism. Structurile birocratice ale UE, instituțiile UE sunt populate cu oameni care cred în utopii și mai ales cu oameni care cred că utopiile se pot realiza din birou, oameni care au foarte puțin contact cu realitatea. Utopiile sunt foarte generoase, dar UE este un jucător global care e în competiție cu jucători globali foarte duri, unii dintre ei, și în orice caz cu interese diferite. Nu poți, de pildă, să vorbești de o politică de mediu foarte constrângătoare pentru agenții economici, câtă vreme acea politică de mediu nu e urmată de ceilalți concurenți globali, câtă vreme politica de mediu nu este respectată nici măcar de SUA. Cum îți impui anumite constrângeri plecând de la o viziune utopică asupra modului de rezolvare a problemelor de mediu? Să vorbim de industria energofagă, industria mare. Câtă vreme ești în competiție cu mari centre de putere economică, nu te poți baza pe faptul că industria mare, energofagă, din acele zone va fi supusă acelorași constrângeri de mediu. Nu te poți baza nici pe delocalizarea industriei energofage în alte zone din afara UE, pentru că s-a văzut că acele zone te șantajează ulterior, se pot întoarce împotriva ta. Trebuie să ai propriile resurse și propria industrie, propria economie puternică. În competiția globală, dacă le impui propriilor companii industriale niște constrângeri prea severe, legate și de concurență, și de mediu, n-au cum să câștige competiția globală. Iar președintele Consiliului European, Donald Tusk, a spus foarte clar: Europa trebuie să renunțe la utopii în favoarea abordărilor pragmatice bazate pe realități. România trebuie să fie parte în acest joc important. Cu cine, dacă destructurăm sistemul politic? De asta eu nu sunt de acord cu cei care cred în minuni, pentru că și asta este o altă abordare utopică - ideea că peste noapte apare o mișcare de sfinți este o abordare utopică. Din păcate, sprijinită de foarte mulți oameni de bună-credință, care nu au deloc înțelegerea realității. Sau, uneori, o asemenea tendință e sprijinită de oameni care nu sunt de bună-credință, care poate au alte interese.

Dar oamenii de bună-credință care sprijină o utopie de genul celei de care vorbeați sunt dezamăgiți. Nu mai au pur și simplu încredere că partidele mari chiar se mai pot reforma.

Eu spun mereu: toți oamenii de bună-credință trebuie să înțeleagă un lucru, că un partid se face cu oameni și atunci trebuie să intre într-un partid. Să stai pe margine și eventual o dată la patru ani să te gândești dacă votezi sau nu, asta e o mentalitate care nu duce la consolidarea sistemului politic din România. Cred că nu numai oamenii politici trebuie să-și schimbe mentalitatea, cred că și cetățenii care votează trebuie să-și schimbe mentalitatea. Nu vom avea partide puternice, dacă trăim într-o stare de spirit o dată la patru ani și ne bazăm pe faptul că apare cineva providențial care e votat de noi. E nevoie de construcție serioasă și asta se face și de cetățeni, nu doar de oamenii politici.

Dar ce șansă ar avea oamenii aceia de bună-credință care s-ar duce la PNL sau la alte partide? Tocmai am vorbit despre inexistența culturii organizaționale și a sistemului de selecție.

Dacă formează la un moment dat masă critică, au șanse. Până la urmă, problema este a masei critice, ce trend dă această masă critică. Totul depinde de structura internă și de oamenii care populează această structură internă. Dacă într-un partid intră numai oameni buni, or să-i îngroape pe ăia care nu sunt buni. Teoretic așa este. Pe de altă parte, ce ne poate face pe noi să credem că într-un partid nou vor intra numai oameni buni? Câte încercări au fost în ultimii ani de a forma partide noi? Să le enumerăm pe degete, să vedem și care a fost rezultatul lor?

Au mai fost, M10, Noua Republică, chiar și PMP, dar au fost eșecuri până la urmă.

Ceea ce înseamnă că ideea de a dărâma totul și a face ceva nou este și ea o idee utopică. Eu cred că reconstrucția celor două partide, unul, de stânga, unul de dreapta, este calea pragmatică. Să reconstruiești PNL și să reconstruiești PSD, să modernizezi, cred că asta e posibil.

Cum vedeți realegerea unor primari cu probleme în justiție și ideea vehiculată intens zilele acestea că anticorupția nu și-a atins scopul?

Nu împărtășesc acest punct de vedere, pentru că justiția nu poate să facă ordine în partide, nici nu schimbă mentalitatea electoratului. Justiția își face treaba potrivit Constituției, potrivit legii. Nu este eșecul justiției ce s-a întâmplat la alegerile locale, faptul că au fost aleși candidați care aveau probleme penale este eșecul culturii politice din România și eșecul partidelor. Este un dublu eșec - și al cetățeanului, și al partidelor. Repet, poate că lucrul ăsta supără: nu vom putea avea partide puternice, dacă nu vom avea și altă mentalitate a cetățeanului.

Interviu realizat de ANDREEA PORA