VASILE DÂNCU: "Partidul se poate reforma, daca îl va urma pe Dragnea si noua echipa."

„ La noi avem o criză suplimentară, nerecunoscută, ascunsă, tăinuită: criza centralismului excesiv. “

Este alegerea lui Dragnea o înfrângere pentru Ponta și susținătorii săi?

 Nici măcar nu este o știre. Este un vot dat unui anumit stil de a face politică și unui anumit tip de leadership. Cei 18 care au votat cu doamna Plumb au votat conformist, cu șeful partidului. Rovana Plumb a fost mai degrabă semnul autorității lui Victor Ponta. Ea, personal, nu a pierdut și nu a dat o mare bătălie. Ea este, sau era, vom vedea, iubită de colegi. O femeie luptătoare și un ministru competent. Poziția ei a fost însă ingrată. Îmi pare rău pentru ea, nu cred că a sesizat semnificația momentului. De fapt, se încerca folosirea unei tehnici vechi de transmitere a moștenirii: liderii își desemnează moștenitorii. Ponta, ca orice lider, a avut și victorii, și înfrângeri. Asta a fost o înfrângere!

Cum explicați scorul zdrobitor, este acesta un semn că Ponta a pierdut controlul asupra partidului?

Ponta nu a deținut niciodată un control absolut al puterii în partid. A delegat puterea lui Liviu Dragnea sau lui Ilie Sârbu, pe anumite zone politice și din rațiuni diferite. Aici aș spune că Victor Ponta a fost un lider democratic, corect. A adus echipa sa de tineri, dar în mare măsură aceasta nu a reușit să se impună consistent, iar el a rămas singur când a ales între Dragnea, lider de facto, chiar dacă informal, și Rovana Plumb. Aici Victor Ponta a făcut o eroare de apreciere a evoluțiilor de profunzime din PSD.

Sebastian Ghiță spunea la un post de televiziune că PSD s-a răzbunat pe Ponta și acuza, iarăși, că e mâna lui Iliescu. Ce credeți?

Ion Iliescu nu mai poate funcționa de țap ispășitor. În ultimii trei sau patru ani, Ion Iliescu a acționat așa cum ceream eu în primele polemici: a încercat să fie un arbitru corect și un judecător nepărtinitor. Nici nu s-a mai implicat în viața de partid în ultima vreme. Acesta este rolul de președinte de onoare. Nu cred că Sebastian Ghiță a spus asta ca o explicație sau cauză. A fost un semnal care voia să trimită în altă parte. Domnul Ion Iliescu are experiență politică și a ales varianta cea mai bună pentru partid. Partidul nu avea de ce să se răzbune pe Victor Ponta. Pierderea alegerilor nu este o faptă imputabilă lui Victor Ponta decât pe jumătate. El a făcut tot ce a putut gândi singur că este necesar. Dacă echipa de strategie a greșit sau dacă nimeni nu a avut curajul să-l facă să înțeleagă că nu poți să te bați cu Băsescu pentru a-l învinge pe Iohannis sau, mai mult, că agresivitatea exagerată față de un candidat atipic, care nu răspunde la fel, se transformă în efect de bumerang este și vina celor din jur. Partidele ar trebui să facă un cerc de intelectuali care să-l piloteze pe lider, să-l ajute, nu trebuie lăsat ca acesta să transmită de pe Facebook tot ce îi trece prin cap și asta să țină loc de politică a partidului. Pesediștii sper că au învățat după trei alegeri pierdute de lideri că aceștia nu au destulă expertiză să câștige alegerile prezidențiale singuri, fără echipă de consilieri și experți.

„ La fotbal și la politică oamenii îi iubesc doar pe învingători. “

Care au fost greșelile pe care le-a făcut Ponta și care au dus la această situație? Care dintre aceste greșeli a atârnat mai greu în balanță?

A greșit, dar nu greșelile l-au adus aici. A făcut și lucruri bune. Dar, în primul rând, a pierdut alegerile prezidențiale. Este cel mai mare păcat. La fotbal și la politică oamenii îi iubesc doar pe învingători.

Totuși, alegerea lui Dragnea, care are deja o condamnare în primă instanță, nu afectează imaginea PSD? Se spune în presă că a fost schimbat inculpatul cu condamnatul. Exista altă soluție în acest moment (alta decât Dragnea și Plumb)?

În situații excepționale și partidele au dreptul la măsuri excepționale. Nu întotdeauna ce se spune în presă este acceptabil și pentru partide. De data asta, PSD nu a fost de acord cu aprecierile din afară, deoarece avea nevoie de un organizator care să gireze și să proiecteze procesul de schimbare a partidului și mai ales de organizare specifică unui an electoral. Liviu Dragnea nu este condamnat definitiv, iar condamnarea a primit-o și pentru o culpă oarecum colectivă: a chemat oamenii să voteze la referendum. Nu el a stabilit să se facă referendumul, nu el a promovat ceea ce opoziția a numit „lovitura de stat“. Politic, a făcut ceea ce s-a aprobat în organismele USL și PSD. Partidul și votanții PSD nu îl consideră vinovat pentru ceea ce a stabilit instanța ca vinovăție. De altfel, Liviu Dragnea a plecat din guvern și din funcția de președinte executiv simplu, rapid. A arătat bună-credință și supunere la sentința provizorie, dar, după ce și Victor Ponta s-a accidentat politic, a fost nevoit să accepte propunerea majorității, care l-a proiectat în scaunul de lider. Liviu Dragnea va fi o surpriză plăcută pentru toți care se îndoiesc acum.

PSD mi se pare într-una dintre cele mai complicate situații, mulți baroni au probleme cu DNA, lideri de la centru la fel... Cum vedeți situația partidului?

Așa se vede din afară, dar niciodată nu putem estima corect ce se întâmplă în partide dacă nu suntem în interiorul centrelor de decizie. Nu este cea mai bună situație pentru partid, dar faptul că sunt mulți lideri la DNA sau în instanțe nu a prăbușit partidul în sondaje. DNA nu ține cont de culoarea politică și putem vedea, chiar în zilele acestea, că apar pe bandă și lideri de la celelalte partide. Și PNL are destule probleme. În plus, unii dintre liderii care făceau imagine proastă când erau în libertate acum au eliberat partidul prin faptul că plătesc pentru fapte de corupție. Partidul se poate reforma, dacă îl va urma pe Dragnea și noua echipă.

Cum se așază cărțile pentru congresul din toamnă? Ce ar trebui să facă PSD pentru acel congres și în vederea alegerilor care vin?

PSD este un partid de stânga care are nevoie de o infuzie de sânge proaspăt. Tot mai mulți tineri se simt nereprezentați, simt că trăiesc într-o lume nedreaptă, cu inegalități evidente, într-un climat de capitalism care vrea un sistem tot mai ieftin de asistență medicală sau socială, sau cheltuieli de educație lăsate doar pe seama familiei. Locul celor care militează este în zona PSD, membri sau simpatizanți. În noul statut care va fi aprobat la viitorul congres cred că trebuie propusă o reformă în ceea ce privește instituționalizarea calității de simpatizant. Sunt oameni care nu vor să se înroleze, dar trebuie să găsească un loc unde să militeze pentru a schimba stările de lucruri care aduc inegalitate socială sau suferință. Un nou proiect pentru partid și un proiect de societate, acestea sunt comandamentele cele mai importante pentru PSD. Cred că trebuie să se dinamizeze dimensiunea online a activității militante. Victor Ponta a făcut ceva pentru asta, dar nu ajung susținerile de Facebook, trebuie să facem platforme de susținere online, programe și proiecte politice în spațiul virtual. Lumea virtuală nu o poate înlocui pe cea reală, dar este pentru mulți aproape la fel de reală ca și cea marcată de materialitate. Liviu Dragnea va trebui să promoveze tineri, e nevoie de o nouă generație de lideri tineri. Din fosta organizație condusă de Ponta au ajuns deja lideri în echipa mare. Noua generație încă nu este nicăieri.

Va avea Ponta probleme la guvernare din cauză că a pierdut practic partidul? Va trebui să țină cont mai mult de PSD de acum înainte?

Nu cred că va avea probleme, dar depinde doar de el. Dacă va avea voința de a merge mai departe, va avea tot sprijinul.

Credeți că ar trebui ca Ponta să demisioneze și PSD să se retragă în opoziție înaintea alegerilor, așa cum a făcut în 2009? Ați recomanda sau nu o astfel de strategie?

Ca variantă, această perspectivă există, dar nu este cea mai bună soluție. În 2009, Mircea Geoană a mizat pe o aventură de genul acesta și a pierdut. Până la urmă, a sacrificat guvernarea pentru un moft personal într-o strategie de imagine bazată pe un scenariu amatoristic. Nu aș recomanda această strategie și pentru că puterea nu se cedează fără luptă, este una dintre legile luptei politice. Când ai majoritatea parlamentară, ești obligat s-o joci în interesul celor care te-au votat și pe care îi reprezinți.

Într-un alt interviu pentru revista 22 spuneați că PSD are nevoie de un proiect politic, de reconstrucția stângii. PSD pare mai departe ca oricând de aceste lucruri. Credeți că partidul mai are capacitatea, forța de a se regândi și de a da acest proiect de care vorbiți?

PSD nu este departe, ci aproape de o reconstrucție, de un nou proiect politic. Este aproape obligat s-o facă, altfel poate intra în criză în anii viitori. Partidele politice amână cât pot reformarea, modernizarea. PSD a fost captivul unor guvernări de administrare și s‑a dezideologizat. Nu s-a mai scris de ani buni vreun document serios de doctrină, iar dezbaterea internă a fost abandonată. Uitați-vă în discursurile liderilor și o să găsiți foarte rar chiar cuvântul stânga. Ajunși la un anumit nivel, unii politicieni se rușinează de cei săraci, de cei care au pierdut competiția. Nu se mai adresează lor, nu se mai revendică de la ei. Stânga are ocazia să facă un alt proiect, dând răspunsuri serioase marilor crize din ultimii ani: crizelor capitalismului financiar, crizelor politice generate de conflictualitatea excesivă, crizelor de asumare a contractului social, crizelor generate de izolarea indivizilor sau de derobarea statelor de la unele obligații sociale importante. La noi avem o criză suplimentară, nerecunoscută, ascunsă, tăinuită: criza centralismului excesiv.

PSD este captivul guvernării și, implicit, captivul lui Ponta. Este aceasta o problemă care, de fapt, îl împiedică să se reformeze?

Da, aceasta este o posibilă explicație, dar nu singura. Pentru a face o moderizare a partidului, trebuie să ai o masă critică și să dai ocazia ca aceasta să se manifeste. În viața partidelor nu se acceptă leadershipul alternativ. Dacă eu, fără calitate de membru, ca jurnalist, fac o analiză în care spun că liderul a greșit sau că putea să facă altfel, imediat sunt apostrofat și considerat dușman. Dar pentru un biet membru de partid, el primește un picior în fund cât ai zice pește. Alternativa nu se poate naște firesc, în cadre organizate, ci poate fi doar efectul unor coaliții momentane sau a unor trădări. Dragnea este primul președinte care provine din afara Bucureștiului și înțelege cel mai bine necesitatea modernizării și știe și cum se poate face. Cu siguranță va cere sprijin unor intelectuali de stânga și îl va obține.

Care credeți că ar trebui să fie relațiile guvernului, ale partidului cu președintele Iohannis? Se vede clar că s-a intrat iarăți în logica războiului, purtat în special prin televiziunile de casă ale PSD. Este o greșeală sau, din contra, o strategie de succes?

Guvernul trebuie să aibă relații de colaborare cu președintele României, pentru că sunt părți ale angrenajului executiv. Războiul dintre Palatul Victoria și Palatul Cotroceni este un joc absurd care produce pagube de care nu ne dăm seama și cred că a fost menit mai degrabă să mascheze ineficiența unor politici (sau inexistența lor) pentru ambele părți. Războaie ideologice le pot duce partidele, dar centrarea guvernelor pe polemică și scandal este o caracteristică păguboasă. Și PSD poate avea relații cu președintele Klaus Iohannis, dar doar în cadrele de consultare constituționale. De câte ori președintele cheamă partidele la Cotroceni, ele trebuie să răspundă cererii. Când președintele își asumă apartenențe politice, atunci partidul, nu guvernul, are dreptul de a ataca, taxa, critica. Sigur, mai este o problemă importantă: ce înseamnă competiția și polemica politică? Dialogul politic nu este un cor de înjurături, critica nu este desființarea întregului parcurs profesional al unor oameni, iar polemica nu înseamnă denigrare.

Codul Fiscal a intrat și el în această logică a războiului de care vorbeam. A greșit Iohannis nepromulgându-l?

Președintele a avut de ales și a ales. Nu știm rezultatele, vom vedea ce spun oamenii, dacă va apărea vreun cost de imagine. Ideea că avem un Cod Fiscal foarte bun a fost amorsată de PSD cu sprijinul PNL și comunitatea oamenilor de afaceri. Președintele a simțit poate că o parte dintre temele de campanie ale PNL de la anul au fost furate de Ponta și a vrut să repare o greșeală a PNL, care a aderat prea ușor la măsurile PSD. A ales să folosească marea autoritatea pe care o are pentru a bloca acest proiect, cu riscul de a pierde din sprijinul celor care au promovat proiectul. A spus explicit, la prima ieșire publică, pe această temă: nu e normal ca în an preelectoral să se ia asemenea măsuri care pot suscita un sprijin imoral. Aceasta este prima bătălie politică în care s-a angrenat politicianul Johannis, dar lumea nu a prea înțeles. Nici PNL pare că nu a înțeles ce se întâmplă, de aceea au venit cu explicații naive și necredibile, spre deliciul presei. Cu timpul, și sprijinul pentru președinte a venit din mai multe locuri, așa că s-a echilibrat cumva bătălia.

Problema pare a fi nu atât tăierea destul de radicală a TVA, cât nesustenabilitatea măsurii, pe fondul creșterii cheltuielilor bugetare - salarii și pensii mărite, de exemplu - și al sacrificării investițiilor. Vedem serioasele reticențe ale Comisiei Europene, FMI, BNR, Consiliului Fiscal, pe de o parte, și, pe de alta, susținerea firească venită din partea oamenilor de afaceri. Ce ar trebui să facă guvernul? Să‑l regândească în acord cu aceste atenționări sau să meargă înainte cu orice preț?

Guvernul trebuie să înțeleagă că nu este o simplă polemică politică, războiul politic s-a complicat. Nu ajunge să spui că oamenii de afaceri sunt de acord, că PNL a fost de acord la început etc. Toate acestea au fost în trecut, iar acum trebuie să lupte la un alt nivel. Adică să ia cererile președintelui și ale guvernatorului BNR și să argumenteze în noul cadru. Până la urmă, s‑au cerut calcule suplimentare de prognoză economică și socială privind sustenabilitatea acestor măsuri. Guvernul are datele, statistica și cred că mai poate coopta specialiști chiar din zona privată pentru a argumenta sustenabilitatea. Nu cred că este o cerere exagerată a președintelui din acest punct de vedere. Dacă le ies calculele bine, pot merge mai departe cu proiectul, dacă nu, îl pot ajusta. Oricum, au punctat politic, au arătat voința de a sprijini o relaxare fiscală și au micșorat distanța față de dreapta prin promovarea de măsuri liberale. A intra în război cu președintele și a nu căuta să răspundă onest cererii poate duce la pierderi în zona de comunicare publică.

În situația ipotetică în care PSD pierde guvernarea (se retrage sau pierde majoritatea), credeți că PNL ar trebui să preia guvernul sau e de preferat un executiv „de tranziție“, de tehnocrați, care să gestioneze situația până la alegeri?

PNL nu va precupeți niciun efort, vorba militanților vechi, pentru a lua puterea, dacă ar apărea ocazia. Aici degeaba ar da cineva sfaturi. Am mai crezut că se pot face guverne de tehnocrați, dar m-am convins că este doar o variantă a presei, partidele noastre sunt exagerat de flămânde de putere și nu ar putea să sacrifice interesele de partid pentru un interes colectiv, cel al trecerii unei crize. Acceptă orice „soluție imorală“ doar pentru a împărți bugete, funcții sau sinecuri. Pe de altă parte, ar fi chiar complicat de găsit tehnocrați în adevăratul sens al cuvântului, să nu ne amăgim.

Interviu realizat de ANDREEA PORA