Victor Ciorbea: Vom negocia şi cu USL, şi cu Mişcarea Populară

Aţi lansat recent mişcarea Calea Dreaptă. Calea Dreaptă cu câte PNŢ-uri în ea?
Calea Dreaptă, fără-ndoială, cu un singur PNŢCD. Cu PNŢCD adevărat, care a avut congresul extraordinar de reunificare la data de 18 iunie. Acela a fost un congres nu numai legal şi statutar, ci şi legitim. Când mă refer la legitimitate, am în vedere faptul că au participat şi preşedintele de onoare Ion Diaconescu, doamnele Flavia Vălescu şi Rodica Coposu, surorile Seniorului Corneliu Coposu. Ne-a transmis mesaje şi d-na Doina Cornea, membru PNŢCD din 1997. Au fost prezenţi reprezentanţii Senatului partidului şi cei care au supravieţuit temniţelor comuniste. A fost prezent cel mai performant primar de muncipiu de după 1989, Gheorghe Ciuhandu, reprezentanţii aliaţilor tradiţionali, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Dan Marţian, reprezentantul Alianţei Civice, mai mulţi lideri ai unor asociaţii monarhiste. Vreau să subliniez că la congres au participat 601 delegaţi, reprezentând 40 de organizaţii judeţene şi de sector, delegaţi reprezentând toate cele trei grupări, cu o prezenţă de 100% din partea grupării majoritare, care îi avea în frunte pe Ion Diaconescu, Gh. Ciuhandu şi Radu Sârbu.

Este posibilă o reunificare a acestor grupări, mă refer la Pavelescu-Vasile Lupu, la cea a lui Moescu?
Din păcate, cred că şansele sunt foarte mici la vârf pentru o înţelegere. Asta o spun pentru că, în ce-l priveşte pe Pavelescu, am experienţa negocierilor de la sfârşitul anului trecut şi începutul acestui an, când am încheiat acel acord politic prin care stabilisem un congres de reunificare la 12 martie. Şi după ce a trecut congresul, câştigat de Moescu, şi am salvat o treime din organizaţiile pe care le avea gruparea lui, s-a răzgândit şi, împreună cu Vasile Lupu, au denunţat acel acord. Cu Lupu mai am şi experienţa din 2001-2002, când a preferat să-şi transforme grupuleţul rămas în jurul său în alt partid, PPCD, care, ulterior, a fost absorbit de Acţiunea Populară, condusă de Emil Constantinescu, care, la rândul, ei a fost absorbită de PNL.
Legat de negocierile la vârf, şansele sunt minime. Dar în ce priveşte posibilitatea de a-i determina pe adevăraţii ţărănişti, din organizatiile judeţene sau municipale, să vină în cadrul adevăratului PNŢCD, şansele sunt reale. Nu numai eu afirm că este un singur PNŢCD, ci de data asta mă bazez şi pe această hotărâre a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, pronunţată la 8 septembire a.c, prin care cererea formulată de mine şi colegii mei a fost admisă, dispunându-se întregistrarea congresului extraordinar de reunificare.

Care este scopul acestei mişcări, pare a fi un soi de coagulare a rămăşiţelor CDR?
Asta la prima vedere. Dacă vreţi, privind lucrurile numai din unghiul acesta, putem să vorbim despre aşa ceva, dar nu este corect şi nu este exact. Primul scop este reunificarea PNŢCD. Avem în vedere şi partenerii tradiţionali, dar nu numai. Asociaţia 21 Decembrie, cu care am semnat un document, AFDPR, am fost şi la congresul lor de la Mamaia şi le-am pus în discuţie această problemă. Sperăm să fie de acord să intre în această construcţie politică. De asemenea, avem în vedere Alianţa Civică. Şi acolo sunt mici discuţii în interior, dar credem că în final vom avea şi acordul dumnealor. Plus asociaţii monarhiste.

Bun, aceştia sunt partenerii tradiţionali. Aţi spus că vă gândiţi şi la alţi parteneri. Care ar fi aceştia?
Organizaţii studenţeşti, intelectualii. De pildă, la Cluj, înainte de congresul din 18 iunie, am reuşit să conving să revină în partid mari personalităţi ale intelectualităţii clujene, ale vieţii culturale clujene, care fuseseră până în urmă cu 10 ani în organizaţia noastră – d-l prof. Doru Radosa, directorul Bibliotecii Centrale din Cluj, prof. univ. Vida-Simiti, care a fost şi parlamentar PNŢCD, e decanul unei facultăţi de fizică din cadrul Universităţii Politehnice din Cluj. Săptămâna trecută, la conferinţa de presă care a fost acolo, ni s-a alăturat şi prof. Agachi, care este preşedintele Consiliului Ştiinţific al Universităţii „Babeş-Bolyai“. Ei s-au lansat într-o acţiune de refacere a ceea ce putem să asemuim cu ce a fost Solidaritatea Universitară.

Ce şanse electorale are o asemenea construcţie, care nu are filiale, care este clădită pe ruinele unui partid mort şi fărâmiţat?
Sigur că nu e un demers uşor, mai ales că ne-am propus ca obiectiv intrarea în parlament anul viitor. Pentru că anul viitor se vor împlini 12 ani de opoziţie extraparlamentară a partidului. Şi aceasta s-a datorat şi sciziunii interne, ajutaţi şi de unii din exterior, care au menţinut PNŢCD în afara luptei politice. Pe ce mizăm? Mizăm pe faptul că acum, poate mai mult ca niciodată, după 2000, cred că românii îşi dau seama că PNŢCD este absolut necesar pe scena politică românească şi nu numai atât. De ce? S-a văzut absenţa PNŢCD de pe scena politică. Nu mai vorbesc de absenţa unei personalităţi de dimensiunea morală a Seniorului Coposu. Pentru că ce ne lipseşte, definitoriu, la ora acuală, este tocmai moralitatea. Suntem într-o mocirlă morală la nivelul întregii societăţi. Nu mai avem repere, scara axiologică este complet răsturnată şi toate încep cu scena politică. Mereu se câştigă alegeri cu promisiuni legate de reforma clasei politice, de lupta anticorupţie. Prin această ofertă morală, cinstită şi printr-un program care să ţină seama de realităţile de azi şi de valorile europene, cred că pe mulţi dintre cei 60-65%, care declară că nu merg la vot, vom reuşi să-i atragem. Ne adresăm unui electorat nemulţumit şi de putere, şi de opoziţie, în general de clasa politică, un electorat nemulţumit de această combinaţie stânga-dreapta şi de aşa-zisele „reforme“ ale puterii, de scăderea indiscutabilă a nivelului de trai, ca urmare a acestor reforme, şi, trebuie să admitem, şi a crizei globale care a afectat şi România.

Spuneţi că vreţi modificarea Constituţiei în scopul reinstaurării monarhiei. Cum vedeţi atacurile preşedintelui Băsescu la adresa Regelui Mihai?
Eu îl înţeleg foarte bine pe preşedintele Traian Băsescu. A fost şi rămâne locomotiva PDL şi acum turează din nou la maximum prin prezenţa peste tot, lansând între altele şi aceste atacuri la adresa Casei Regale, a Majestăţii Sale, a monarhiei etc. Eu sunt absolut convins că d-l preşedinte face distincţia necesară între aspectul electoral – şi afirmaţiile au indiscutabil un conţinut electoral puternic – şi ceea ce a făcut Regele Mihai I, dacă ne referim numai la momentul 23 August 44. Este clar că d-l preşedinte ştie bine că acel demers făcut de Regele Mihai a fost unul corect, care ne-a integrat în alianţa cu SUA, cu Marea Britanie, care sunt şi azi partenerii noştri strategici.

Nu vă limitează acest monarhism electoratul?
Nu cred. Pentru că avem două ţinte: una de a accede în parlament pentru a promova aceste valori morale şi un program politic adecvat, la care lucrează departamentele noastre şi vrem să fie nu numai un program interesant, ci şi cu soluţii. Deci, acesta este un obiectiv şi o ţintă, să reprezentăm cât mai corect, cât mai autentic, să promovăm oameni cu adevărat morali, care au demonstrat că au şi studii, şi o calificare, că nu urmăresc avantaje personale şi să lupte pentru interesul public. Cealaltă direcţie, cea monarhică, este demararea unei asemenea acţiuni pentru dezbaterea la nivel naţional. Deci, n-au de ce să se sperie de noi republicanii, că nu le va impune nimeni un anumit regim politic, ci, dimpotrivă, îi vom chema să participe la dezbaterea privind forma de guvernământ. Este o dezbatere care trebuie purtată. Să nu credeţi că unul dintre criteriile de înscriere în partid va fi ăsta: eşti republican sau monarhist?

Într-o declaraţie recentă, spuneaţi că nu excludeţi ca această nouă formaţiune să facă parte dintr-o viitoare Mişcare Populară. Care este poziţionarea dvs. faţă de Mişcarea Populară?
O spun foarte sincer şi deschis, nu excludem această posibilitate, dar principala noastră ţintă este să ne canalizăm, mai întâi, asupra coagulării întregului partid şi a terminării procesului de unificare, a coagulării acestei formule Calea Dreaptă, a acestei structuri politico-civice. Vom face o evaluare la sfârşitul anului şi dacă rezultatele şi sondajele de opinie şi situaţia din teritoriu vor arăta că merită şi sper să reuşim să ne prezentăm ca o a treia cale, a treia opţiune pentru electorat între cele două blocuri, vom merge cu această construcţie politică. Dacă vom vedea că riscăm să fim striviţi de bătălia dintre cele două blocuri, atunci nu excludem această posibilitate, iar uşa şi porţile dialogului sunt deschise.

Uşa dialogului va fi deschisă şi către USL?
Nu vreau să vă mint. Eu rămân acelaşi, consecvent cu mine însumi. Sunt colegi în cadrul partidului care doresc şi discuţii cu USL. Prin urmare, vor fi întâlniri şi dialoguri şi cu USL. Decizia finală o vom lua la nivelul cel puţin al unui comitet naţional de conducere extrem de lărgit, cu participarea tuturor birourilor judeţene sau poate că va fi şi un congres al partidului. Va trebui să ţinem seama şi de rezultatul negocierilor şi cu o parte, şi cu cealaltă. Vom lua în calcul însă şi ceea ce ne uneşte de unii şi de ceilalţi, şi ceea ce ne separă.

Ce vă uneşte de unii şi ce vă separă?
Împreună cu PDL şi UDMR, suntem cei trei reprezentanţi ai familiei politice populare în România. Sigur, unii dintre membrii noştri erau legaţi şi mai sunt, într-o oarecare măsură, de PNL. Existau aceste legături mai vechi ale colaborării anticomuniste cu PNL. Amintirea CDR, a luptei comune în cadrul CDR. Sigur, unii îşi amintesc şi de retragerea PNL din CDR.

Spre surprinderea multora, văd că Traian Băsescu nu mai e nici „dictator“, nici „agent GRU“ şi PDL nici „distrugătorul ţării“ şi „cancer“, ca să vă citez. Ambii au devenit frecventabili. Cum se explică această metamorfoză a dvs.?
Atunci când eşti simplu membru de partid şi simplu cetăţean, poţi să-ţi exprimi diverse păreri cu mai multă lejeritate. Se explică prin responsabilitatea pe care eu totdeauna mi-o iau în serios, în funcţie de postura în care sunt pus, fie la sindicate, fie unde sunt, apăr interesele celor carte m-au ales. Şi din poziţia de preşedinte al PNŢCD, cred că trebuie să abordăm cu toată seriozitatea lucrurile, să fiu şi mai ponderat, inclusiv în exprimări. Nu e stilul meu în plan politic de a mă juca cu cuvintele, chiar dacă am devenit mai acid în exprimări. Acesta este un aspect. Celălalt, trebuie să avem în vedere şi aspecte de natură pragmatică. În politică, şi ăsta e un lucru pe care l-am învăţat în cei 20 de ani de activitate sindicală, politică şi 7 ani de simplu cetăţean: că trebuie să fii şi pragmatic, fără a tranzacţiona vreodată principiile. Asta nu voi face niciodată, nu voi vinde PNŢCD, nu voi lăsa să fie înghiţit.
Dar cel mai important este faptul că – şi e valabil nu numai pentru preşedintele Băsescu, ci şi pentru preşedintele Iliescu sau preşedintele Constantinescu –, spre pildă, într-un fel îl văd şi îl cântăresc pe preşedintele Iliescu, în timpul căruia s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu mineriadele şi cu totul altfel îl văd, pe el împreună cu Năstase ca prim-ministru, cum au ştiut să valorifice ce făcusem noi după tragicul eveniment de la 11 septembrie 2001. Gândiţi-vă cum l-a valorificat. Deci omul s-a schimbat.

Şi totuşi, eraţi pe toate televiziunile, atacându-l pe Băsescu în prim-time-uri, iar în decurs de câteva luni aţi ajuns aproape un susţinător al preşedintelui Băsescu.
Nu faceţi afirmaţia asta. Am devenit un critic mai ponderat. Deci nu am devenit un susţinător, ci un critic mai tolerant.

Să înţeleg că acum dvs. nu mai credeţi că Băsescu e dictator?
Nu mă întrebaţi aşa...

Păi, mai e sau nu mai e un dictator?
În ultimul timp, n-a mai apărut în postura în care spunea: de mâine tăiem salariile. A trecut perioada aia. Nu s-a mai comportat chiar în acelaşi fel, n-a mai venit să susţină şi s-a şi votat de toată lumea, dăm 50% profesorilor, apoi imediat spui nu, dai prima ordonanţă prin care retezi acest lucru. Deci astfel de schimbări de 180 grade nu s-au mai produs în ultimul timp. Celălalt aspect este legat de faptul că s-a făcut un pas important pe linia relaţiei cu SUA şi NATO. Şi eu cum sunt un filoamerican şi filoeuropean convins, aceasta este de natură să-mi schimbe percepţia. Pentru că, dacă a fost cândva acuzat şi l-au acuzat jurnaliştii, eu totdeauna am citat jurnalişti, colegi de-ai dvs., autori de cărţi, care au zis că ar fi participat la nu ştiu ce demers făcut de estici. Deci, dacă e să-l acuzăm acum de ceva, este tocmai că a pierdut total orice şansă, în planul politicii externe, a unei relaţii cât de cât normale cu Federaţia Rusă. Nu cred că o poate recupera nici în cei trei ani de mandat pe care îi mai are.

Credeţi că Băsescu comandă în continuare dosare şi arestări politice, aşa cum credeaţi acum ceva timp? Va citez: „se fabrică dosare la comandă ca în vremea stalinistă“. Mai credeţi acest lucru?
Ceea ce cred este că preşedintele Băsescu este în spatele acestor acţiuni, care cred că trebuiau să demareze de la începutul primului mandat, privitoare, spre pildă, la operaţiunile astea anticrimă organizată şi anticorupţie. În privinţa dosarelor politice... Nu ştiu. Să vedem ce se întâmplă. Pentru că, repet, este iarăşi ceva nou faptul că au apărut o serie de dosare, e adevărat, nu la vârf, dar chiar semigrei din cadrul partidului. Au fost arestaţi şi primarul de la Craiova, şi alţii, de la Vâlcea, au executat detenţii etc. Sunt demersuri care pot fi văzute din alt unghi.

Aţi fost totodată un critic înverşunat al Cabinetului Boc, spuneaţi că sunt un dezastru pentru ţara asta. Ce credeţi acum?
S-au făcut multe greşeli atunci în pripă, s-au dat ordonanţe de urgenţă care au fost declarate neconstituţionale, unele. La început. Trebuie să admitem că premierul Boc a câştigat mult în experienţă. Nu că au încetat criticile la adresa sa, mai am şi acum critici. Însă se observă, vorbind acum cât se poate de detaşat şi imparţial, un câştig de experienţă a premierului în aceşti doi ani jumătate de guvernare, inclusiv în ce priveşte gestionarea problemelor administraţiei publice centrale, dar şi în ce priveşte mass-media. Mi se pare mult mai atent cu tot ce spune, nu mai lansează orice afirmaţie cu atâta uşurinţă.

Aţi fost contactat în vederea acestei Mişcări Populare? V-a contactat cineva de la PDL?
Nu pot să spun că am avut discuţii. S-a enunţat ideea, am văzut-o şi în mass-media şi, pur şi simplu, s-a enunţat în cadrul altor discuţii pe care le-am avut. Delcaraţiile care au venit din partea unor lideri PDL arată că PNCŢD nu este chiar de neglijat pe scena politică românească. Ceea ce este un lucru normal. Nu cred că ne neglijează nici USL. Eu nu neg că am avut întâlniri cu d-l Crin Antonescu, chiar şi cu d-l Ponta.

Recente?

În urmă cu mai multe luni.

Şi v-au propus ca PNŢ să facă parte din USL?
Da. La vremea respectivă ne-au propus ca PNŢCD să facă parte din USL. N-am ascuns acest lucru că, în urmă cu câteva luni, au existat asemenea propuneri din partea USL. I-am informat şi pe colegi, am spus-o în declaraţii publice.

Doru Mărieş declara că această Cale Dreaptă nu se va alia niciodată cu „cei care au tras în noi“, adică cu PSD. Nu ar fi pentru PNŢ o mare răsucire dacă ar ajunge să negocieze cu PSD?
Asta e marea problemă a relaţiei cu USL, dacă ar fi fost numai discuţia cu PNL ar fi fost simplu. Dar, ca urmare a acestei joncţiuni, a acestei alianţe care trece total peste convingeri ideologice, doctrinare, trece peste programe şi are ţelul ei de a schimba actuala putere, e o mare problemă. Marea întrebare pentru PNŢCD va fi aceasta: în ce măsură şi PNŢCD, nu numai Asociaţia 21 şi alţi parteneri, sunt dispuşi să facă un asemenea pas, adică să dea mâna cu preşedintele Iliescu, cu toţi baronii PSD sau cu tot ceea ce reprezintă şi a reprezentat inamicul principal al PNŢCD după decembrie 89.

Credeţi că acest obstacol ar putea fi depăşit?
Mi-e foarte greu să vă răspund. Ar trebui să se întâmple lucruri cu totul şi cu totul deosebite în această perioadă.

PNL le-a deşăşit fără mari probleme.
PNL este un partid liberal, un partid foarte pragmatic şi în istorie a fost.

Ce ar putea atârna în balanţă, astfel încât să vă încline spre USL sau spre PDL?
Trebuie să vedem lucrurile în mod serios şi responsabil. Va conta enorm felul în care vor evolua negocierile cu unii şi cu ceilalţi, seriozitatea acestor negocieri şi seriozitatea cu care vom fi trataţi, cu care vom fi luaţi în seamă.

Adică ce vi se va oferi?
Nu numai ce ni se va oferi, dar şi promisiunile, să avem cât de cât încredinţarea că se îndeplinesc.

La ce promisiuni vă gândiţi?
Să vedem exact cum se va configura scena politică românească, să vedem exact ce evoluţii vor mai fi în plan politic până atunci. Să vedem dacă vor veni în continuare abordări mult mai consistente, democratice din partea aceasta, a Mişcării Populare. Cine va face parte din Mişcarea Populară, pentru că avem şi noi limitele noastre. În orice caz, n-o să stăm alături de PRM.

Dar PNŢ v-a dat mandat să negociaţi cu USL, cu PSD?
Mandatul există, în sensul că se discută în principal cu PNL, dar discutând cu PNL, indirect discuţi într-un fel cu USL. Ca preşedinte de partid am posibilitatea de a discuta cu orice partid. Sigur, nimeni n-ar vedea cu ochi buni să mă duc la negocieri cu România Mare. Marea majoritate a ţărăniştilor n-ar fi încântaţi să mă vadă la negocieri nici cu PSD, cel puţin la ora actuală. Dar, deocamdată, mergem pe calea noastră şi după aceea discutăm cu cei de care v-am zis şi vom trage la vremea potrivită concluzii.

Un reproş care se aduce acum PDL-ului este că încearcă să se revopsească, să se rebranduiască prin Mişcarea Populară. Este şi pentru PNŢCD o tentativă de genul acesta?
Sincer, nu. Pentru că eu cred cu toată convingerea, aşa văd şi din întâlnirile cu oamenii, din felul în care mă primesc şi din discuţiile pe care le am cu ei, că foarte mulţi români au înţeles totuşi importanţa prezenţei pe scena politică a ţării a PNŢCD, a ceea ce am făcut în guvernarea 1996-2000 şi, analizând-o comparativ cu celelalte guvernări, au ajuns la concluzia că s-au făcut foarte multe lucruri bune. Şi foarte mulţi dintre ei n-au avut îndoieli legate de intenţiile mele sincere, deschise, cinstite, oneste, de a mă pune în slujba oamenilor. Şi atunci când am făcut-o, n-am făcut-o pentru a mă îmbogăţi sau pentru învârteli personale.

Totuşi, d-le Ciorbea, se poate spune că v-aţi îmbogăţit. Mă gândesc că stăteaţi într-o casă mult mai modestă faţă de cea în care ne aflăm acum.
E adevărat. Să ştiţi că eu am avut din 90, de la sindicate, un salariu de viceprim-ministru, de ministru de stat şi ministru al Muncii. Aşa a fost salariul stabilit la CNSLR. Am refuzat, tocmai datorită acestei „prostii“, cum mă califică unii, că sunt prost de cinstit, să mai primesc salariul cuvenit de la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, deşi am condus-o timp de 7 ani. Am refuzat să mai merg să predau ore la Facultatea de Drept, deşi eram lector acolo, pentru că ştiam că obligaţiile mele ca lider sindical erau de a fi prezent la orice conflict, la orice grevă, la orice negociere şi nu-mi permiteam să-mi bat joc de studenţi. Am refuzat să merg la cele trei universităţi private al căror membru fondator sunt. Deci, dimensiunea morală mi-am păstrat-o. Însă cu salariul, chiar de viceprim-ministru, vă spun sincer, nu poţi să-ţi faci o casă ca lumea în România.

Tocmai, atunci cu ce bani v-aţi făcut această casă?
În ultimii 7 ani, din activitatea de avocatură, ne-am permis să luăm credite până la 70 de ani, ţinând seama tocmai de Legea avocaturii, că nu există plafon, poţi să faci avocatură şi la 90 de ani, dacă te mai ţin puterile. Am luat un credit foarte mare pentru noi şi pentru posibilităţile noastre şi muncim enorm, mai ales soţia, în ultimul timp de când eu am preluat şi atribuţii politice şi cu mica echipă de colaboratori. O muncă enormă, n-am avut nici anul trecut concediu, nici anul acesta. Eu am avut 21 de ani fără concediu mai lung de trei zile şi fără niciun weekend liber. Din păcate, asta trebuie să facem şi acum, cel puţin până ne plătim creditele.

Interviu cu VICTOR CIORBEA, realizat de ANDREEA PORA