Pe aceeași temă
Deschideți lista pentru consiliul general, dar aveți și o înțelegere să fiți viceprimar. Ce presupune aceasta?
Viceprimarul este ales de către consilieri, dintre consilieri. Sunt primul pe lista USR PLUS la Consiliul General și avem un protocol care stabilește în mod transparent și asumat modul în care vrem să funcționeze administrația Bucureștiului, cu un candidat independent, Nicușor Dan, și o majoritate formată din cele două partide care îl susțin, USR PLUS și PNL. În acest protocol sunt specificate câteva atribuții care vor fi delegate de către primar unuia dintre cei doi viceprimari.
Deci, chiar dacă USR PLUS nu va obține o majoritate în Consiliul Municipal, potrivit acestei înțelegeri, dumneavoastră veți fi oricum viceprimar?
Înțelegerea, semnată de candidatul independent la primărie Nicușor Dan, de USR PLUS și PNL, presupune că mă vor susține ca viceprimar. În măsura în care aceste partide vor forma majoritatea, singure sau împreună cu încă un partid, voi fi viceprimar cu niște atribuții clare.
Sondajele de opinie arată că Nicușor Dan și Gabriela Firea sunt despărțiți de doar trei procente, deși scorurile partidelor care-l susțin pe Nicușor Dan, cumulate, sunt mai mari decât ce obține Nicușor Dan, în timp ce Gabriela Firea este peste scorul obținut de PSD. Cum se explică acest lucru?
Gabriela Firea a folosit resursele de la primărie pentru a-și consolida puterea. Gândiți-vă doar la reclamele de la televizor, unde nu vorbim doar de niște informații prezentate în interes public, ci de campanii electorale ale Gabrielei Firea, pe banii primăriei. O reclamă la televizor ajunge la mai mulți oameni decât o investigație media sau o postare pe rețelele sociale. În plus, Gabriela Firea a construit structuri de tip caracatiță care o susțin pentru că au interese directe.
Însă orice cetățean vede cu ochiul liber și simte pe pielea lui că Bucureștiul a fost abandonat de primar, chiar abuzat.
Gabriela Firea a învățat de la PSD, un partid care funcționează mai mult ca un grup infracțional organizat, dar în mod evident încearcă să se disocieze de acesta, fiindcă știe că numeroși bucureșteni nu mai vor „ciuma roșie”.
Încearcă să se distanțeze cât se poate de partidul al cărui prim-vicepreședinte este. Ați observat că logoul partidului și culorile acestuia nu fac parte din campania doamnei Firea? La consiliu a venit cu acea pleiadă de personaje care nu sunt legate direct de PSD, probabil tot pentru a transmite ideea de independență față de PSD. Nu există nicio independență.
În fapt, doamna Firea este PSD și PSD este doamna Firea.
Diferența mică de procente vine de la o guvernare populistă, o campanie electorală continuă de patru ani a Gabrielei Firea, care, din banii noștri, a investit milioane de euro în reclame TV, radio și peste tot, iar toată această mită electorală și minciună permanente au dat oarece rezultate. Dacă am judeca-o pe Gabriela Firea doar după rezultate, după fapte, probabil că nu ar fi trebuit să mai intre în cursă.
Atenția publicului este concentrată în acest moment pe meciul pentru primăria București și mai puțin pe cel de la consiliu, unde votul este unul preponderent politic. De ce este important consiliul? Care este rolul lui?
Un primar nu poate funcționa cu adevărat fără să aibă majoritate în consiliu. Administrația poate să fie blocată într-o astfel de situație, toate proiectele care presupun o cheltuială din bugetul public, din bugetul local presupun o aprobare în consiliul local, respectiv, în Consiliul General. Consiliul este extrem de important, reprezintă, chiar mai mult decât primarul, voința cetățenilor. Primarul conduce administrația alături de unu sau doi viceprimari, în cazul Bucureștiului sunt doi viceprimari, acesta reprezintă executivul, iar consiliul, dacă vreți, este un fel de parlament cu atribuții extinse.
Printre atribuțiile dumneavoastră ca viceprimar, potrivit acelui protocol, se numără trei lucruri extrem de importante și asupra cărora atenția cetățenilor este concentrată: sănătatea, educația și mediul. În privința sănătății, unde aveți experiență, în mod concret ce anume vă propuneți?
Principalul cuvânt pe care l-aș pune în vârful piramidei este „coordonare”. Ce se întâmplă în momentul acesta la nivelul Bucureștiului în domeniul sănătății este o lipsă cruntă de coordonare, de viziune și de strategie la nivelul serviciilor medicale, spitalicești și nu numai. Am văzut cu toții filmul „Moartea Domnului Lăzărescu”. Puțini dintre noi nu am avut ocazia, prin cunoscuți, rude sau chiar personal, să vedem cum situații similare cu cele din film se întâmplă în București, în zilele noastre. Spitalele primăriei au fost decuplate de spitalele ministerului, de spitalele celorlalte instituții care mai dețin spitale în București, de la Ministerul Apărării la Ministerul de Interne, SRI și la spitalele private. Nu a existat niciun fel de coordonare, dezvoltarea a fost haotică și, deși nu sunt neapărat un fan al centralizării, cred că un anumit nivel de coordonare este esențial. Avem nevoie de infrastructură nouă în București și avem nevoie de un spital mare, care să răspundă nevoilor cetățenilor. Avem nevoie, însă, ca infrastructura curentă a spitalelor să fie la un anumit standard. Avem nevoie ca Bucureștiul chiar să fie un loc în care tinerii medici vor să rămână și să facă performanță. Vom avea la nivelul municipiului București, pe de o parte, o echipă care se va ocupa de dezvoltarea infrastructurii, pe de altă parte, vom avea un birou care va răspunde pentru resursa umană din sănătate, pentru atragerea medicilor performanți din țară și din străinătate. Medici români care fac performanță în străinătate și care ar lua în considerare să se întoarcă măcar parțial în București întâmpină dificultăți enorme în a depăși tot felul de bariere birocratice. Vom avea la Primăria Municipiului București un birou care îi va susține și îi va atrage. Avem, de asemenea, o urgență în a asigura cele necesare tuturor spitalelor primăriei, precum medicamente și altele. Și aici o soluție transversală este digitalizarea. Digitalizarea o să aibă un impact major și asupra felului în care accesăm cu toții servicii medicale și nu vorbim doar de servicii spitalicești. Este de neimaginat ca în secolul al XXI-lea, într-o țară ca România, care se laudă cu o industrie a tehnologiei informației, o industrie IT bine pusă la punct, să nu avem încă un dosar electronic de sănătate. Dacă unul dintre noi merge azi la un medic și poimâine la un alt medic, și peste doi ani la un alt medic, de fiecare dată trebuie să se plimbe cu hârtiile în mână, dacă informația nu este în niciun fel centralizată, ordonată și în niciun fel toată tehnologia pe care o avem la dispoziție nu este pusă la îndemâna cetățenilor și a medicilor.
Ministrul sănătății, Nelu Tătaru, spunea recent că guvernul intenționează să facă o lege nouă a sănătății, care ar urma să prevadă luarea spitalelor de sub autoritatea administrațiilor locale și trecerea lor la minister. Ar fi o concluzie reieșită din situația de pandemie. Ce părere aveți despre această idee?
Problema de fond este că aceste spitale sunt prost manageriate și prost coordonate. Ideea de a aduce la nivel național toate spitalele nu cred că este fezabilă în acest moment. Și nu cred asta din mai multe puncte de vedere. În primul și în primul rând, este faptul că nu există la nivelul Ministerului Sănătății capacitatea de a coordona nici măcar spitale care sunt acum în subordinea ministerului. Mai precis, înainte să propună cineva orice fel de centralizare sau invers, o descentralizare, o trecere, de exemplu, sub Primăria Municipiului București a mai multor spitale, mai întâi trebuie să demonstreze că aceasta are capacitatea și că poate face performanță prin capacitatea de coordonare. Asta a fost și greșeala inițială cu descentralizarea, când spitalele au fost date autorităților publice locale fără să fie asigurată capacitatea de coordonare la nivel local. Practic, spitalele au fost date pe mâna unor oameni care nu au știut ce să facă cu ele și între timp și capacitatea Ministerului Sănătății, trebuie să o spunem, s-a deteriorat aproape în fiecare an. Domnul Tătaru ar trebui să privească mai degrabă spre creșterea capacității Ministerului Sănătății, spre aprovizionarea cu măști, lucruri de genul acestea, de bază, de care ministerul nu este capabil în acest moment.
În programul dumneavoastră există acest concept de Healthy City. Ce înseamnă el și care ar fi beneficiile?
Un oraș sănătos este un oraș care creează și îmbunătățește mediul fizic și social, așa încât să existe comunități funcționale și oamenii să poată să își atingă potențialul. Știu că sună foarte larg, dar în Charter Ottawa din 1986 se spune că sănătatea este trăită de oameni în mediul în care ei învață, lucrează, se joacă și iubesc.
Sănătatea nu depinde decât într-o mică măsură de tot ce înseamnă halat alb, undeva sub 20%. Într-o foarte mare măsură, sănătatea noastră depinde de două lucruri: de stil de viață și de mediul înconjurător. Depinde de aerul pe care îl respirăm, de gradul de poluare, de curățenie, de locul unde poți să faci mișcare și dacă orașul te îmbie la mișcare sau nu îți vine să te plimbi prin el.
Unul dintre motivele pentru care trotuarele în București nu sunt folosite mai des este că sunt mașini parcate, așa că plimbarea devine o cursă cu obstacole. Nu merg cu bicicleta în București, deși îmi place foarte tare, fiindcă e un risc mai mare decât plăcerea pe care o resimt. Și același lucru e valabil și pentru pietoni, nu te simți în siguranță sau confortabil.
În acest context, nu vă spun o noutate, Bucureștiul este unul dintre cele mai poluate orașe din Europa. Ce ați putea să faceți din funcția pe care sperați să o obțineți în această zonă?
Lucrurile sunt relativ complicate, dar pretențiile oamenilor nu sunt deloc deplasate. Gândul pe care îl am de fiecare dată când e vorba despre problema aceasta a poluării e că părinții unui copil care se naște astăzi în București pot să îi ofere toată dragostea lor și tot ce este mai bun, dar nu și aerul de respirat. Acesta este un bun pe care îl împărțim cu toții în mod egal, indiferent ce posibilități avem și aproape indiferent unde locuim. Există soluții și tehnologii pentru ca Bucureștiul să devină un oraș în care să poți să respiri cum se cuvine.
Mai întâi, trebuie soluții pentru un transport curat și eficient, și asta ține de un alt capitol mare: transportul public. Trebuie să ne propunem, și Nicușor Dan își propune, o reducere a traficului cu 40%, adică 40% din oameni să aleagă transportul în comun mai degrabă decât mașina personală. E o țintă ambițioasă, dar acesta este modul în care ar trebui să lucrăm.
În al doilea rând, eficiența energetică a clădirilor. Este important, pentru că dacă vorbim despre poluarea aerului vorbim, de fapt, și despre problema spinoasă a termoficării. Și ne uităm unde este produsă energia termică și știm că acele CET-uri sunt o parte din poluare, și știm, de asemenea, că, mai ales la marginea Bucureștiului, multe case încă se încălzesc cu lemne și vedem în măsurători că acolo este o zonă cu poluare. Avem nevoie de programe la nivelul Capitalei pentru a crește eficiența energetică a clădirilor. Un principiu simplu: cea mai curată energie nu este cea pe care nu o mai consumi, ci aceea pe care o economisești.
În al treilea rând, mai multe spații verzi și mai bine întreținute. E o rușine felul în care se cheltuiesc bani pentru a distruge spațiul verde. Toate acele toaletări făcute fără cap sunt o rușine, deși avem specialiști buni în București care își fac meseria mai degrabă în structuri private. Deși bugetele primăriei de sector și ale Primăriei Capitalei au fost enorme pentru capitolul ăsta, banii s-au prăpădit.
În al patrulea rând, e vorba de eliminarea poluării cauzate de proasta gestionare a deșeurilor. Aici vorbim de lipsa colectării selective, de modul în care funcționează gropile de gunoi legale. Pe de altă parte, știm că se mai întâmplă și alte lucruri cu gunoiul din București, cum ar fi că este ars ilegal, și aici mi se pare că este unul dintre punctele care ar trebui să fie extrem de strict gestionate. Și atât cât îmi va sta în putere, pot să vă asigur de asta. În general, avem nevoie de schimbarea stilului de management al gunoaielor și de campanii de conștientizare, pentru că primăria poate să facă anumite lucruri, dar foarte multe pot fi făcute cu comunitatea, și vorbesc aici de încurajarea economiei circulare.
Ce ar putea face în mod concret primăria pe zona de educație, plecând și de la ceea ce s-a văzut în București la deschiderea anului școlar?
Pe scurt, la București avem o mulțime de probleme. Nu avem creșe și grădinițe suficiente. De când se naște un copil, trebuie să te gândești pe ce listă de așteptare îl pui. Apoi e o problemă cu locurile unde lași copiii ca să mergi la serviciu. Unele familii apelează la bunici, altele, la bone, dar nu toată lumea are bunici și nu oricine își permite o bonă.
În București, părinții trebuie să își ducă la școală copiii, iar aceasta este o sursă majoră de trafic.
Avem școli nesigure, pe de o parte din perspectiva clădirilor și pe de altă parte din cea a lipsei de pază. Din școli lipsesc câteodată lucruri de bază, precum săpunul și hârtia igienică, ceea ce în prezent amplifică pericolul de COVID-19.
Sănătatea și educația sunt domenii în care contează mai mult decât orice resursa umană. Curricula și toate regulile de angajare a profesorilor țin de Ministerul Educației, dar nimeni nu te împiedică să îi ajuți pe profesori, cred că este o datorie a comunității – și, deci, a primăriei – prin cursuri de leadership și cu tot felul de activități care să îi ajute să crească profesional. Mai mult decât atât, sunt lucrurile care țin de o strategie pe care Bucureștiul ar trebui să o aibă despre poziționarea la nivel global drept centru al industriilor creative și un centru al industriei IT. Pentru asta, primăria poate pune la punct, împreună cu comunitatea, împreună cu mediul de business, o mulțime de programe extracurriculare.
Revenind în zona politică, observăm o campanie extrem de murdară la adresa lui Nicușor Dan, cu atacuri, cu amenințări, cu reclamații la Parchet. Care este miza, ce se urmărește?
E simplu: ne luptăm cu o caracatiță care a avut între două și trei miliarde de euro disponibili de tocat în fiecare an. Despre această magnitudine vorbim când ne uităm la Primăria Municipiului București și la primăriile de sector. E o miză enormă pentru noi toți, dar în feluri diferite. Pentru noi, și aici e vorba de Nicușor Dan, de USR PLUS și, cred eu, de PNL, miza este o guvernare la nivel local care să redea o șansă românilor să rămână în țară, să își urmeze parcursul profesional, să crească din toate punctele de vedere. Asta înseamnă rezolvarea problemelor care îi fac pe mulți să plece, și aici aș menționa în primul rând sănătatea și educația pentru copii. Asta este miza pentru noi și, dacă vreți, este și o miză generațională.
Pe când, în partea cealaltă, nu sunt decât ambiții personale, așa cum am văzut la Gabriela Firea, la tot acel clan, grup infracțional, câteodată mai organizat, câteodată mai dezorganizat, care se ascunde în spatele Gabrielei Firea. Miza este canalizarea acestor fonduri către oameni de la partid, către oameni din Voluntari. În Primăria Generală, în acest moment sunt două găști mari care au fost aduse în ultimii patru ani: o grupare sosită de la Voluntari și o altă grupare sosită de la Constanța. Cele două grupări nu au alte scopuri decât acelea comune cu ale doamnei Gabriela Firea – de a conserva mai întâi puterea politică și apoi de a conserva interese obscure ale unor grupuri de interese care nu au nicio legătură cu interesele bucureștenilor, nici măcar cu interesele tuturor membrilor PSD, cu atât mai puțin ale votanților PSD. Nu au absolut nicio legătură cu interesele cetățenilor, în general.
Absenteismul atârnă foarte greu în balanța alegerilor, știm de acum patru ani, când Gabriela Firea a ieșit primar obținând, de fapt, puține voturi pe fondul acestui absenteism. Va fi el mai mare acum, în context de pandemie? Ce se poate face în sensul acesta, ce le-ați spune oamenilor?
Aș îndemna oamenii să se gândească că de COVID-19 avem șanse foarte bune să scăpăm în șase luni, un an. De PSD și de pesedism, dacă nu merg la vot, o să ne ia mult mai mult de atât. În contextul ultimilor patru ani, cred că tot mai mulți români au înțeles că politica este importantă, că are impact în viața de zi cu zi. În condițiile în care singura armă pe care o avem în calitate de cetățeni, singurul fel de a influența cu adevărat politica este votul, cred că e clară necesitatea de a merge la vot în 27 septembrie. Mai mult decât atât, aș spune că eu îmi amintesc foarte bine nopțile acelea în care am înghețat în piețele din București și știu că au făcut asta sute de mii de oameni. Cred că este momentul să închidem un capitol din istoria României și să începem să scriem o altfel de istorie.
Interviu realizat de Redacția 22
