Pe aceeași temă
Noul ministru al Afacerilor Externe al Republicii Polone, WITOLD WASZCZYKOWSKI, a discutat cu revista 22 despre prioritățile regionale ale guvernului Lege și Dreptate (PiS). Interviul a fost realizat în contextul suplimentului Reformiști în Europa, publicat săptămâna trecută de revista 22 cu sprijinul Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR).
În urmă cu câteva săptămâni, România și Polonia au găzduit împreună la București un summit al țărilor Europei Centrale și de Est (CEE). Care este mesajul principal pe care summit-ul CEE îl transmite NATO?
Summit-ul pe probleme de securitate pe care țările Europei Centrale și de Est l-au avut în București la începutul lunii noiembrie expune o nouă calitate în politica internațională. Este o dovadă a faptului că țările din regiune consideră că destinul lor este modelat de un context geopolitic similar. Întâlnirea de la București a dezbătut modalități de a urmări interese comune în noul context strategic european. Este de înțeles ca viziunea noastră asupra securității europene să difere de cea a Portugaliei și a Franței, care sunt interesate prioritar de stabilitatea regiunii mediteraneene. Am putea spune că ne-am consultat cu alte țări din regiune înaintea summit-ului NATO programat să se desfășoare în Polonia în 2016. Intențiile noastre sunt clare: credem că, în actuala situație, potențialul defensiv al NATO de-a lungul Flancului Estic trebuie crescut.
După anexarea Crimeei, Flancul Estic și NATO în ansamblul său au făcut pași importanți pentru a reveni la apărarea teritorială tradițională. Pot schimba atacurile teroriste asupra Franței toată această paradigmă post-Crimeea, împingând Europa spre o nouă operațiune expediționară în afara Europei? Are Alianța voința politică de a se concentra pe ambele?
Anexarea Crimeei este o altă dovadă (după conflictul armat cu Georgia) a noii politici externe periculoase a Rusiei. Chiar și cei mai mari entuziaști ai prieteniei cu Rusia trebuie să admită că Rusia folosește forța în relațiile internaționale și nu își dorește o rezolvare a diferendelor prin canale diplomatice și legale. Agresiunea împotriva Ucrainei este o provocare deopotrivă pentru Polonia și România, din moment ce Ucraina este vecinul nostru care poartă un război pentru a-și apăra propriile granițe. Din nefericire, nu există în perspectiva imediată nicio soluție la conflictul care durează deja de doi ani. Alianța Atlanticului de Nord ar trebui să tragă anumite concluzii din folosirea unei politici de forță de către Rusia. Trebuie să ne protejăm în fața unor tipuri de amenințări variate, cum ar fi faptul că operațiuni extinse de război pot începe sub forma unui conflict asupra provinciilor de frontieră, fiind inițial desfășurate prin utilizarea unor forțe neconvenționale.
Există pericolul ca, în urma evenimentelor recente din Paris și pe fondul amenințării ISIS, marile puteri europene, în special Franța și Germania, să se concentreze pe „repararea“ relației cu Rusia, uitând de criza din Ucraina?
Sunt țări în Europa care nu au avut experiența a 44 de ani de subjugare sovietică și, în consecință, nu percep politica Rusiei în Ucraina ca pe o amenințare. Aceste țări sunt mult mai departe de Rusia decât așa-numitul Flanc Estic al NATO, care include Polonia și România. Atacurile teroriste de la Paris au reamintit opiniei publice și politicienilor despre amenințarea pe care o reprezintă Islamul radical. Franța are dreptul de a-și apăra cetățenii și de a-i lovi pe cei care au orchestrat atacurile; are, totodată, dreptul de a conta pe aliați într-o astfel de situație. Amenințarea teroristă este un conflict asimetric, generat de o structură nonstatală. Prin natura sa, terorismul diferă de amenințarea reprezentată de războiul din Ucraina pentru pacea Europei. Pentru a lupta împotriva terorismului, avem nevoie de servicii speciale și forțe antitero. Adevăratul război împotriva terorismului va începe în momentul în care forțe terestre vor lovi infrastructura așa-numitului Stat Islamic. Între timp, războiul curent din Ucraina este un conflict clasic între două armate convenționale. Sper ca prezenta cooperare dintre Franța și Rusia, care își propune să reducă puterea Statului Islamic, nu va schimba poziția Franței asupra sancțiunilor adoptate după atacul asupra Ucrainei. Sunt convins că Uniunea Europeană ar trebui să ceară în mod consecvent restaurarea suveranității statului ucrainean.
După atacurile de la Paris, Franța a invocat pentru prima dată „articolul 5“ al UE, clauza sa de apărare colectivă. Ce este pregătită Polonia să facă pentru a sprijini Franța sub umbrela UE?
Franța este prima țară care a invocat tratatele și solidaritatea statelor membre UE într-un context de amenințare. În prezent, Polonia și România sunt state flancuri, apără frontierele UE și ale NATO, în contextul unei situații de război în Ucraina. Gândindu-ne la sarcinile țărilor noastre în Europa și NATO, cred că nu putem să redesfășurăm unități extinse în Siria. Forțele armate ale țărilor noastre ar putea fi chemate oricând să apere Europa în Est.
Ar trebui să ne așteptăm la schimbări majore în politica externă a Poloniei, sub noua guvernare PiS? Cum se vede rolul României?
Noul guvern al Poloniei a fost învestit pe 18 noiembrie. Din punct de vedere politic, partidul Lege și Dreptate care l-a format se aseamănă cu conservatorii britanici. O politică externă nouă și ambițioasă se află printre prioritățile noului guvern. Nu va fi o revoluție, pentru că revoluțiile nu fac bine nici diplomației și nici diplomaților. După cum preciza premierul Beata Szydło în declarația sa politică, noul guvern vede securitatea ca fiind cea mai importantă problemă națională. Iar acest lucru explică poziția noastră fermă în chestiunea refugiaților, a terorismului și asupra războiului din Ucraina. Poziția centrală a securității naționale și civile înseamnă, printre altele, că vom acorda prioritate programelor defensive vizate de Ministerul Apărării Naționale. Cooperarea țărilor aflate între Marea Baltică și Marea Neagră reprezintă un instrument important pentru consolidarea securității noastre și a Europei. Blocul din partea noastră de Europă nu are nevoie de un lider. Totuși, mă bucur că Polonia și România și-au asumat împreună să organizeze întâlniri ale țărilor din regiune.
Anul viitor, Polonia va găzdui summit-ul NATO. Care sunt obiectivele pe care Polonia și le propune? Summit-ul de anul trecut din Țara Galilor s-a concentrat pe măsurile de reasigurare. Așteptarea este ca summit-ul de la Varșovia să fie despre credibilizarea sistemului de descurajare al NATO.
Summitul NATO din 2016 de la Varșovia impune o mare responsabilitate pentru noi ca gazde. În același timp, este o șansă pentru a lua decizii care privesc contextul strategic al întregii Alianțe, în special Flancul Estic. În opinia mea, prin politica sa de agresiune și înarmare, Rusia a răsturnat balanța strategică existentă de la semnarea Actului Fondator NATO-Rusia din 1997. Trebuie să extragem concluzii din noua configurație geopolitică. În situația de astăzi, Declarația politică adoptată atunci și-a pierdut propriul raison d’être. Cred că deciziile care vor fi luate la summit-ul de la Varșovia trebuie să meargă mult mai departe decât aranjamentele adoptate în 2014 la Newport și Wales.
Interviu realizat de OCTAVIAN MANEA