Selfie. Ce-i nebunia asta?

Brîndușa Armanca 11.08.2015

De același autor

A pune în circulație publică o imagine personală luată cu telefonul, de regulă nu foarte avantajoasă din cauza distanței reduse, a devenit o practică extrem de populară, grație facilităților incredibile ale tehnologiei, a ușurinței cu care se poate capta și transmite o imagine.

 

În iulie 2015, rețelele de socializare s-au um­plut de selfies postate de mii de spectatori la concertul lui Robbie Williams de la București. Numeroși participanți au vrut să își ateste pre­zența și satisfacția de a fi fost acolo. Avalanșa de imagini lu­ate cu telefonul, agățat sau nu de bățul telescopic special inventat pentru selfie, l-a fă­cut pe un mucalit să se în­tre­be pe Facebook „dacă eu n-am un selfie de la concert în­seamnă că e ceva în ne­re­gu­lă cu mine?“. Extinderea epi­demică a selfies a fost sti­mu­lată de însuși starul pop, care le-a transmis fanilor un mesaj selfie-video, echipat în chi­loți: „Robbie Williams aici, în casa mea, cu bă­țul pentru selfie. Nu mi-am imaginat că voi fo­losi așa ceva vreodată. Dar, iată: «Hei!». Abia aștept să vă distrez săptămâna aceasta, vineri, în București“. Promovarea a avut efect: biletele s-au vândut, iar fanii au urmat modelul.

Practica autoreprezentării prin imagine di­gi­ta­lă – foto sau video –, cel mai adesea des­ti­na­tă difuzării pe rețele sociale, nu poate rămâne în afara interesului cercetărilor media, so­cio­logiei, psihologiei, antropologiei etc. Există sta­tistici și cărți despre fenomenul selfie, care in­dică „eroziunea click cu click a culturii ge­nerale“, spun într-un studiu Theresa M. Senft de la Universitatea din New York și Nancy K. Baym de la Microsoft Research. An­ver­gu­ra fenomenului depășește es­timările: Google raportează în 2014, la nivel global, numai pe modele de echipamente An­droid (telefon, tabletă etc.), 93 de milioane de selfies pe zi! Pentru majoritatea cer­ce­tătorilor, indicatorii unei auto­reprezentări tip selfie sunt: tânăr, conectat, atras de divertisment. Statisticile Samsung ara­tă că o treime dintre cei care se postează sunt tineri între 18 și 24 ani, dintre care 52% femei. 48% din poze ajung pe Facebook, 27% pe WhatsApp și doar 8-9% pe Twitter, res­pectiv pe Instagram. Proiectul SelfieCity în­cearcă să evalueze relația dintre spațiul cul­tu­ral și frecvența acestui tip de comunicare, iar primele rezultate arată că fetele din Moscova sunt active în proporție de peste 80%, în timp ce la Berlin și New York doar 60% sunt postări feminine.

A pune în circulație publică o imagine per­sonală luată cu telefonul, de regulă nu foarte avantajoasă din cauza distanței reduse, a de­ve­nit o practică extrem de populară, grație fa­cilităților incredibile ale tehnologiei, a ușu­rin­ței cu care se poate capta și transmite o imagine. Pe rețele, utilizatorii au altă conduită decât telespectatorul sau scormonitorul pe Internet. Cel mai adesea nu sunt dispuși să apro­fundeze, ci „ciugulesc“ frugal informație și divertisment și trec mai departe, la ur­mă­to­rul mesaj superficial, jucăuș, de la „prieteni“. Tinerii, dar nu numai ei, nu-și bat capul cu chestiunile convenționale de identitate, de regim privat/public, ci se promovează ușor, ra­pid, vizând notorietăți de o clipă și vizi­bi­li­ta­te instantanee. Dorința ieșirii din anonimat, ne­voia de atenție sunt, în fond, tot chestiuni de identitate. S-a încercat o explicare a fe­no­me­nului în termenii patologiei sociale, ai unui narcisism amplificat de o slabă stimă de sine a adolescenților, dar teoriile acestea sunt in­tens combătute de cele care pun în centru per­cepția sinelui ca personaj autentic, o fi­gu­ră, un corp, o persoană care se arată celor­lalți, care se declară martoră la evenimente, interpelează, face haz sau vrea să transmită un mesaj de avertizare. Dincolo de strategiile de marketing politic și de PR-ul celebrităților care includ deliberat și difuzarea de selfies, tinerii și alte categorii de cetățeni invizibili so­cial exersează o formă de exprimare liberă, contestând prin autopromovare inaccesul la no­torietate, la importanță socială. Toate aces­tea, fiindcă oricine poate avea, în lumea civi­li­zată, un smartphone.

Nebunia modei selfie, uriașă în Australia, SUA, Canada, a contaminat și lumea politică la nivel înalt. În decembrie 2013, premierul da­nez, Helle Thorning-Sch­midt, își făcea un selfie cu președintele Barack Oba­ma, acesta fiind considerat „selfie-ul anului“, dar și un po­tențial „Selfiegate“, cum l-a nu­mit New York Times. Nici sobrul premier bri­tanic, David Ca­meron, n-a ezitat să se fo­to­grafieze cu pro­priul telefon la funeraliile lui Nel­son Mandela. Mass-media a circulat în milioane de sec­vențe imaginile. Tabloidizarea și trivializarea presei împing lumea la aban­do­narea con­vențiilor și a eticii tradiționale, care reglau per­cepția comportamentului just, de­cent, onorabil. Un selfie nu-i un păcat, chiar dacă e seminud. Considerat și un „artefact digital“, BestSelfie a ajuns anul trecut în ex­poziție la galeriile Grinberg din capitală. Au­to­portretele lui Brâncuși, fotografiate în atelierul de la Paris, ar fi cele mai glorioase selfies din arta românească, iar filmul cu acest titlu regizat de Cristina Iacob a luat deja un premiu de debut. Pe Facebook s-a inventat pagina Selfie România, o invitație dedicată „celor care sunt și știu că sunt simpatici și au curajul să arate asta“. Poftim!

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22