De același autor
După vizita lui Timmermans, ale cărui mesaje fără echivoc în ce privește susținerea DNA și penalizarea coaliției de la putere pentru presiunile puse pe justiție erau greu de răstălmăcit la nivel oficial, Dragnea, Dăncilă și Tăriceanu și-au coordonat și temperat declarațiile, lăsând răspunsul în seama eșalonului doi de partid și a vuvuzelelor mediatico-penale. Aceștia au declanșat un „festival“ al antieuropenismului și au scos din dulapuri toate aberațiile, de la Soros la stat paralel și alte oculte, care au făcut carieră în ultimul an. Spectacolul a dat astfel răspunsul la întrebarea-cheie: vor continua Dragnea & comp. acțiunea de revocare a lui Kövesi, modificările codurilor penale și, în general, subordonarea justiției, chiar și după avertismentele primite de la Timmermans? Probabil că da, pentru că, deși încă nu au declanșat un război pe față cu UE, știu că sancțiunile sunt slabe, iar amenințările cu neridicarea MCV nu-i sperie și par să nu dea pe ele prea multe parale.
Trăgând linie, nu sunt semne că vizita lui Timmermans i-a lămurit pe șefii coaliției anti-justiție să-și abandoneze obiectivele, ci doar să activeze un plan B. Primul punct e revocarea lui Kövesi cu mâna Curții Constituționale. Nu e dubiu că cineva - Tudorel Toader sau niște „oameni de bine“ (gen Tăriceanu) din parlament - vor invoca la CCR un conflict constituțional între președinte și guvern, în cazul refuzului revocării lui Kövesi. CCR nu doar că a acceptat să facă voia PSD și să taie masiv din atribuțiile șefului statului la numirea președintelui/vicepreședintelui Înaltei Curți și a procurorilor șefi, dar a lăsat ușa larg deschisă și pentru ciuntirea prerogativelor la revocare. Care prerogative, ne spune CCR, sunt acordate în virtutea „solemnității actului“, iar „președintele nu are nicio atribuţie constituţională expresă care să justifice un drept de veto în această materie“, „rolul central în această ecuaţie“ avându-l ministrul Justiţiei. Formula aleasă de PSD, al cărei principal avantaj e că ocolește suspendarea președintelui, nu are însă o rezolvare pe termen scurt. Iohannis poate trage de timp, neavând un termen legal până la care să dea un răspuns cererii de revocare, plus că CCR ar putea evita să tranșeze un conflict politic cu consecințe majore pentru sistemul de justiție și pentru poziţia României în UE. Al doilea punct al planului B este cel legat de codurile penale. Tăriceanu a spus deja că are finalizat un proiect de „punere în acord a codurilor cu deciziile CCR“ pe care îl va trimite la parlament. Șmecheria nu e nouă, și comisia Iordache lucra, vezi Doamne, tot la niște puneri în acord, iar amendamentele prin care, de exemplu, inculpații trebuiau anunțați dinainte că vor fi sub supraveghere sau erau desființate camerele de luat vederi dintre probe nu aveau nimic de-a face cu vreo decizie a CCR. Șmecheria e însă cunoscută și la nivelul CE, care, așa cum a transmis Timmermans, e mult mai bine „informată“ decât i-ar conveni puterii. Și așa va și rămâne.
Cum pot fi însă aceste strategii de plan B asortate cu Congresul PSD de peste o săptămână și cu tot blamucul care îl precede? Dragnea pare că a calculat bine momentul congresului, scandalul revocării prin care a dat semnalul că a făcut tot ce ține de el pentru a scăpa de Kövesi îi permite să-și consolideze dominația. Noul sistem al alegerii vicepreședinților, „opt bărbați și opt femei, pe zone geografice“, îi va asigura o garnitură de conducere în genunchi, dar și evacuarea nesupușilor cărora li s-a urcat vedetismul la cap. Codrin Ștefănescu și-a pierdut anticipat funcția și este doar începutul epurării. După avalanșa de adeziuni în jurul Prea Iubitului și după aranjamentele de la CEx-ul de luni, Dragnea nu mai are de gând să ceară un vot de încredere. „Au fost rezoluţii de susţinere din partea organizaţiilor. Colegii mi-au spus că nu e nevoie şi probabil că nu o să cer.“ A ridicat însă miza: vrea să obțină un vot pentru prelungirea cu un an a mandatului de președinte PSD, care „expiră“ în 2019, taman înaintea alegerilor prezidențiale. Adică în loc de patru ani să fie cinci. Se crede deja șef de stat, se vede treaba. Ar fi o situație fără precedent în PSD, ceea ce arată că, totuși, Dragnea nu se simte stăpân pe situație pe termen lung. Motivele? Condamnările care bat la ușă și sondajele de opinie, care în luna ianuarie 2018 îl dădeau cu o cotă de popularitate de doar 10% si arătau că PSD s-a prăbușit la 34%. Ceea ce a făcut-o pe Firea să spună că „partidul se sinucide politic“ și să amenințe cu demisia din funcțiile de conducere, dacă nu i se vor livra proiectele pe care le poftește. A bătut șaua să priceapă cine trebuie. Ceea ce s-a și întâmplat: Dragnea a promis schimbarea secretarilor de stat și a directorilor din ministere deveniți indezirabili pentru singura concurentă serioasă din partid. Normal, una e să o tragi pe tușă pe Andronescu și alta să intri în conflict cu Firea și ale ei cote de popularitate.
Dragnea trebuie deci să bată fierul cât mai e cald. Contextul momentului îi e favorabil, iar la congres va cere, prin interpuși desigur, continuarea luptei cu „abuzurile statului paralel“. Adică, planul B. Care va include, spun voci din partid, și „bilanțul“ ce urmează să fie prezentat de Tudorel Toader în parlament imediat după congres. Acolo va figura la loc de cinste achitarea lui Ludovic Orban, ca exemplu de „abuz“ al DNA. După laudele aduse ministrului TT de către Dragnea, este de așteptat ca la congres să se dea undă verde atacării la CCR a refuzului lui Iohannis de a o revoca pe Kövesi. Dragnea are nevoie ca de aer de menținerea subiectului pe agenda publică pentru a-și justifica în ochii partidului utilitatea și determinarea. Speranța penalilor chiar trebuie să moară ultima.