De același autor
În fond, PSD s-a remarcat prin discreție, PNL prin lipsă de convingere și pași greșiți iar USR nu a reușit să prezinte un mesaj nou care să fie auzit dincolo de cercurile de tineri din centrele universitare mari de unde își recrutează electoratul. Concluzia care pare să răzbată din această campanie soporifică este că nu contează cu adevărat cine va câștiga și că orice partid sau coaliție va forma guvernul viitor va face mai mult sau mai puțin aceleași lucruri. Deci la ce bun osteneala de merge la vot? Aparențele sunt însă înșelătoare pentru că mizele sunt majore.
Dacă e să ne referim numai la evenimentele din ultima săptămână ne putem da seama cât de departe sunt dispuși să meargă cei de la PSD și sateliții săi pentru a câștiga aceste alegeri. La începutul săptămânii Antena 3 i-a organizat prim-ministrului o ambuscadă care avea drept scop macularea imaginii și discreditarea lui Dacian Cioloș dar care a avut efect advers. La sfârșitul săptămânii, practic în ultimele ore de campanie, a fost lansată mistificarea anului: George Soros, autorul dezastrului de la Colectiv. Această miniciună propagandistică demnă de Joseph Goebbels prin proporții și gravitate, are drept scop să inducă în rândurile publicului nu doar ideea primitivă că președintele Iohannis și premierul Cioloș sunt „vânduți străinilor” (vezi episodul „Cioloș, fiul ilegitim al lui Soros) ci pretenția mult mai periculoasă că atât președintele cât și prim-ministrul sunt parte dintr-o vastă conspirație internațională de natură criminală îndreptată împotriva poporului român. Ceea ce urmează după asumarea unei asemenea minciuni drept adevăr politic este, întotdeauna, riposta. Represiunea. În acest sens, ar trebui revizitate declarațiile lui Liviu Dragnea în care îi amenința pe toți, de la președinte și prim-ministru până la ultimul ministru că „vor plăti pentru răul făcut”. Ceea ce urmărește PSD și sateliții săi nu mai este doar să ajungă la guvernare. Nu se mai mulțumesc cu Puterea, vor mai mult: Vor Răzbunare.
Răzbunarea pe DNA
Cele mai multe analize publicate de presa internațională citesc alegerile de duminică în cheia confruntării dintre două Românii. O Românie minoritară pentru care nu este nimic mai important decât continuarea luptei anticorupție ca mijloc de asanare a societății și de consolidare a reformelor pro-europene, și o Românie care a obosit de anticorupție și își dorește ca statul să îi ofere un trai ceva mai bun. Cum susține o româncă citată de Financial Times, nu își dorește ca anchetele procurororilor să se oprească, dar până la combaterea corupției, i-ar prinde mai bine o mărire de salariu.
Dacă ne luăm după sondaje (ultimul, realizat de IRES, dă PSD la 44%) nu există nici o îndoială cine câștigă această confruntare. Jurnaliștii străini au meritul să fi înțeles că întrebarea la care sunt chemați să răspundă românii duminică este dacă vor să continue lupta anticorupție sau nu. Pentru că toată lumea, de stânga sau de dreapta, este conștientă că în cazul în care PSD va reveni la putere la numai un an după ce a fost îndepărtat de protestele de după Colectiv, există șanse mari să asistăm la sfârșitul anticorupției în România. DNA va fi, așadar, prima victimă a răzbunării PSD-ALDE-PRU.
Miza centrală a acestor alegeri este așadar menținerea independenței Justiției și a libertății de acțiune a DNA. PSD are în continuare în Parlament un set de inițiative legislative care, dacă ar fi adoptate, ar anihila practic lupta anticorupție și ar lăsa DNA fără nici o putere reală de a pune sub acuzație faptele de corupție. Cum principalul partener al PSD, ALDE, duce o campanie explicită anti-DNA, iar PMP-ul lui Traian Băsescu urmărește aceleași scopuri dar în numele luptei împotriva „binomului”, se conturează o majoritate solidă anti-DNA în viitorul Parlament la care va contribui și UDMR.
Până acum, Dragnea a ținut în frâu pornirile anti-DNA și anti-Justiție ale propriului partid, dar o dată acesta ajuns la putere, frâul va fi lăsat liber. Și spre deosebire de anul 2012, de data aceasta s-ar putea să le și meargă pentru că de data aceasta nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul s-ar putea să nu mai intervină la fel de ferm pentru că au propriile probleme. Altfel spus, dacă nu mai putem conta pe sprijin european, soarta anti-corupției în România depinde acum în primul rând de români.
Vremurile când îi vedeam pe politicieni la coadă la DNA s-ar putea să devină de anul viitor istorie. În schimb, vom vedea cum se instaurează ceea ce putem numi Republica Borfașilor. Un regim care va introduce modificările legislative din marțea neagră, va neutraliza DNA și va creea o clasă de privilegiați politico-economic ferită prin lege de brațul Justiției, care își va însuși resursele statului pe care le va exploata în totală impunitate și care, din când în când, va arunca celorlalți, celor nebranșați la banul public, resturile de la masa lor sub forma unor majorări ale salariului minim sau majorări de pensii.
Dar anihilarea DNA și neutralizarea Justiției, deși le asigură impunitatea, nu le oferă și răzbunare. Ca să se răzbune pe adversarii politici și pe procurorii DNA care îi prigonesc de mai bine de zece ani, vor trebui să facă un pas în plus și să își subordoneze complet justiția pe care s-o manipuleze și să o utilizeze ca armă politică. Ceea ce ar anula toate reformele realizate din 2005 până astăzi și ne-ar aduce în situația din perioada guvernării Năstase, când România nu îndeplinea criteriile de aderare la Uniunea Europeană.
La periferia Europei
După 2012 a devenit limpede că reformele din Justiție nu sunt ireversibile și că nu e nevoie decât ca o majoritate hotărâtă să le anuleze să adopte câteva legi țintite în Parlament pentru ca întregul eșafodaj al statului de drept să se prăbușească în numai câteva zile. Din acest punct de vedere, Viktor Orban a fost ceva mai abil. Toate măsurile de contrareformă care sugrumă libertățile fundamentale ale ungurilor au fost adoptate gradual, în timp, pentru ca efectele să nu fie vizibile imediat. Rezultatul este însă același: o democrație populistă, coruptă și iliberală.
Dar dacă în 2012, Uniunea Europeană avea încă suficientă forță pentru a impune României sau Ungariei anumite soluții sub amenințarea unor sancțiuni severe, acum, după Brexit, nu o mai are. Uniunea Europeană traversează o perioadă politică tulbure și sunt semne că anul viitor va pune și mai mult la încercare coeziunea continentului. Cu alegeri prezidențiale în Franța și alegeri parlamentare în Germania, anul 2017 se conturează drept unul al marilor incertitudini europene și ar fi aproape un miracol ca UE să iasă nevătămată din aceste încercări. Ultimul lucru de care are nevoie UE este ca o țară ca România să fie cuprinsă la rândul ei de instabilitate. De aceea este foarte posibil ca Bruxelles-ul să închidă ochii la un eventual viraj anti-liberal, anti-justiție și anti-stat de drept în România pentru a nu încuraja tendințele centrifuge și pentru a menține o stabilitate fragilă. Dar asta nu înseamă că nu vor exista efecte. Francois Fillon, cel mai probabil viitorul președinte al Franței, este un adept entuziast al „Europei cu două viteze”, al creării unui „nucleu dur european” care să accelereze integrarea economică și politică, lăsând la periferie statele care crează probleme, nu pot sau nu vor să facă parte din această structură. O Românie condusă de un partid xenofob, anti-occidental și corupt va fi o Românie condamnată la periferia Europei.
Întoarcerea clientelismului
În sfârșit, cea de-a treia miză importantă privește soarta reformelor din domenii apăsate până acum de clientelism, corupție generalizată și opacitate sistemică: sănătate, educație, administrație. Putem fi siguri, că îndată ce o coaliție PSD-ALDE va veni la palatul Victoria, reformele inițiate de guvernul Cioloș vor fi stopate și îngropate. PSD a generat sistemele de administrare politică pe baze clientelare a învățământului și sănătății și a făcut tot ceea ce a putut chiar în acest an pentru a ucide din fașă orice reformă, iar administrația publică practic îi aparține și n-ar face nimic să-și atace propriul corp electoral fidel. De un an clienții partidelor așteaptă să fie rebranșați la banul public și trebuie să ne așteptăm ca în 2017 acest lucru să se întâmple după seceta generată de „tehnocrați”. Întoarcerea masivă a relațiilor clientelare în administrație și în serviciile publice ale statului va distruge orice șansă de reformare a acestora. Vom avea și pe mai departe funcționari corupți și incompentenți, spitale mizerabile unde bolnavii sunt tratați prost și școli ineficiente, numai că nimeni nu va mai vorbi despre asta. Peste România va coborî, cum avertiza Gabriel Liiceanu, întunericul.
