Politrucul Ponta, plagiatul și virusul gândirii totalitare

Tot ceea ce este Ponta este determinat și condiționat politic și de aici perspectiva strâmbă asupra societății. Nu există „profesioniști” curați, nu există „experți” și „tehnocrați”, nu există Bine și Rău și nici Dreptate.

Cristian Campeanu 01.07.2016

De același autor

 

 

Acuzația de „politruci” adusă de Victor Ponta membrilor CNATDU care au confirmat plagiatul - găsiți întreaga poveste, reacția lui Ponta, istoricul cazului și consecințele aici - este considerată de Andrei  Pleșu ca fiind „în linia trivialităţii şi a confuziei morale şi mentale cu care domnia sa ne-a obişnuit. Ideea că profesioniştii care îţi dovedesc furtul sunt «politruci»  este de natură să mă lase – a câta oară? – perplex că un personaj atât de nelalocul lui a putut să joace un rol în politica românească şi s-ar putea să mai joace”.

 

Riscând să ne aflăm în dezacord cu Andrei Pleșu, credem că singurul loc pe care l-a avut vreodată Ponta, este „politica românească”, căreia îi datorează totul, de la cariera academică frauduloasă, la cariera profesională și ea frauduloasă, până la cariera de prim-ministru de asemenea, putem spune, frauduloasă. Ponta este un produs politic pur al tranziției și, de aceea, „confuzia morală și mentală” este starea sa naturală. Tot ce a făcut vreodată a avut motivații și scopuri politice pentru că nu poate ieși din acest cadru și, de aceea, în mod simetric tot ceea ce i se întâmplă negativ, trebuie să aibă o explicație politică, trebuie să fie „opera dușmanilor” săi - care sunt evident, spre deosebire de el, „politruci” - de la Băsescu și Monica Macovei la Partidul Popular European, la Iohannis și „tehnocrați” și până la... George Soros. Și, mai devreme sau mai târziu, toți primesc calificativul de „fascist”.

 

Oricât ar încerca Ponta să se prezinte ca un tânăr de mare excelență academică și intelectuală care s-a impus politic prin recunoașterea meritelor, realitatea este exact pe dos. Ponta și-a obținut validarea academică tocmai prin relația privilegiată politic pe care o avea cu Adrian Năstase, nu invers. Ca urmare, tot ceea ce a obținut din punct de vedere academic a obținut în virtutea acestui patronaj politic al lui Năstase, inclusiv diploma de doctorat, pe care și-a susținut-o, să nu uităm, în 2003, când Năstase era prim-ministru iar el, secretar de stat, deci deja parte a impresionantei mașinării politice alcătuite de fostul lider al PSD, condamnat pentru corupție. Și pentru că, pentru Năstase, corupția era ultimul lucru care să stea în calea unei guvernări eficiente, era și ultimul lucru pe care să i-l reproșeze tânărului său doctorand, pentru că și furtul academic este tot o formă de corupție.

 

Titlul de doctor obținut pe căi frauduloase i-au permis accesul fără concurs în cadrul baroului și i-au deschis calea unei cariere lucrative în domeniu, inclusiv contractele Turceni-Rovinari. Acum, decanul Baroului București susține că numai Justiția poate să-i ridice lui Ponta calitatea de avocat, chiar dacă a obținut-o pe cale frauduloasă. Ceea ce, poate fi procedural corect, dar nu poate fi, în sine drept, pentru că de vreme ce ai obținut o calitate cum este aceea de avocat, cu toate avantajele și privilegiile ce decurg din ea, printr-un act fals, atunci ar trebui cumva să fie posibil să îți pierzi această calitate în mod automat și să fii obligat să plătești pentru impostura ta. Altfel, cum s-ar putea să te prezinți, impostor dovedit, în fața instanței și să juri că acționezi în interesul Legii fără să fii suspectat din prima clipă de sperjur?

 

Așadar, o carieră academică frauduloasă care a determinat o carieră profesională frauduloasă, ambele în baza unei singure virtuți: conexiunile politice la vârful PSD. Tot ceea ce este Ponta este determinat și condiționat politic și de aici perspectiva strâmbă asupra societății. Nu există „profesioniști” curați, nu există „experți” și „tehnocrați”, nu există Bine și Rău și nici Dreptate. Totul e chestiune de politică și singurul lucru care contează este de ce parte joci politic. Restul, cei care pretind altfel, nu sunt decât niște „demagogi” și „politruci”.

 

Protestele post-Colectiv, operă de „politruci”

 

Ne-am întrebat adesea ce o fi vrând Ponta să spună atunci când a afirmat că Iohannis „a manipulat moartea tragică a tinerilor de la Colectiv” pentru a-și instala „guvernul Lui” . A scos Iohannis lumea în stradă? I-a pus pistolul la tâmplă să demisioneze? Acuzația nu părea să aibă nici o noimă până nu am văzut o serie de emisiuni fluviu din perioada respectivă de la televiziunea amicului Ghiță care susțineau, toate, aceeași teză: tinerii care au ieșit în stradă sunt îndreptățiți să protesteze, dar protestele lor fost confiscate și deturnate de o mână de ONG-uri care au o agendă politică clară, că această agendă este dictată de finanțatorii occidentali ai acestor ONG-uri și, cum printre finanțatori se numără și fundațiile pentru o Societate Deschisă înființate de miliardarul George Soros, numele său era rostit cu multă apăsare ca fiind eminența cenușie care a acționat din afară pentru a-l răsturna pe Ponta de la putere în favoarea guvernului lui Iohannis. Or, dacă ar fi așa cum pretinde RTV, atunci, fără îndoială acuzațiile lui Ponta ar avea sens. Ele sunt însă rodul unei minți pervertite de politic, în care nu poate încăpea ideea că mii de oameni au ieșit în stradă spontan, sătui de batjocura administrației de Stat și că aceste proteste nu au fost controlate de nimeni. Când nimic nu poate fi scos din „paradigma politică”, ajungi să crezi că mai degrabă e mâna conspirației evreiești și a lui Soros decât că lumea nu te mai vrea.

 

Aceeași paradigmă o regăsim și în reacția sa la judecata CNATDU privind „plagiatul”. Nicidecum nu era posibil ca un grup de profesioniști din mediul academic să constate în mod onest că e vorba despre un plagiat flagrant. Nu, trebuie să fie vorba de niște „politruci” nenorociți care au răspuns la comanda politică a „tehnocraților”, a lui Iohannis, a Cuiva. Concepte ca „etică” și „onestitate” nu intră sistemul de valori construit politic al unuia ca Ponta.

 

La fel a acționat și în iunie 2012, când mai întâi a schimbat rolul CNATDU prin ordonanță de urgență, a schimbat cu mâna ministrului Pop întreaga componență a Consiliului chiar în ziua în care acesta dădea verdictul de plagiat și apoi a schimbat întreaga componență a Comisei de Etică pentru a primi un verdict favorabil. Această serie de lovituri de forță au fost justificate atunci, atât de Pop cât și de PSD, prin nevoia de a contracara ceea ce ei găseau că este „un atac politic” la adresa lui Ponta. În realitate, nu era decât o „mini-lovitură de stat la adresa instituțiilor academice care avea să prefigureze marea tentativă de lovitură de stat când toate instituțiile care asigurau echilibrul puterilor au fost luate la țintă pe motiv că erau „politizate” și „băsiste”. De atunci, Ponta și PSD i-au acuzat pe toți adversarii, de la Manuel Barroso, la Monica Macovei, Patapievici, Pleșu, Liiceanu, Tismăneanu, „jurnaliștii lui Băsescu”, Mihăieș, Cărtărescu, Livia Stanciu, Morar, Kovesi, că ar fi ori „politruci” ori de-a dreptul fasciști. Ultimul venit în grup este ministrul Marius Bostan, care a enunțat într-un mod cam abrupt și inabil, ce-i drept, niște adevăruri cunoscute de toată lumea dar ascunse cu ipocrizie. Și toate acestea venind din partea unui personaj care, nefiind la locul lui”, a demonstrat prin toate acțiunile sale o profundă structură totalitară.

 

Problema este că partidul din care provine a rămas fidel aceleiași gândiri totalitare în care singura explicație pentru toate lucrurile este cea „politică”. Liviu Dragnea, în loc să ia act de decizia CNATDU și să-și exprime regretul etc, a preluat pe nemestecate tezele lui Ponta privind faptul că acesta din urmă ar fi, într-o formă sau alta victima guvernului Cioloș, ba chiar a preluat și toate ironiile grosolone privind agricultura și trasporturile, semn că nici Dragnea, nici PSD nu pot să accepte că există instuții autonome de decizia politică. Reversul este că atunci când vor veni la putere vor face același lucru pe care îl știu cel mai bine. Vor repolitiza tot ce mișcă astfel încât nimic să nu scape controlului partidului.

 

Matematica nu e politică. Sau este?

 

Acest mod distorsionat politic și, în esență totalitar, de a gândi a ajuns să pervertească până și cele mai adânci straturi ale societății și să distorsioneze modul de a privi realitatea al cetățenilor. Cum altfel am putea interpreta „petiția” celor care au cerut validarea atât a rezultatului corect cât și a celui greșit la unul din exercițiile la evaluarea națională la matematică? O „petiție” este un act politic pentru că cere, în principiu, o decizie politică, în numele unei majorități sau al unui grup interesat la o anumită problemă. Or, în cazul acesta este vorba despre o problemă de matematică, adică strict științifică, al cărei rezultat nu poate fi decât unul singur. Dar numai ideea în sine că prin presiune politică se poate modifica o realitate științifică este grotescă din punctul de vedere al unei societăți libere și sănătoase. Mai avem să votăm cât fac 2+2 și legea gravitației ca să cădem direct în Orwell. Incidental, problema „controversată” de la evaluarea națională este la fel de simplă și fără echivoc ca 2+2 și ca….proba plagiatului lui Ponta. Ar fi trebuit lăsată de la început pe mâna specialiștilor și ar fi trebuit să se încheie în iulie 2012 când Universitatea București a decis că e plagiat, prin ridicarea titlului de doctor. Am vrea să spunem că după patru ani de aberații politice s-a intrat în normalitate și că realitatea bate politica, dar într-o țară în care avem atâția politicieni care nu sunt la locul lor, ne temem că riposta lor va fi nemiloasă.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22