De același autor
Fără bani şi cu o economie fragilă, unde nu s-a inovat mai nimic şi în care nu avem vreun produs de excelenţă, cu excepţia Loganului franco-piteştean, ieşim târâş din criză. De fapt ne trag alţii, pentru că, singuri, am fi putut opune tot atâtă rezistenţă cât un copac în calea unei tornade.
Suntem o naţiune captivă în ghearele unui buget de stat incapabil să susţină o economie modernă, să-şi plătească doctorii, astfel încât unii dintre ei să nu mai condiţioneze actul medical de şpagă, sau să dea profesorilor suficienţi bani încât niciun dascăl să nu-şi oblige elevii să-i plătească meditaţii.
Orice guvern s-ar instala în Palatul Victoria ar gestiona ţara cu un buget cât 31% din produsul intern brut (PIB), bani insuficienţi pentru a acoperi cheltuieli obligatorii care se învârt în jurul a 40% din acelaşi PIB. Acesta este, potrivit observaţiilor guvernatorului băncii centrale, Mugur Isărescu, modelul fiscal al României ultimilor ani.
Bugetul ţării este susţinut de taxele pe consum (în măsura în care se percep) şi de impozitele virate de marile companii listate la Bursă, în particular bănci, care nu-şi permit să pitească profitul în investiţii de teamă că acţionarii, flămânzi după dividende, le vor penaliza.
În mare, aceasta este conjunctura locală în care sapă criza economiei globale, care a redus afacerile firmelor la turaţii de subzistenţă.
În primele trei luni ale anului, bugetul statului arată ca o puşculiţă spartă. Statul a încasat vreo 37 de miliarde de lei şi a cheltuit 45,7 miliarde de lei. Dacă şi-ar fi plătit datoriile către firme, deficitul primului trimestru ar fi speriat în devălmăşie atât pieţele financiare, cât şi echipele de evaluare de la FMI &Co. Cei de la Finanţe au preferat să amâne plăţile sau n-au avut bani. În felul acesta însă, au condamnat la faliment mii de firme aflate pe circuitul banilor întârziaţi.
Chiar şi aşa, se vede cu ochiul liber că statul riscă să intre în colaps într-o situaţie de criză. Pentru a putea fi plătită în primele trei luni factura de pensii, a avut nevoie de un transfer de 2,6 miliarde de lei de la bugetul statului. În acest ritm, există riscul ca, la un moment dat, să nu mai poată fi plătite pensiile. În timpul crizei din 1998, Rusia a trecut prin asemenea momente în care n-a putut plăti pensiile timp de mai multe luni, iar o parte din salarii erau achitate în bonuri pentru mâncare.
Din păcate pentru România, riscul unui scenariu de colaps nu a trecut. Dimpotrivă. Situaţia actuală a economiei şi a bugetelor statului s-a deteriorat vizibil în primele trei luni ale anului. Problemele Greciei au dus la o atitudine mai prudentă şi, ca atare, mai rigidă, din partea finanţatorilor internaţionali de tipul FMI şi UE.
Aveam într-adevăr de ales între a majora cota unică la 20%, a mări TVA la 24% şi a reduce cheltuielile de salarii cu 20% sau a tăia noi din cheltuielile statului. Guvernul a ales răul cel mai mic, spune premierul Emil Boc.
Varianta măririi birurilor ar fi echivalat cu o catastrofă şi ar fi însemnat intrarea ţării în recesiune. Plăteam toţi. Sigură, mărirea TVA ar fi alimentat inflaţia, ar fi tăiat din puterea de cumpărare a oamenilor, ar fi redus consumul şi ar fi falimentat afaceri. În plus, creditele s-ar fi scumpit, iar leul s-ar fi devalorizat. Economia s-ar fi comprimat cu 2-3%, ceea ce, în final, ducea inevitabil la încasări mai mici la buget, deci la măsuri de austeritate, cu tăierile lor de pensii, salarii şi locuri de muncă. Creşterea cotei unice la 20% ar fi alungat investiţiile străine directe şi de portofoliu, cu efecte greu de evaluat.
Atitudinea de non combat ar fi echivalat cu întreruperea acordului cu FMI. În acest caz, într-o săptămână, ratingul cădea, afacerile străine se relocau, banii fugeau din România şi leul se prăbuşea. Odată cu el cădea şi economia. Spre deosebire de Grecia, nouă nu ne dădea nimeni bani împrumut să ne finanţăm risipa.
România ar fi putut însă evita situaţia în care să se penalizeze pensionarii, deoarece, pentru majoritatea, o scădere cu 15% a pensiei înseamnă nu austeritate, ci asceză. Pensionarii plătesc acum şi eşecul politicienilor de a reface sistemul de pensii aşa încât să nu conţină privilegii şi să-i pună pe toţi beneficiarii să contribuie. Mai mult, a venit poate vremea să nu ne mai distreze cazurile în care şmecherii din poziţii de şefi şi-au tras pensii de mii de euro, cumulând sporuri aiuritoare şi abuzând clar de funcţii.
Evaziunea fiscală ridicată la rang de sport naţional, contrabanda înflorită în complicitate cu subţirimea portofelului clientului, şmecheria speculantului de terenuri, care nu plătea taxe şi, în general, impresia că statului nu merită să-i plăteşti chiar toate birurile ne-a adus aici.
Afacerea naţională a fost de tip speculativ şi a constat, în esenţă, în vânzarea produselor altora. Cel mai lămuritor exemplu este predat zilnic în pieţe, unde, în afară de pătrunjel şi mărar, aproape toate legumele de pe tarabe cresc prin alte ţări.
De altfel, taraba poate fi o afacere înfloritoare, deoarece, deşi pe ea se lăfăie cam aceleaşi produse ca şi în supermarketuri, nu are apăsarea taxelor.
Prin instituţiile patriei bântuie negustorii cu rucsacul în spinare, din care scot cosmetice, haine, lănţişoare de aur sau de argint, cu plata în tranşe, la leafă şi fără bon fiscal. Lumea e mulţumită, nu simte povara în portofel, aşa, risipită în rate, deşi preţurile pot fi mai mari ca în malluri. Evident, bonul fiscal lipseşte, dar cui îi pasă.
Mediul privat s-a ajustat în criză, spun unii într-un lemnos limbaj tehnic. Adică s-au făcut concedieri şi au fost retezate salariile. Unele salarii au fost ascunse şi mai bine, deghizate în diverse contracte de colaborare. Evident, încasările fondului de pensii scad, deoarece orice bir supradimensionat stimulează imaginaţia contabililor, care găsesc mijloace de a-l redimensiona.
Nimeni nu poate explica de ce, timp de trei ani, între 2006 şi 2008, tranzacţii imobiliare de vreo 25 de miliarde de euro nu au fost taxate. Astfel, în bugetul statului nu au intrat vreo 4,75 miliarde de euro. Suntem săraci.
Contrabanda cu ţigări este o altă afacere în care zboară lei netaxaţi. Jucătorii pieţei oficiale au estimat dimensiunile contrabandei cu ţigări la mai mult de o treime din totalul consumului. „Practic, în fiecare zi intră în ţară cam 1.000 de tiruri de ţigări de contrabandă“, evaluează situaţia avocatul specializat în fiscalitate Gabriel Biriş. Jocul de-a contrabanda durează de 20 de ani, dar, nu-i aşa?, ne-am acomodat. Sărăcia justifică, uneori, oferta ieftină de sub tarabe. Bugetul? O noţiune abstractă. //
Comentarii 8
Liviu din Timisoara - 05-17-2010
Suna "rece" tot ce spuneti acolo ... Cum, nu tu Base, nu tu Opozitie ...asa ceva sa ne incalzim putin ...? Pai de cifre avem noi nevoie? Vrem scandal, vrem sa combatem la TV: " Ba tu ! Ba tu!"
RăspundeDRON SILVIU - 05-16-2010
MAI AM O REZERVA DOAMNA LIDIA MOISE 1.IN ANII 70 PARINTII MEI SI CU MINE NE-AM CONSTRUIT CASA CU SACRIFICII MARI CU MATERIALE IEFTINE DIN DEMOLARI CARAMIDA SI TIGLA ACTUALMENTE PLATIM IMPOZIT 2 MILIOANE LEI VECHI. 2.AM UN COLEG INGINER CA SI MINE ARE UN PICIOR AMPUTAT DE DIABET DACA NU IL AMPUTEAZA SI PE AL -2-LEA IN 2 SAPTAMINI MOARE SI EL PLATESTE 2 MILIOANE LEI VECHI IMPOZIT RESTUL TAXE-7 MILIOANE LEI VECHI -IARNA CU GAZUL NU ESTE STATUL CEL MAI MARE EXPLOTATOR CU DEOSEBITA CONSIDERATIE
RăspundeDRON SILVIU - 05-15-2010
TREBUIE SA EXPRIM O REZERVA DOAMNA LIDIA MOISE 1.UN PACHET TIGARI DE CONTRABANDA SE VINDE CU 7 RON 2.UN PACHET DE TIGARI OFICIAL CU TIMBRU SE VINDE CU 9 RON A PLATI 2 RON PENTRU UN TIMBRU ESTE CAM MULT CU DEOSEBITA CONSIDERATIE
RăspundeDRON SILVIU - 05-15-2010
ESEU FOARTE BUN.FELICITARI
Răspunderizoaicad.arges - 05-14-2010
Cu 140 de ani in urma marele poet Eminescu, se referea astfel la cei din conducerea Romaniei: “Cum nu vii tu Tepes Doamne/ Ca punand mana pe ei / Sa-i imparti in doua cete/ In smintiti si in misei.” Astazi, tot un moldovean de-al lui Eminescu, conf. univ. Cristian Sandache, in “Flacara Iasului” din 12-05-2010, in editorialul intitilat “Scrisoare catre talharii care ne conduc”, li se adreseaza acestora astfel: “Nu sunteti altceva decat o adunatura de hoti, curve, imbecili si tradatori”. Cuvinte grele, dar dureros de adevarate, atat pentru cvasitotalitatea clasei politice, cat si pentru jurnalistii mass-media, in care, probabil, vor fi existand si exceptii, de care, personal, nu am cunostinta! Sper ca exceptiile, atat din clasa politica, cat si din mass-media, daca exista, sa-si semnaleze prezenta! Cei ce vor accesa link-ul, http://dumitrurizoaica.blogspot.com/, vor gasi in materialul “Pentru insanatosirea societatii romanesti”, postat pe blogul “ Dreptate pentru toti”, atat solutia care ar fi pus capat coruptiei din societatea noastra, cat si o parte dintre politicienii si jurnalistii care n-au dorit sa miste un deget, sau sa-si implice un neuron in promovarea Binelui public! Ultimele cazuri de NESIMTIRE CRASA in acest sens, sunt urmatorii destinatari ai ultimelor scrisori transmise, astfel: Presedintele Traian Basescu, Scrisoarea Nr. 6516/22-03-2010, partidele politice PSD, PNL, PRM, PDL, UDMR, jurnalistii Mircea Marian si Silviu Sergiu, de la Ev. Zilei, “Nasul”basescian Radu Moraru, de la B1 TV, Victor Ciutacu, redactor la Jurn. Nat. si realizatorul emisiunii Vorbe Grele la Antena 2, etc. Precizez ca oricine poate sa verifice, pe propria persoana si familie, viabilitatea si eficacitatea solutiei prezentate! D. Rizoaica, fost detinut politic intre 1958-1963, si februarie-aprilie 1986!
RăspundeRoman Adrian - 05-13-2010
Revin cu o mica precizare : cand conchideam ca a venit vremea adevaratului liberalism, intelegeam, de fapt, inceputul reformarii fundamentale a statului, in sensul limitarii si redimensionarii acestuia, a sarcinilor lasate in gestiunea sa si, implicit, a cheltuielilor publice. Sunt constient ca e un proces care cere ani de zile. Brusc, ar insemna o catastrofa. Statul actual, fiind socialist in esenta sa, e multiplicat caleidoscopic intru risipa, iresponsabilitate si coruptie. E un proces istoric care a dus la denaturarea rostului sau fundamental - care e binele public. In viitor, spre a evita repetarea erorilor etatismului, va trebui sa punem sub sapte lacate logica expansionista si anexionista a statului contemporan (careia ne-am abandonat aproape cu totii) . Geniul sau rau : care a sustras, cu timpul, pietei libere si creativitatii din ordinea proprietatii private, domenii intregi de actiune umana.
RăspundeRoman Adrian - 05-11-2010
Desi pare banala, concluzia e ca a venit vremea adevaratului liberalism; criza actuala ar putea fi o oportunitate pentru toata lumea... Aproape toate tarile si-au anemiat economiile si bugetele prin social-democratia statului asistential. Ajunge ! Socialismul se plateste pana la urma ! Statul va trebui, in viitor, sa fie minimal sau nu va mai fi deloc : doar, politie, armata, legiferare, justitie si politica externa (partial in invatamant si asistenta sociala). Va trebui evacuat total din sanatate, economie, utilitati publice. In privinta tigarilor, daca vrea bani, statul nu va trebui decat sa nu-si mai bage coada in drepturile mele de fumator (ca individ). Statul nu e substitut de D-zeu ca sa ma pedepseasca fiscal prin suprataxare (jupuire) ! Astfel, a incurajat piata neagra a tigarilor, de pe care nu-si va lua un banutz. De acolo voi continua sa cumpar si eu. Mai mult, clamez dreptul acesta ! Daca nu s-ar fi aliniat prosteste la "standardele europene" de pedepsire a indivizilor fumatori, nu si-ar fi scos, in mod inept, o treime din vanzarile de tigari din arealul impozitabil. La fel e situatia in toata sfera economica pe care statul asistential a inhibat-o cu zecile de procente pe care le reprezinta impozitarile de toate felurile ale mediului privat. Cand ma gandesc ca unul din primii regi liberali ai Europei sec XVIII - Ludovic al XV-lea, unificand impozitarile pentru toate categoriile sociale si anuland implicit privilegiile fiscale nobiliare, a impus pentru fiecare suflet din regatul sau o cota de impozit de doar 5 % (!!!) din venituri imi vine sa urlu. Realizez cat de mult a inaintat statul in libertatea noastra... Si noi, astazi, ne credem mai liberi decat cei din trecut ...
Răspundepedant - 05-11-2010
daca 10 mil de romani cumpara zilnic de 10 Ron la negru, atunci pe an 3,65 miliarde sunt la negru, deci lipsa 720 mil. la TVA si 200 la impozite. Cine favorizeaza deci evaziunea, necerand bon fiscal la butic, la restaurant, la service-auto, la... ? Nu cumva noi toti? 5 milioane de fumatori ard zilnic 1 euro in tigari de contrabanda (cifre prudente), adica 1,65 miliarde de euro anual. Cine favorizeaza evaziunea? nu cumva noi toti?
Răspunde