De același autor
Introducerea bacalaureatului profesional, deși se dorește a fi o „despărțire a apelor“, sună mai degrabă a tentativă populistă de atragere a cohortelor de absolvenți prost pregătiți.
După rezultatele dezastruoase ale sesiunii de toamnă a bacalaureatului, care nu au făcut decât să le confirme pe cele din vară, Ecaterina Andronescu, eternul – și unicul existent, judecând după șirul de opțiuni anterioare ale PSD – ministru al Învățământului, a anunțat inițierea unui proiect de lege intrat săptămâna aceasta în dezbaterea Senatului, privind introducerea unui bacalaureat diferențiat.
Soluția este, la prima vedere, satisfăcătoare pentru aproape jumătate din populația școlară absolventă de liceu. Liceele tehnice pregătesc generații întregi, care, după cum s-a văzut doi ani la rând, nu sunt în stare să treacă un examen de dificultate medie. Trecând peste constatările evidente despre starea învățământului, despre marasmul creierelor inhibate până la dispariție de stimulii alternativi ai civilizației contemporane, orice ministru al Învățământului este îndreptățit să-și pună o întrebare pe cât de simplă în formulare, pe atât de anevoioasă în soluții: ce fac aceste generații de tineri absolvenți de liceu, incapabili să obțină documentul final, Diploma de bacalaureat?
Legea educației naționale, în vigoare, deși reprezentanții USL au tendința să uite acest detaliu, prevede introducerea bacalaureatului diferențiat pentru generația de elevi care va intra anul acesta la liceu. O soluție exista deci, dar, pentru ca lucrurile să se petreacă în ritmurile firești ale generațiilor școlare, ea ar fi trebuit să urmeze măcar periodicitatea ciclurilor de învățământ, adică patru ani. Pentru că orientarea școlară nu poate merge pe sistemul campaniilor promoționale de supermagazin, de azi pe mâine, deși mai toți reformatorii învățământului românesc din ultimii 20 de ani cam așa au gândit-o, iar fructele amare ale politicilor la botul calului – electoral, de preferință – le culegem an de an.
Inițiativa doamnei Andronescu ar fi deci justificabilă, dacă nu ar fi făcută atât de grăbit și atât de evident populist. Mai sunt doar trei luni până la alegeri, iar funia se apropie de par. Banii din pușculița de pomeni electorale sunt puțini, domnul Ponta a decis tăierea finațărilor pentru investiții ca să dea prime de murături și a crescut faimosul fond de rezervă al guvernului, același fond pentru care a fost demis Guvernul Ungureanu prin moțiunea de cenzură. Ce soluție mai bună și mai ieftină de atragere a simpatiei electoratului decât fluturarea unui proiect care ușurează drumul către diplomă pentru aproximativ 100.000 de tineri votanți și înseninează ușor orizontul negru al familiilor lor?
Proiectul susținut de Ecaterina Andronescu prevede că Bac-ul profesional va avea în comun cu Bac-ul național probele de competență, adică examenele orale de limba română și de limbă străină, precum și competențele digitale. Se va adăuga susținerea unui proiect, o probă practică și un examen scris la disciplina „educație antreprenorială“.
Un examen ușor pentru o diplomă la fel de ușor obținută. Teoretic, nu e nimic rău în identificarea unor soluții alternative pentru tinerii fără vocație universitară, dar de ce trebuie să se numească tot bacalaureat? Dacă această diplomă nu reprezintă o testare a ansamblului de cunoștințe reprezentative dobândite de elev de-a lungul liceului, ci mai degrabă un soi de confirmare facilă a foii matricole și a diplomei de absolvire, de ce trebuie introdusă în piața muncii o asemenea ambiguitate a titulaturii? Ni se spune că diploma de bacalaureat profesional nu va da dreptul titularului să se înscrie la facultate. Dar ce garanție există că această situație nu se va modifica, poate, la anul? Dacă în sesiunea iulie 2013 numărul absolvenților de Bac profesional, fără acces la înscrierea în universități, va fi mult superior titularilor de Bac național? Oare ministrul de atunci al Educației, oricare ar fi acela, nu va ceda plângerilor universităților particulare lăsate fără clienți? Oare nu se va constata o stare de urgență națională, iar bacalaureatul profesional va fi trecut, printr-o ordonanță, în categoria superioară? Toate aceste întrebări își au rostul lor: să nu uităm că doamna Andronescu făcea prima pagină a jurnalelor în urmă cu un an printr-o propunere pe cât de năstrușnică, pe atât de neliniștitoare. După dezastrul din sesiunile iulie-septembrie 2011, senatoarea PSD iniția un proiect de lege care propunea introducerea unui an pregătitor la facultate pentru cei picați la Bac. În cazul promovării examenului de Bac în sesiunea din iunie 2012, anul pregătitor urma să fie echivalat integral cu anul I de facultate. Introducerea bacalaureatului profesional, deși se dorește a fi o „despărțire a apelor“, cum spune doamna ministru, sună mai degrabă a tentativă populistă, în același registru, de atragere a cohortelor de absolvenți prost pregătiți. Încă o hârtie care nu rezolvă decât angoasele electorale ale USL. //
