Educația a murit. Trăiască Legile Educației!

România Educată, cu apendicele ei legislativ cu tot, este în ansamblu o vastă, pretențioasă și costisitoare potemkiniadă vopsită – în albastru, cum altfel?

Raluca Alexandrescu 04.07.2023

De același autor

În urmă cu două săptămâni, pe 21 iunie, Curtea Constituțională anunța într-un comunicat oficial că a respins cu unanimitate de voturi, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și deputați neafiliați și constata că dispozițiile din Legea învățământului superior, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Răspunsul asociațiilor de elevi și de studenți nu a întârziat să apară. Pe 23 iunie, șapte asociații de elevi și Liga Studenților din Iași i-au cerut președintelui Klaus Iohannis retrimiterea Legilor Educației în Parlament pentru reexaminare. Reprezentanții elevilor solicitau, în primul rând, să se renunțe la examenul de admitere la liceu.

Guvernul, în noua sa formulă, a reacționat câteva zile mai târziu: primul-ministru a avut o întâlnire de lucru cu ministra educației, reconfirmată în portofoliu grație, de bună seamă, performanțelor deosebite înregistrate în guvernul precedent. Atât Marcel Ciolacu, cât și Ligia Deca s-au grăbit să răspundă valului de obiecții legate în special de examenele de admitere în licee, asigurând publicul că introducerea lor va fi graduală și supravegheată. Pe 27 iunie, primul-ministru și ministra educației au dat declarații într-o conferință de presă comună, arătându-se masiv preocupați de obiecțiile elevilor și de anxietățile profesorilor care până nu văd nu cred, în materie de promisiuni guvernamentale.

Mai cu seamă că lipsa de popularitate a examenelor de intrare la liceu este, potrivit datelor furnizate de Consiliul Național al Elevilor, extrem de mare: peste 78% dintre elevii consultați ar fi împotriva unei asemenea proceduri. Argumentul principal, folosit în mare și în excepția de constituționalitate susținută fără succes de opoziție (votul de respingere la Curtea Constituțională a fost unanim), evocă perspectiva unui falii și mai mari în detrimentul elevilor din medii defavorizate, care nu au acces la mijloacele necesare pentru pregătirea unui examen de admitere la un liceu de elită. Ministra de resort asigură că examenele vor fi atent monitorizate și pilotate, iar procesul de selecție va fi ajustat și ameliorat. După eșecul de la CCR, opoziția declara că „militează efectiv pentru o transparență totală” a procesului de monitorizare și solicita „vehement” mobilizarea în proces a unor comisii alcătuite din experți internaționali (sic).

E greu de imaginat, cu gândul la știrile foarte proaspete despre neregularitățile de la bacalaureat într-un mare liceu al Capitalei, că în același sistem, comisii de experți, internaționali pe deasupra, ar putea să analizeze și să corecteze cu maximum de eficiență problemele eventuale survenite în cadrul unui examen cu miză poate și mai semnificativă. În cazul particular amintit, problema venea chiar de la președintele comisiei de examen și de la profilul său incompatibil, se pare, cu exercitarea unei asemenea responsabilități.

Admițând chiar – cu greu, împotriva oricărei raționalități critice – că autoritățile de resort se vor ține de promisiuni și vor face un „pilotaj” eficient, întrebarea fundamentală, ignorată consecvent, este cum poți, de fapt, să monitorizezi altceva decât finalul unui proces cu atât de multe etape intermediare incontrolabile? Ca de obicei, avem aici de-a face cu o cosmetică a zugrăvelii finale: cum se face fundația, ce materiale se folosesc la construcție, cum sunt ele administrate și echilibrate, toate aceste etape, mult mai importante și mai greu – dacă nu chiar imposibil – de corectat sunt ignorate. Este, de altminteri, unul dintre motivele principale de nemulțumire ale unora dintre profesorii care au încheiat greva cu sentimentul amar al unei reușite iluzorii sau, în cel mai bun caz, extrem de parțiale.

Cu acel simț al situației și al adecvării cu care ne-a răsfățat mai cu seamă în al doilea mandat, președintele a decis, în pofida agitației din ultimele săptămâni, că promulgă Legile Educației nu oricum, ci într-un mod festiv, atipic față de procedurile uzuale în asemenea cazuri. Ca și cum am avea ce sărbători: greva profesorilor s-a încheiat în coadă de pește, iar schița unui raport OCDE prezentat de Edupedu, redactat la începutul anului 2023, conține concluzii deloc încurajatoare: în România nu există o strategie națională pentru îmbunătățirea școlilor, evaluările școlilor nu contribuie la eforturile de îmbunătățire a acestora. Potrivit aceluiași raport de diagnostic întocmit de OCDE (organizație la care, între altele fie spus, România dorește să adere), sistemul de învățământ rămâne foarte birocratic, se constată o risipă de resurse umane și financiare și măsurile de reformă nu precizează cum vor fi alocate fondurile suplimentare, pe când bugetul Educației, alocat anual, nu este aliniat la obiective strategice pe termen lung.

Raportul confirmă, din păcate, ceea ce în România se știe, de fapt: potemkiniadele în locul politicilor publice reale par a fi cel mai durabil brand de țară, în domeniul educației, dar nu numai acolo. România Educată, cu apendicele ei legislativ cu tot, este în ansamblu o vastă, pretențioasă și costisitoare potemkiniadă vopsită – în albastru, cum altfel? //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22