Pe aceeași temă
„Bucureştiul nu ne oferă o lecţie de artă, ci o adevărată lecţie de supravieţuire: ne învaţă cum să ne adaptăm la orice, chiar şi la imposibil.“ Aşa şi-a început E.S. Henri Paul, ambasadorul Franţei la Bucureşti, discursul de inaugurare a expoziţiei de fotografie Bucarest, la Mal-Aimée găzduită, în perioada 30 septembrie-1 noiembrie, de Muzeul Ion şi Dr. Nicolai Kalinderu. Cuvintele introductive aparţin unui autor francez, Paul Morand, care descoperea în 1935 paradoxurile „Micului Paris“ balcanic.
Expoziţia coordonată de artistul Ferrante Ferranti îşi propune să fie un semnal de alarmă, deopotrivă un manifest artistic şi un apel cetăţenesc pentru sensibilizarea opiniei publice în legătură cu un oraş în pericol, aflat sub asediu.
Sentimentul pe care reuşeşte să îl transmită această călătorie „sub lumina reflectoarelor“ printr-un Bucureşti underground, în care clădirile de patrimoniu sunt din ce în ce mai puţine, devenind adevărate umbre difuze într-o estetică a urâtului şi a indiferenţei omului contemporan, este similar celui descoperit de Paul Morand în perioada interbelică. Bucureştiul de astăzi pare să stea sub semnul unui „conflict al civilizaţiilor“ arhitecturale: patrimoniul interbelic sau cel de secol XIX se află într-o perpetuă luptă de supravieţuire cu turnurile de sticlă postmoderniste, o luptă în care de cele mai multe ori primele devin victimele anihilării.
Tinerii artişti fotografi (Adrian Bulboacă, Şerban Mestecăneanu, Sergiu Mihăescu, Camil Iamandescu, Lucian Muntean, Dan Pierşinaru, Cosmin Gogu) ne oferă un instantaneu neretuşat al Bucureştiului real: un oraş al contrastelor şi al dizarmoniei, un oraş al convieţuirilor imposibile. „Bucureştiul rămâne un oraş introvertit, caracterizat de o atmosferă specifică, nu de o arhitectură specifică“ este mesajul celor care, sub egida proiectului Case care plâng, se asociază demersului artiştilor fotografi. Însă, dincolo de această atmosferă, ni se dezvăluie o lume unică: „gri în exterior, dar colorată în interior; o lume divizată în insule, care se hrăneşte din contrastul vechi-nou; un oraş ascuns“.
