Pe aceeași temă
Am o lungă carieră politică. Am început cu politica comunală: am fost primar, apoi am fost prefect şi în anul 1986, când Franz Josef Strauß era prim-ministru, am devenit ministru al Educaţiei şi Culturii, doi ani mai târziu al Educaţiei, Culturii, Ştiinţelor şi Artelor şi, din 1998 până în 2003, şi al Cercetării. Aceasta este cariera mea politică.
Sunteţi liderul Fundaţiei „Hanns Seidel“ din 2004. Care e diferenţa dintre ceea ce eraţi dvs. şi Fundaţia „Hanns Seidel“ atunci şi ce sunteţi, împreună, acum?
În ultimii 7 ani, din 2004, s-au schimbat multe lucruri. Lumea a început să se mişte şi mai mult. România este acum un partener european, în Uniunea Europeană. În acelaşi timp, vedem o ieşire sau o schimbare către libertate în Egip şi în Tunisia.
Ne desfăşurăm activitatea în toate domeniile de ani de zile.
În perioada de când sunt eu preşedinte, din 2004, a trebuit să ne axăm mai mult pe capacitatea de bună guvernare. Şi pentru că lumea noastră este una foarte centralistă, am avut cotribuţii începând din America Latină şi din Africa până în Asia, din Chile până în China, cu scopul de a servi aici structurile democratice ca un laitmotiv pentru concepţia creştină asupra omului.
Care sunt valorile după care vă ghidaţi în activitatea dumneavoastră?
Fundaţia „Hanns Seidel“ are legitimitatea Uniunii Creştin-Sociale. Acest lucru înseamnă că lucrăm pe aceeaşi bază de drepturi fundamentale ale omului, a inviolabilităţii demnităţii umane şi a omului creştin.
Nu vrem să impunem părerile noastre nimănui. Noi oferim doar un mod de viaţă.
România, prin istoria şi cultura sa, ne este apropiată ca ţară. Aici avem de a face cu o dominaţie puternică a ortodoxiei creştine şi, datorită acestui fapt, ne găsim rădăcini comune în înţelegerea omului.
Aplicaţi consecvent ceea ce spunea fostul preşedinte german Roman Herzog – „educaţia către / pentru democraţie este o responsabilitate permanentă a fundaţiilor politice“. Vă invit să detaliaţi ambele părţi principale ale acestei afirmaţii. Ce înseamnă „educaţia pentru democraţie“ şi cum se poate pune în practică această nobilă responsabilitate? Ce înseamnă că democraţia necesită o permanentă educaţie politică?
Educaţia pentru democraţie trebuie să înceapă de acasă. Trebuie să fie clar faptul că părinţii în relaţia lor cu copiii trebuie să transmită un model, dar în acelaşi timp şi liberalism. Acest lucru trebuie continuat în şcoală.
În Constituţia bavareză, de care mă simt legat, se spune că nu trebuie să oferim doar cunoştinţe şi abilităţi, ci că trebuie, de asemenea, să formăm inima şi caracterul. Aceste lucruri sunt valabile pentru toată viaţa. Democraţia nu poate exista fără responsabilitate şi de aici rezultă că nici fără caracter.
Există atât de multă corupţie în lume, atât de mult abuz de putere, încât este absolut necesar, în inviolabilitatea demnităţii umane, ca pe cei mari şi cei mici să îi întâmpinăm cu aceeaşi responsabilitate şi cu aceeaşi toleranţă.
Înţelegerea democraţiei este, într-o oarecare măsură, ceva nou pentru fiecare generaţie. Ce e astăzi nou în democraţie sau în relaţia cu democraţia? Nou şi provocator?
Practic, democraţia înseamnă puterea poporului, dar acest lucru nu poate funcţiona decât într-o democraţie reprezentativă, deci prin alegerea parlamentarilor şi apoi prin puterea legislativă, executivă şi juridică. Cu aceasta spun deja ce are astăzi o importanţă centrală, că toate cele trei trebuie să funcţioneze. În multe dintre ţările noastre am ajutat la construirea jurisprudenţei şi în special a jurisdicţiei. Principiile statului de drept sunt baza pentru o democraţie, dacă aceasta este stabilă. De aici reiese şi contactul cu parlamentul, în partide, unul cu celălalt şi unul împotriva celuilalt.
Principiul trebuie să se aplice în lucruri în care suntem consecvenţi, dar folosindu-se un ton autentic, altfel, pentru tinerii din şcoli şi universităţi parlamentul nu este un model. Din păcate, în multe ţări vizitarea unui parlament mai mult sperie decât să stimuleze.
În fine, indiferent de elementele de noutate pe care le poate aduce fiecare perioadă teoriei şi practicii democraţiei, ce e, din punctual dvs. de vedere, esenţial, de nenegociat şi de neschimbat atunci când vorbim despre democraţie?
Esenţial este şi ceea ce am arătat anterior, că democraţia nu este o jucărie a forţelor, după cum sunt rapoartele majorităţii. Este nevoie de un consens în materie de libertate a individului, de responsabilitate individuală, de orientare către comunitate a cetăţenilor şi disponibilitatea de a interveni pentru această libertate voluntar sau chiar şi profesional.
Ce provocări stau în faţa Fundaţiei „Hanns Seidel“ în viitorul imediat şi mediu?
Doresc să răspund la această întrebare referindu-mă la ţara gazdă, România. Tocmai i-am spus ambasadorului Germaniei la Bucureşti: trebuie să ştim că România este o ţară importantă care a intrat în UE. Dar trebuie, de asemenea, să ştim că este o ţară care are încă nevoie de o dezvoltare considerabilă. Misiunea fundaţiilor politice, în ansamblul lor, este să acorde ajutor ţărilor, cu scopul de a se putea ajuta singure, şi să dea o orientare pentru o bună guvernare, pentru o muncă legislativă corectă şi pentru o justiţie incoruptibilă.
Interviu cu HANS ZEHETMAIR, preşedintele Fundaţiei „Hanns Seidel“, realizat de CRISTIAN PĂTRĂŞCONIU
