Pe aceeași temă
Mai mult, obiectiviştii adoptă o poziţie radicală faţă de rădăcina cea mai respectabilă a socialismului, altruismul. Din aceeaşi familie cu misticismul comunitar şi al sacrificiului de sine, doctrinele altruiste sugerează că beneficiul unuia este costul altuia, or, acest lucru a fost infirmat de capitalism. În practica politică, altruismul ajunge să legitimeze colectivisme care, în cele din urmă, pun toţi membrii societăţii în slujba elitei statului. Nici caritatea privată nu este privită cu simpatie. Aceasta distruge respectul de sine al persoanelor implicate şi iroseşte resurse.
Într-adevăr, filosofia conturată la jumătatea secolului XX odată cu romanele extrem de populare ale lui Ayn Rand, autoarea de origine rusă marcată de adolescenţa petrecută în timpul revoluţiei bolşevice, cu Nathaniel Branden, pshihoterapeutul preocupat de ideea respectului de sine, cu Leonard Peikoff, viitorul fondator al Institutului „Ayn Rand“, cu Alan Greenspan, care avea să devină guvernator al băncii centrale americane, se învârte în jurul conceptului de egoism raţional. Numele de obiectivism exprimă ideea că atât realitatea înconjurătoare, cât şi realitatea valorilor sunt obiective şi pot fi cunoscute cu ajutorul raţiunii. Cum sursa valorii este viaţa în sine, egoismul raţional - manifestat productiv în capitalism - este unicul principiu capabil să protejeze viaţa şi aspiraţiile de împlinire a vieţii.
Dincolo de relativa sa infertilitate în lumea profesioniştilor liberalismului din lumea academică, obiectivismul înregistrează încă succese remarcabile de ordin motivaţional în rândul oamenilor de afaceri, managerilor şi tinerilor care încep să înţeleagă efectele statului asupra societăţii şi economiei. Odată eliberaţi de confuzia dintre capitalismul de tip laissez faire, în care statul garantează libertatea întreprinderii şi realitatea marcată de susţinerea intereselor economice speciale cu ajutorul legii statului, aceştia se eliberează şi de preferinţa generală pentru controlul statului asupra economiei. În cadrul „teoriilor şi şcolilor dreptei contemporane occidentale“, soluţia obiectiviştilor rămâne una radicală: în cuvintele lui Ayn Rand, statul trebuie separat de economie în acelaşi mod şi pentru aceleaşi raţiuni pentru care statul a fost separat de Biserică.
SORIN MANICĂ
