22 PLUS, nr. 330: Structuri de putere şi populaţii la nordul Dunării de Jos în secolele X-XIII reflectate în descoperiri funerare

Adrian Ionita* | 22.11.2011

Pe aceeași temă

Tema proiectului de cercetare propus se referă la arheologia şi istoria secolelor X-XIII din regiunea cuprinsă între Dunărea de Jos, Carpaţii Meridionali şi Orientali şi Nistru. Subiectul are importanţă atât pentru istoriografia din România, pentru că se investighează perioada genezei statelor medievale – Ţara Românească şi Moldova –, care este şi va rămâne cu siguranţă de maximă importanţă, cât şi pentru cea europeană, pentru că vizează fenomene istorico-arheologice, cum sunt ultimele migraţii, care se petrec pe un spaţiu cuprins între stepele nord-pontice şi bazinul carpatic. Tema se încadrează într-un curent foarte puternic, intitulat Europa în jurul anului 1000, care a îmbrăcat diverse forme de manifestare (expoziţii tematice, colocvii, volume, filme documentare etc.), dintre care cea mai spectaculoasă este publicaţia Europas Mitte um 1000, Beiträge zur Geschichte, Kunst und Archäologie (Stuttgart, 2000). La baza acestei impresionante lucrări stă expoziţia itinerantă intitulată Europa Centrală la anul 1000, un proiect comun german-polonez-slovac-ceh-maghiar, având în vedere ţările şi popoarele din Europa Centrală la anul 1000, pe de o parte, şi Imperiul Franc de Răsărit şi Imperiul Romano-German, pe de altă parte. Destul de recent, şi în România, la Alba-Iulia, s-au organizat o expoziţie similară şi un colocviu internaţional.

Proiectul nostru vine să armonizeze cercetarea referitoare la spaţiul extracarpatic cu aceea a Europei Centrale, prin examinarea celor mai expresive manifestări arheologice – practicile funerare la populaţiile epocii respective. O astfel de sinteză nu s-a mai făcut până în prezent, existând, desigur, o serie de lucrări limitate geografic la o arie sau la un sit. Posibilităţile oferite astăzi de programele de înseriere şi cartare cu ajutorul computerului, ca şi înmulţirea informaţiei ne permit să sperăm la obţinerea unor rezultate importante. Concluziile istorico-arheologice care ar decurge din interpretarea lor ar putea modifica sau nuanţa tabloul etno-politic din epocă al regiunii. Din punct de vedere politic, potrivit surselor scrise, spaţiul extracarpatic, înţelegând prin acesta teritoriul cuprins între Dunărea Inferioară şi Carpaţii Meridionali şi pe cel dintre Carpaţii Orientali şi Nistru, după mijlocul secolului al X-lea, este dominat în ordine cronologică de pecenegi, cumani şi tătari. Până acum sunt cunoscute câteva sute de descoperiri funerare, la care se mai adaugă circa 2.000 de descoperiri asemănătoare în spaţiul dintre Nistru şi Don, pe care le vom utiliza spre comparaţie. În spaţiul extracarpatic am distins în principal două orizonturi funerare: 1. Orizontul mormintelor cu depunere de cai sau părţi din aceştia; 2. Orizontul necropolelor de inhumaţie fără depuneri de ofrandă animală. Aceeaşi situaţie se înregistrează şi între Nistru şi Don, dar nu şi în spaţiul intracarpatic, în Banat sau la sud de Dunăre, unde se constată o mult mai mare diversitate de mode funerare. Asupra acestora nu vom insista însă, ele înscriindu-se în alte teme. Foarte interesantă rămâne însă comparaţia dintre bazinul carpatic şi spaţiul de la sud şi răsărit de acesta, primul aflat în structura de putere a Arpadienilor, cel de-al doilea sub cea a nomazilor turanici. Deşi fenomenele prezintă similarităţi, ele corespund unor evoluţii politice total diferite. Rămâne de discutat în ce măsură orizontul necropolelor birituale (reflectând structura de putere a primului ţarat bulgar la Dunărea de Jos), care domină peisajul arheologic al secolelor VIII-IX, acoperă, fie şi parţial, secolul al X-lea.

De obicei, mormintele cu depunere de cai sau doar părţi ale acestora (craniul şi picioarele) sunt tumulare, iar cele din orizontul al doilea sunt plane. În stadiul actual al cercetărilor, primul orizont a fost atribuit nomazilor turanici, iar cel de-al doilea unei populaţii sedentare, creştine (slavi, români, turanici creştinaţi). În cadrul celor două mari orizonturi funerare se pot constata unele nuanţări, dar acest fapt stă, după părerea noastră, încă sub semnul provizoratului. Unul dintre scopurile majore ale cercetării în domeniu a fost şi rămâne atribuirea mormintelor primului orizont unei anumite populaţii de călăreţi menţionată în izvoarele scrise. Astfel, departajarea mormintelor pecenege de cele cumane în principal, dar şi de cele ale altor grupuri (uzi, berendei, iaşi) a marcat eforturile multor arheologi, de mai bine de jumătate de secol încoace. Dificultăţi şi mai mari sunt şi în cazul orizontului doi, unde, în lipsa inventarelor funerare, suntem în imposibilitatea de a face orice fel de încadrare, în primul rând cronologică şi mai apoi de grup.

Este foarte greu de stabilit o cronologie mai strânsă şi de departajat mormintele populaţiilor târzii de stepă, adică de stabilit care sunt ale pecenegilor şi care ale cumanilor. În ciuda unor încercări de a realiza o cronologie a mormintelor în funcţie de tipurile de zăbală sau chiar de a face atribuiri etnice, considerăm că rezultatele la care s-a ajuns sunt neconvingătoare. Părerile sunt împărţite în acest sens, în funcţie de metodologiile urmate de către reprezentanţii şcolii arheologice sovietice, S.A. Pletneva şi G.A. Fedorov-Davydov, care fac o serie de erori fundamentale, considerând că un anume ritual este caracteristic doar unui anume grup nomad sau că se pot face determinări etnice bazate pe o singură categorie de obiecte.

Este scopul acestui proiect să reia, pe baze metodologice noi, fără tipare prestabilite, cu ajutorul tehnicilor moderne, ordonarea descoperirilor funerare. Eforturile noastre de până acum au dus la anumite constatări preliminare: s-au observat anumite grupări şi preferinţe de locuri de înmormântare pe anumite zone, ca şi o predilecţie pentru depunerea unor anume obiecte ca inventar funerar. Pasul următor, după stabilirea grupărilor de morminte cu preferinţele lor funerare, ar fi observarea raporturilor corologice şi cronologice dintre acestea. Următoarea etapă ar fi identificarea relaţiilor politice dintre aceste grupuri, a unei anumite ierarhizări sociale şi chiar a etniei din care făceau parte. Ordonarea şi stabilirea de tipologii şi cronologii nu constituie un scop în sine, ci sunt instrumentele prin care definim indivizii şi grupurile din care făceau parte, cu modul lor de viaţă, cu relaţiile lor complexe, într-un cuvânt, comunitatea. Nu trebuie uitat nicio clipă că în spatele artefactelor stau indivizii, cu mentalităţile şi condiţionările lor sociale. Pentru a ne înscrie într-o tendinţă manifestată cu pregnanţă în ultima vreme, mai ales în istoriografia maghiară, care face distincţie clară între caracterul nomad şi seminomad al anumitor populaţii, ar fi de verificat în ce măsură putem să distingem, în cazul grupurilor de pecenegi şi cumani instalate la Dunărea de Jos şi în Moldova, anumite trăsături caracteristice celor două moduri de viaţă. Este nevoie de date suficiente, şi nu de prejudecăţi pentru a opera cu cele două concepte. Raportul celor două orizonturi funerare cu aşa-zisele culturi Dridu şi Răducăneni constituie, de asemenea, o problemă de dezbătut.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, activitatea se va desfăşura pe trei planuri: 1) crearea unei baze de date cu toate descoperirile funerare publicate avute în vedere; 2) examinarea, în cât mai multe colecţii publice, a descoperirilor cunoscute, dar mai ales a celor inedite; 3) cercetări de teren (periegheze, sondaje, cercetări sistematice, în măsura posibilităţilor). Corelarea informaţiilor din izvoarele scrise cu descoperirile arheologice constituie un alt obiectiv al demersului pe care ni-l propunem.

*Academia Română, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“, Bucureşti

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22