22 PLUS, nr. 338: Un proiect de lege toxic pentru femeile din România

Cum de s-a ajuns să discutăm în Ro­mâ­nia secolului XXI despre restric­ţio­narea avortului?

IUSTINA IONESCU (avocat de drepturile omu­lui, manager de programe al ECPI – Cen­trul Euroregional pentru Iniţiative Pu­bli­ce):

Nu e tocmai dificil să ne amintim cum am ajuns în situaţia de a discuta despre pro­iectul de lege Barbu-Dugulescu, desca­li­ficant pentru parlamentarii semnatari şi toxic pentru femeile din România. Un partid parlamentar aflat la începutul anu­lui 2012 încă la guvernare s-a aliat, sub bagheta lui Teodor Baconschi şi cu con­sim­ţământul Sulfinei Barbu, cu organizaţii de tip „Pro-Vita“. Vorbim aici despre acele organizaţii al căror principal scop este in­terzicerea avortului, între alte încercări ale acestora de a restrânge drepturile se­xuale şi reproductive câştigate după pră­buşirea regimului Ceauşescu. Ştim bine unde au dus acest tip de alianţe în ţări din imediata noastră vecinătate, pentru a nu da decât cazul Ungariei drept exemplu la îndemână. Mai ştim că parte dintre aceste organizaţii au încercat, în anul 2009, re­s­tricţionarea accesului femeilor la avortul terapeutic, destinat să salveze viaţa ma­mei în condiţii de urgenţă medicală la orice vârstă a sarcinii. Aceştia sunt cei ca­re vorbesc despre binele femeii şi despre demnitatea ei. Politicieni precum Sulfina Barbu, Sever Voinescu, Elena Udrea, Ra­lu­ca Turcan, pentru a selecta doar numele mai sonore, au ales a-i sprijini şi legitima public, asumându-şi numitul proiect de lege. Această nefericită asociere contrazice flagrant poziţiile exprimate public că nu se urmăreşte revenirea la o legislaţie re­presivă care, în România regimului Cea­uşescu, a dus la moartea a mii de femei, cauzată de avorturi efectuate în condiţii nesigure. Dacă într-adevăr nu vrei asta, nu te aliezi la scenă deschisă cu cei care doresc interzicerea avortului.

S-a spus iniţial că e o încercare de a ener­giza, de a relansa creşterea de­mo­grafică din România.

Dr. BORBALA KOO (medic ginecolog şi di­rectoare executivă a SECS - Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală):

Proiectul de lege pleacă de la această in­tenţie aparent nobilă, dar care e greşită pe fond şi periculoasă prin efectele pe care le antrenează. Aşa-zisul argument de­mo­gra­fic a fost respins şi negat chiar de către Vasile Astărăstoaie de la Colegiul Me­di­cilor, unul dintre susţinătorii cu rezerve ai proiectului de lege. E un argument pe care niciun medic profesionist nu-l poate susţine, într-adevăr. Din cel puţin trei mo­tive. Primul se leagă de folosirea me­to­delor de planificare familială, care şi-au demonstrat din plin eficienţa prin scă­derea semnificativă a numărului de avor­turi din România. Al doilea vizează îngre­unarea accesului la avort prin adaosuri de bariere administrative. Ştim bine unde se va ajunge: va creşte numărul femeilor ca­re vor recurge empiric la provocarea avor­tului şi care riscă să moară în urma aces­tor manevre nesigure medical. Femeile şi familiile lor au găsit şi vor găsi în­tot­dea­una soluţii de întrerupere a sarcinii ne­dorite, cu riscul deloc de neglijat şi pe ca­re doresc să-l repet, căci este unul con­sistent: acela de a-şi pune în pericol sănă­tatea sau chiar viaţa. Vorbind despre cel de-al treilea argument şi ultimul, vă amin­tesc pe scurt că în România rata medie a avortului practicat în condiţii de ile­ga­li­tate (în perioada 1967-1989) este practic aceeaşi cu cea a avortului făcut în deplină siguranţă şi legalitate (vezi perioada de stabilitate începând din 1997). Statisticile nu mint, e suficient să ai onestitatea să le cauţi şi să le iei în serios, fără prejudecăţi induse şi mai ales fără politicianisme ief­tine.

Citind proiectul de lege, îmi pare evident că se încearcă acreditarea conceptului legal de copil nenăscut încă, care, odată încetăţenit, înseamnă practic începutul sfârşitului avortului în România, ca ser­viciu medical efectuat în condiţiile legii. Exagerez?

IUSTINA IONESCU:

Nu exageraţi deloc. Pericolul pe care-l nu­miţi este unul real, într-adevăr. Acolo ri­s­căm să ajungem, de aceea am reuşit să ne mobilizăm o parte importantă a so­cie­tăţii civile din România, cea pentru care drepturile omului, drepturile femeii sunt im­portante. Din punct de vedere legal, „copil“, în înţelesul Convenţiei Inter­na­ţionale a Drepturilor Copilului, reprezintă persoana de la naştere până la 18 ani. În mod impropriu şi manipulator, iniţiatorii folosesc termenul „copil“ înainte de naş­tere. Se folosesc interşanjabil pentru sar­cină şi produs de concepţie termenii de „sarcină“, „embrion“, „făt“, „fiinţă uma­nă“, „viaţă“, „copil“, fără ca iniţiatorii să-i definească, ca şi cum înseamnă ace­laşi lucru. Acestea sunt neadevăruri cu pretenţii de legalitate, sancţionate de alt­fel de către Consiliul Legislativ.

Parte dintre conceptele enumerate au o puternică simbolistică în spaţiul public, pe fondul opiniilor teologice despre avort şi sarcină. În calitatea pe care o aveţi, de lider şi moderatoare a Metropolitan Com­munity Churches (MCC), cum definiţi avortul şi unde vă situaţi în raport cu polemicile întreţinute de diferite grupări religioase ce doresc restricţionarea sa?

Rev. Elder NANCY WILSON (Metropolitan Community Churches):

Este obligaţia mea spirituală să pun în prac­tică valorile şi credinţele care mă de­finesc ca preot femeie. Cunoscând rea­litatea din Statele Unite, daţi-mi voie să vă avertizez asupra presiunilor constante ale grupărilor fundamentaliste de a res­tricţiona accesul la contracepţie, educaţie sexuală şi întreruperea sarcinii, presiuni care se regăsesc şi în România. Efectele acestor politici au avut un impact de­zastruos în viaţa femeilor de pretutindeni. Femeile din România, cele care au cu­noscut regimul Ceauşescu, ştiu cel mai bi­ne că încercările de a forţa aducerea pe lume a sarcinilor nedorite şi neplanificate au dus la mii de decese. Unele dintre cele care au murit atunci erau mamele voastre, sora, prietena, colega de serviciu sau una dintre femeile cunoscute la biserică. Acele timpuri oribile nu trebuie repetate în Ro­mânia! Noi credem în valoarea sacră a vieţii şi în libera conştiinţă a femeilor de a lua cele mai bune decizii pentru ele şi familiile lor: niciuna dintre ele nu ar trebui forţată să facă un avort sau supusă obligaţiei de a naşte. Niciuna dintre femei nu ar trebui să fie subiectul unei consilieri obligatorii, care înseamnă practic o con­siliere forţată.

Sper să mă pot face clar înţeleasă: nu în­curajăm avortul ca măsură contraceptivă. Niciun lider religios nu face asta. În acelaşi timp, noi, cei care avem res­pon­sabilitatea comunităţii credincioşilor, pu­tem invoca şi cita Scripturile atât într-o direcţie, cât şi în alta, clamând senin că Dumnezeu e de partea noastră. Onest este să spunem că Scripturile nu sunt şi nu au fost concepute ca manual-îndeptar pentru viaţa sexuală şi, de asemenea, că nu există o referinţă explicită şi care să nu fie su­pusă interpretărilor de semn contrar în materie de avort.

Avortul este un subiect complex, cu ne­numărate sensuri, în multe domenii: me­dical, legal, etic, politic, ideologic şi aşa mai departe. Deasupra tuturor se află însă decizia eminamente personală a femeii, pe care trebuie să o protejăm de in­ter­venţii de tip coercitiv şi abuziv, precum cele existente în proiectul de lege din Ro­mânia iniţiat de pastorul baptist Du­gu­lescu. Este inacceptabil să vezi că întreaga dispută publică face referinţă la viaţa fetală, la proceduri şi efecte medicale, în timp ce femeia e un apendice. Această subordonare a femeii nu este nici nor­mală, nici morală. Trupurile noastre sunt casa noastră, corpurile noastre sunt noi înşine, din punct de vedere fizic, mental, emoţional, spiritual. Aceasta este poziţia mea teologică. Aşa cum femeile nu sunt proprietarele copiilor lor odată născuţi, în aceeaşi măsură ele nu pot fi constrânse să găzduiască viaţa unui embrion. Experienţa perioadei de sarcină este pentru femeie una puternică şi unică a ospitalităţii cor­porale, nu o condamnare coşmarescă la arest corporal. Am întâlnit nenumărate femei în virtutea profesiei mele ecle­zias­tice şi am învăţat de la ele că a spune astăzi un „nu“ sincer şi responsabil unei sarcini nedorite şi neplanificate poate în­semna pe mai târziu un „da“ deplin şi asumat. Aceasta este o decizie morală şi merită respectată.

Dr. BORBALA KOO:

Una dintre problemele reale pe care le ridică proiectul de lege la care facem referire are ca fundament concepţia tra­diţionalist-creştină a vieţii umane din chiar momentul concepţiei. Acest proiect de lege deschide calea interzicerii ac­cesului şi utilizării unor metode moderne de contracepţie.

Sunt de acord cu Nancy Wilson atunci când atrăgea atenţia asupra presiunilor concertate atât în ceea ce priveşte res­tricţionarea avortului, cât şi asupra re­ducerii accesului la contracepţie şi edu­caţie sexuală. Închei, spunând că acest proiect de lege nu poate fi îmbunătăţit. Tre­buie fie retras, fie respins. Nu putem accepta propuneri legislative formulate fără consultarea reală a celor care vor fi afectaţi şi care pot duce la consecinţe dramatice asupra unei largi categorii de populaţie.