Aura Matei: Soluțiile statului minimal la problema sărăciei

Aura Matei | 08.01.2019

O a doua sursă de soluții se referă la regimurile de furnizare a serviciilor sociale care reduc efectele sărăciei: sănătate, educație, asigurări pentru pensie etc.

Pe aceeași temă

Liberalii clasici sau libertarienii sunt adesea percepuți ca ignorând sau subestimând problema sărăciei. Dezbaterile de stânga din științele sociale par a deține monopolul asupra temei și soluțiilor generate, iar acestea presupun exact opusul unui stat minimal.

Invitația lansată la Școala de Toamnă a CADI a fost de a explora răspunsurile pe care un stat minimal le are la problema sărăciei. Sumarizăm aici două tipuri de abordări care vin pe filonul statului minimal.

Un prim tip de soluții rezidă în crearea unui mediu economic prietenos antreprenoriatului, în care schimburile voluntare au puține piedici și bariere birocratice, administrative sau de taxare.

Obiecția standard la acest tip de soluție este că oamenii săraci nu vor beneficia de această libertate economică, dar o astfel de poziție ignoră că dificultatea de a respecta rigorile birocratice și de a plăti taxele împovărătoare o au exact antreprenorii mici, oamenii cu puține posibilități care își doresc să intre pe piață pentru a-și îmbunătăți situația socio-economică. Normele împovărătoare de fabricare a pâinii sunt cu mai mare ușurință respectate de către lanțurile de patiserii din mall-uri decât de către brutarul care deservește o comună sau un cartier. Este mai ușor pentru investitorul care a primit facilități fiscale să suporte costul împovărător al muncii decât pentru o întreprindere familială.

Atunci când micile afaceri locale nu se pot dezvolta sau nu pot prospera, generăm sărăcie și reducem șansele de a intra pe piață, în activități economice formale, sau reducem accesul la piață exact pentru grupurile cele mai vulnerabile.

O a doua sursă de soluții se referă la regimurile de furnizare a serviciilor sociale care reduc efectele sărăciei: sănătate, educație, asigurări pentru pensie etc. Argumentul principal care stă la baza monopolului furnizării instaurat de state în aceste domenii este cel al echității: în absența furnizării publice, persoanele sărace nu ar mai avea acces la educație, sănătătate, asigurări sociale sau nu ar avea acces la același nivel de calitate a acestor servicii.

Susținătorii foarte fermi ai statului minimal vor răspunde că, în condiții de libertate economică, numărul persoanelor în sărăcie ar fi într-atât de mic și pentru perioade de timp suficient de limitate, încât caritatea semenilor și asocierilor voluntare ar putea acoperi singure nevoile acestora.

O abordare incrementală ar răspunde că retragerea treptată a statului din furnizarea de servicii publice ar crește calitatea, eficacitatea și eficiența acestora. Abordarea renunță la iluzia echității: statele bunăstării, deși au această intenție, nu pot implementa utopia accesului egal la educație sau sănătate pentru toți indivizii. Educația centralizată, cu curriculă, programă și management al resurselor umane centralizate, nu a livrat niciodată educație egală în grădinița comunală de la marginea județului ca în grădinița centrală a orașelor mari, nici în România și nici în restul lumii. Niciodată accesul la pediatru înalt calificat nu a fost la fel de facil sau puțin costisitor pentru muncitorul din orașul mic britanic ca pentru londonezi.

Un adept moderat al statului minimal va promova concurența între furnizorii publici și privați prin reducerea barierelor de intrare pe o piață a serviciilor publice pentru o gamă variată de entități: de la societăți comerciale la asociații voluntare, la parteneriate între actori locali publici și privați. Cu cât suprapunerea dintre universul plătitorilor și cel al beneficiarilor unui serviciu social este mai mare, cu atât aceste servicii vor fi mai adecvat calibrate nevoilor locale. Cu cât distanța între beneficiar, furnizor și producător este mai mică, iar competiția este prezentă, cu atât este mai ușor de transmis feedback-ul beneficiarilor sau clienților și mai mare presiunea de a răspunde adecvat acestuia.

Acestea sunt doar câteva argumente, sumar menționate, în favoarea unui rol mai redus al statului, rol care ar duce la răspunsuri mai adecvate la problema sărăciei și ar menține, în același timp, implicarea publică în furnizare.

Concluzia dezbaterii găzduite de CADI este că răspunsurile libertariene la problema sărăciei există și sunt valoroase în oricare dintre abordările statului minimal, fie acestea mai ferme sau mai treptate. Monopolul discursului socialist asupra temei nu este justificat nici de diversitatea abordărilor relevante din știința socială și, cu atât mai puțin, de rezultatele obținute în acest continuu război pierdut cu sărăcia – un război pe care doar capitalismul și creșterea economică generată de libertate par a reuși să îl câștige.

AURA MATEI,CADI Eleutheria

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22