Pe aceeași temă
A V-a ediție a Bienalei Art Encounters – My Rhino is Not a Myth este dedicată intersecției dintre artă, știință și ficțiuni, explorând potențialul acestora de a recupera realitatea ca rețea de procese complexe. Situată între explorări științifice și speculație imaginativă, ea abordează povești ale necunoscutului și dorința de schimbare, adaptare sau subminare.
Derulând tot atâtea fire narative, bienala se inspiră dintr-un remarcabil exemplu de imaginație artistică și științifică: renumita operă a lui Albrecht Dürer, Rinocerul, creată în 1515 fără ca artistul să fi văzut vreodată animalul descris. Era un răspuns la o ciudată întâlnire, primul rinocer călătorind pe continentul european de la Antichitate încoace. Însă Ganda, așa cum îi era numele în gujarati, avea să ajungă la Papa Leon al X-lea doar ca relicvă taxidermică. Gravura imaginativă în lemn a lui Dürer a devenit una dintre cele mai influente imagini de animale, găsindu-și calea spre publicațiile științifice până în secolul al XVIII-lea și continuând să fie încorporată, mult timp după, în numeroase imagistici artistice.
Titlul bienalei sugerează și o conexiune cu piesa de teatru Rinocerii, scrisă în 1959 de către dramaturgul franco-român Eugen Ionescu. Un răspuns la ascensiunea regimurilor autoritare și a complicității, povestea originală surprinde locuitorii unui mic orășel de provincie transformându-se gradual în rinoceri, negând constant misteriosul proces prin care trec.
My Rhino is Not a Myth revendică această putere de a rezista formelor de conformitate și se bazează, în schimb, pe capacitățile imaginative ale științei și artei de a crea breșe în structurile de veridicitate acceptate și de a aborda procese neinventariate. //
Photo credit: Adrian Câtu
Birourile ISHO sunt parte din complexul ISHO, un proiect rezidențial la scară largă al Timișoarei, creat în scopul redefinirii spațiului urban și al generării unei înțelegeri alternative a locuirii în acest oraș. Bienala Art Encounters 2023 utilizează mai multe spații ale acestui complex—Fundația Art Encounters/ Casa ISHO, ISHO D, ISHO Offices—pentru a expune lucrările unui grup eterogen și spectaculos de artiști și artiste.
Photo credit: Adrian Câtu
În acest spațiu, obiectele, substanțele, organismele și corpurile imaginate de artiștii bienalei se mișcă, se ating, se simt, se transformă și se extind pentru a construi noi funcții și scenarii despre lume.
Photo credit: Adrian Câtu
Metamorfoza tuturor acestora ne amintește de puterea vindecătoare a unor forțe disruptive și este folosită pentru a redefini identitatea, limbajul și alte forme de viață.
De la abordări ancestrale la fungus, ritualurile de purificare și procesele de transformare fac invizibilul vizibil, chestionând perspectivele dominante și invocând ceea ce adesea nu este ascultat. //
Artiști ai bienalei expuși la ISHO Offices: Floriama Cândea, Giulia Crețulescu, Maria Nalbantova, Tabita Rezaire, Pipilotti Rist, Vitto Valentinov.
Artiști ai bienalei expuși la Fundația Art Encounters: Nora al Badri, Chiril Cucu, Albrecht Dürer, Arantxa Etcheverria, Constantin Flondor, Kata Geibl, Liat Grayver & Marcus Nebe, Veronika Hapchenko, Eugène Ionesco, IRWIN, knowbotiq, Kazimir Malevic, Ciprian Mureșan, Museum of Antiquity, Christodoulos Panayiotou, Pors & Rao, Anca Munteanu Rimnic, Karin Sander.
Artiști ai bienalei expuși la ISHO D: Alina Cioară, Mizanur Rahman Chowdhury (Sakib).
FABER este un alt spațiu în care Bienala Art Encounters și-a găsit un binemeritat refugiu. Își are sediul într-o clădire care a aparținut, din 1844, fostelor Fabrici Unite de Uleiuri și Săpun, redenumite, în 1948, Fabrica Lumina, apoi Fabrica Azur.
Photo credit: Adrian Câtu
FABER își propune să faciliteze dezvoltarea mediului creativ și cultural prin asigurarea unor spații de lucru contemporane, studiouri pentru prototipare, spații de întâlniri și evenimente, un bistrou și alte spații de cazare. Făcând parte dintr-un fost complex de fabrici, actuala clădire FABER a fost, de-a lungul timpului, un martor tăcut al multor coduri încorporate în formele de producție și eforturile creative.
Photo credit: Andrei Infinit
Codurile și limbajul creează fisuri în timp, așa cum o fac arhivele sau sunetele, readucând adesea la viață rămășițe ale trecutului sau alte dorințe legate de viitor.
Toate acestea devin moduri de a (re)chema ceva la viață, manifestându-se în imagini, alfabete performative sau tehnologii latente. //
Photo credit: Andrei Infinit
Artiști ai bienalei expuși la FABER: Korakrit Arunanondchai, Stoyan Dechev, Arantxa Etcheverria, Alicja Kwade, Christopher Kulendran Thomas, Pushpamala N.
Societatea de Transport Public Timișoara (STPT Multiplexity) este sinonimă cu spațiul vechiului depou de tramvaie al orașului construit în 1927, fiind o mărturie vie și o expresie a spiritului progresist al orașului. Deși renovările nu au fost pe deplin demarate, există planuri de transformare a acestui spațiu într‑un centru pentru artă, tehnologie și experimentare. În acest context spațial și simbolic,
Photo credit: Andrei Infinit
Bienala Art Encounters 2023 expune unele dintre cele mai interesante lucrări și proiecte de artă contemporană ale sale. STPT rămâne și un spațiu al contradicțiilor, în care se resimte ecoul istoriei primului oraș electrificat din Europa, dar și al trecutului său revoluționar.
Photo credit: Andrei Infinit
Între timp, natura acaparează vestigiile rămase, vagoanele de tramvaie și șinele vechi de fier, în urma cărora siturile industriale devin posibile gazde pentru viziuni alternative de ficțiuni dark sci-fi și noi mitologii.
Photo credit: Andrei Infinit
Este subliniată, astfel, latura fascinantă a lumilor aflate în colaps, dincolo de limitele narative, unde se pot descoperi și alte modalități de coexistență — fie într-o singularitate cuantică în urma unei dispersii atomice, fie dincolo de orice punct de întoarcere, într-un refugiu la capătul istoriei. //
Artiști ai bienalei expuși la STPT Multiplexity: Carlos Amorales, Anetta Mona Chișa, Sebastian Moldovan, în colaborare cu Lucia Ghegu și Albert Kaan, Farah Mulla, Janiv Oron, Cristian Răduță, Saša Tkačenko.
Muzeul Național al Banatului/Castelul Huniade este una dintre cele mai vechi clădiri din Timișoara, construită în perioada 1308–1315 de către Carol Robert de Anjou, apoi reconstruită, după cutremurul din 1443, de către Iancu de Hunedoara și arhitectul italian Paolo Santini de Duccio.
Photo credit: Andrei Infinit
Castelul a trecut prin cea mai amplă renovare a sa abia la mijlocul secolului al XIX-lea, căpătându‑și aspectul pe care l-a reținut până în zilele noastre. Începând, apoi, cu 1947, Castelul Huniade găzduiește secțiile de istorie și științele naturii ale Muzeului Național al Banatului. Deși închis pentru public în ultimii 15 ani, o parte din acest așezământ care întruchipează trecutul a fost redeschisă special pentru Bienala Art Encounters 2023.
Photo credit: Andrei Infinit
Un eveniment de artă contemporană care își propune să creeze breșe în liniaritatea evenimentelor consemnate și în producerea cunoașterii. În acest sens, alternativele de cercetare științifică artistică reformulează inventarele considerate adesea de la sine înțelese. Formele de invenție și de speculație se împletesc cu metodele științifice și cu observațiile obiective, făcând posibilă desfășurarea unor temporalități multiple și instigând alt fel de moduri de a povesti lumea. //
Artiști ai bienalei expuși la Castelul Huniade: CROSSLUCID, Maren Dagny Juell, Rohini Devasher, Anna Godzina, Cristian Răduță, Katarina Petrović, Anca Munteanu Rimnic, Saša Tkačenko, Kata Tranker.
