Constantin Vică: LeninIA

Constantin Vica | 08.01.2019

Cum ar arăta un stat minimal care „rulează“ pe Inteligență Artificială Generală (IAG)?

Pe aceeași temă

„Give me back the Berlin wall / Give me Stalin and St. Paul / I’ve seen the future, brother / It is murder“, cânta Leonard Cohen, pe vremea când chiar el cânta, și nu vreo înregistrare digitală. Sau, în viitor, probabil o Inteligență Artificială (să-i zicem chiar Generală, dacă păstrăm mai degrabă orientarea filosofică, sau visul iluzoriu deocamdată, în domeniul de cercetare a Inteligenței Artificiale). Omniprezența mitologizantă, omnisciența la care ne invită și omnipotența acestui „intelect artificial“ converg spre aceeași glorificare (sau detestare, respingere) a sa, una la care participă și copiii de șapte-zece ani și cei mai fruntași CEO și cei mai blânzi călugări, unii budiști, alții creștini etc. Totuși, este o distanță între visul filosofic al omului nou, acum și artificial, inspirat de vechea istorie fantasmatică a Salvării, și ce se întâmplă astăzi, în viețile noastre, deja dataficate, sortate, analizate, trecute prin procese algoritmice și alte minuni ale tehnicilor de machine learning sau deep learning. În acest interval plasăm, de fapt, speculațiile noastre despre cum tehnologia, condusă de Inteligența Artemisiană cu rol revoluționar, va reface sau desface lumea pe care o dorim sau nu o dorim etc.

Privind în jur, acolo unde deja Inteligența Artificială a luat avânt și e noul kybernetes, adică guvernează în tandem cu chitul corporatist sau cu un Leviathan statal, versurile lui Cohen sună aproape contemporan. Stalin și Pavel s-au deghizat. Sunt nedetectabili pentru că nu mai au chip uman, doar forța pe care ți-o dă întâlnirea dintre convingerile ideologice și puterea computațională asupra datelor, asupra maselor.

Cum ar arăta un stat minimal care „rulează“ pe Inteligență Artificială Generală (IAG)? Adoptând descrierea lui Robert Nozick, el ar fi „paznic de noapte“, cu o funcție redistributivă: ar colecta impozite – în cazul nostru, de la cei care dețin roboți – și le-ar converti în token-uri (cupoane) cu care cetățenii (care nu mai muncesc pentru că nu mai au unde și de ce) ar achiziționa diverse „politici de protecție“ de la stat, recte Inteligența Artificială. Dacă am asuma că roboții civili și militari cu care se va realiza apărarea tuturor cetățenilor nu o vor lua razna, că o tehnologie de tip blockchain ar putea asigura cu adevărat respectarea contractelor etc., atunci acest stat minimal, cel puțin în teorie, este posibil. Am putea gândi chiar o schemă care nu schimbă natura „imoralității“ acestui stat, dar asigură o mai mare fericire pentru toți, adică o schemă de venit de bază universal, necondiționat. Poate chiar e o datorie morală să facem un stat minimal care consideră „politică de protecție“ și acordarea unui astfel de venit în condițiile în care nu va mai exista mai deloc proprietate privată relevantă, în afara celei intelectuale, singura care va ține oarecum captivă IAG.

Cum arată astăzi procesul construirii Inteligenței Artificiale, a miilor de proiecte și experimente cu fluxuri imense de date, al riscurilor crescute la care se expune întreaga omenire, acceptând, printre altele, high-frequency trading și alte decizii bazate pe Date Mari. Pe care le dețin doar câteva companii și state. E o lume foarte mică deocamdată. Cursa are deja perdanții ei, România dând exemplul unui stat paralel cu ceea ce se întâmplă. Alte state au înțeles repede ce înseamnă să ai capacități mari de calcul, algoritmi care se ameliorează și destule resurse-ca-date care să-ți asigure descoperirea de tipare, configurații, în genere de structuri până atunci invizibile. Au înțeles că, în sfârșit, au tehnologia care se naște din aceleași presupoziții colectiviste ca rațiunea lor de a fi. Inteligența Artificială e de folos atunci când ai cu ce să o hrănești din plin, ca pe orice belugă. China, mai abitir decât orice altă putere mondială, a trecut la a-și pune cetățenii în slujba noului mod de a guverna. Supravegherea sau incitarea la expunere, la prezență permanentă sunt două moduri (nu singurele) în care devenim date și astfel suntem mai ușor de guvernat. Pentru Inteligența Artificială tu nu exiști. Nici eu. Doar noi, ca populații în rețea, contăm. Diferențele nu, doar eficacitatea repetiției și clasificării.

Dilema noastră e rezolvată. Acestui colectivism total insensibil la diferență și libertate, acestei puteri difuze pe care o aduce noul stil de viață total conectat și supravegheat ar trebui să-i răspundem ca Mihail Radu Solcan: „prietenii libertății nu urmăresc să dobândească puterea, ci să o înlăture“. Cum vom înlătura puterea dintr-o lume guvernată prin și cu IA? Devenind și noi una, dar anarhistă.

CONSTANTIN VICĂ, Universitatea din București

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22