Mădălina Doroftei: Borcanul cu miere. Despre corupție și anticorupție*

Madalina Doroftei | 08.01.2019

În prezent, corupția se suprapune, parțial, cu alți termeni utilizați în științele politice, precum clientelism, patronaj, captura statului sau particularism.

Pe aceeași temă

În Principatele Române premoderne, corupția de astăzi era o practică obișnuită și normală. Cumpărarea pozițiilor publice, căpușarea a ceea ce numim stat de către afaceri private etc. nu reprezentau acțiuni imorale sau injuste. Din perspectiva otomană, sistemul de plăți și recompense era unul funcțional, care contribuia la mersul lucrurilor, iar administrația fanariotă putea fi considerată chiar pricepută. În secolul al XIX-lea, implementarea Regulamentelor Organice a dus la un conflict între un sistem juridic nou, modern și cel anterior, care considera practicile mai sus menționate compatibile cu „legile țării“.

În prezent, corupția se suprapune, parțial, cu alți termeni utilizați în științele politice, precum clientelism, patronaj, captura statului sau particularism. Dar putem spune că, totuși, ea implică folosirea puterii conferite de stat, deci a funcției publice, în scopuri private, pentru câștiguri personale. Cu alte cuvinte, apare atunci când se încalcă normele de imparțialitate și tratament universal, persoana cu putere publică utilizându-și poziția pentru a oferi un tratament preferențial.

Interesul pentru lupta împotriva corupției se manifestă la nivel internațional începând cu anii ’90. Atunci sunt ratificate numeroase convenții, cea mai importantă fiind UNCAC - Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Corupţiei (2005). În 1993, apare Transparency International, care își propune să combată corupția, să crească vizibilitatea acestei probleme și să dezvolte politici și practici anticorupție prin folosirea Indicatorilor de Percepție a Corupției. Apoi, Grupul statelor împotriva corupției (GRECO) este fondat în 1999 cu mandatul de a monitoriza implementarea standardelor anticorupție în statele membre.

În încercarea de a măsura obiectiv corupția sau măcar de a estima pierderile generate de corupție, am analizat contractele atribuite de stat în domeniul construcțiilor. Din cercetările DNA a rezultat că șpaga cerută pentru un contract este de cel puțin 10% din valoarea acestuia. Prin urmare, am identificat acele contracte (de peste 1 milion de euro) câștigate în perioada 2007-2013 care ar putea fi problematice (dar nu neapărat ilegale): la licitația organizată în vederea atribuirii contractului s-a prezentat un singur participant sau contractul a fost câștigat de o companie care este cunoscută ca având relații cu partide (a fost, de exemplu, firmă donatoare pentru diverse partide) sau câștigătorul e de fapt o companie care a acaparat instituția publică (a câștigat mai mult de jumătate din suma alocată de instituție într-un an pentru acest domeniu, în condițiile în care există cel puțin trei contracte semnate de autoritatea respectivă în acel an). Valoarea estimată a posibilei mite (nedovedită, dar calculată ca 10% din sumele cheltuite în cazurile problematice) în perioada 2007-2013 se ridică la 1,26 de miliarde de euro, bani publici care foarte probabil au fost irosiți (lăsând la o parte calitatea lucrărilor și raportul lor cu prețul plătit).

Pe lângă bani, pierdem și lucruri greu de cuantificat. Corupția este asociată cu un efect de inhibare a talentului în orice domeniu, iar exodul creierelor e mai mare, nu întâmplător, în țările considerate corupte sau cu un control redus asupra corupției. Deși ideal e să prevenim corupția, aceasta nu se poate întâmpla decât dacă se minimizează accesul la borcanul cu miere, adică se reduc cheltuielile publice. Peste tot în lume, însă, statul minimal nu este un deziderat la nivel politic, iar rezultatul a fost dezvoltarea unei întregi industrii anticorupție.

Printre eforturile instituționale recomandate la nivel internațional ca bune practici anticorupție se numără ratificarea UNCAC, adoptarea unei legislații privind liberul acces la informații de interes public (FOIA), înființarea unei agenții anticorupție și instituirea Avocatului Poporului. România le-a bifat pe toate, dar lucrurile nu s-au îmbunătățit substanțial. În fapt, cercetările au concluzionat că o agenție de tipul DNA nu are vreun impact în limitarea corupției, dacă activează într-un mediu fără o justiție independentă și în care particularismul este regula jocului, nu excepția. Aceeași lipsă de impact s-a constatat și în cazul unei instituții de tipul Avocatul Poporului, controlată de guvern sau partidul aflat la putere, iar acțiunile lui Victor Ciorbea din ultimii ani sunt o bună ilustrare a acestei concluzii. Un anumit efect benefic par să-l aibă FOIA și instrumentele de transparență de a doua generație (transparența bugetelor, a proiectelor legislative, declarațiile de avere), întrucât implementarea lor depinde în mare măsură de ONG-uri. Poveștile de succes sunt în mare parte succesele politicilor economice liberale, în special în ceea ce privește reducerea birocrației, simplificarea fiscală și privatizarea. Un acces mai redus la fonduri publice reduce tentația practicilor corupte.

MĂDĂLINA DOROFTEI, Academia de Studii Economice din București/SAR

* Textul se bazează pe diverse cărți și articole publicate în cadrul proiectului ANTICORRP.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22