O boală ca nicio alta

Andrei Tarnea | 30.06.2020

Este prerogativa crizelor majore să pună în evidență și să facă de netăgăduit probleme structurale. Criza de COVID-19 face acest lucru peste așteptări.

Pe aceeași temă

Vulnerabilități, tensiuni și rivalități naționale, regionale și globale sunt puse excelent în lumină. Fenomenul este valabil, indiferent de geografie, de natura regimurilor, și se întâmplă atât geopolitic, cât și intrasocietal.

În cazul acesta, nu epidemia globală este cea care generează direct problemele și rupturile de societate sau pe cele geopolitice. Cascada de efecte vine, în primul rând, din modul în care state și guverne reacționează, fie ca să gestioneze problemele ridicate de virus, fie pentru că văd o oportunitate în fracturile și vulnerabilitățile rivalilor strategici.

În termeni concreți, este vorba de o criză gravă de sănătate publică, iar aceasta ridică propriile probleme de gestiune națională și internațională. Ea este dublată de o criză a discursului global legat de valori și principii în raport cu acțiunile proprii și ale celorlalți. Cuvinte ca solidaritate sau responsabilitate sunt folosite în moduri paradoxale de actori cu obiective aflate în concurență.

Pe acest fond, criza de COVID-19 a dus la efecte interesante și în ceea ce privește relația de încredere între public și autorități. Nu există încă elemente pentru concluzii definitive. Mediul comunicațional este atât de afectat de dezinformare și propagandă, încât acestea riscă să fie viciate. Este aparent însă că statele liberal-democratice, în majoritate, au reușit să gestioneze mai bine situația, chiar atunci când motive structurale au dus la un număr mare de cazuri. În schimb, regimuri populiste și autoritare s-au concentrat pe controlul fluxului informațional și pe narative politice cu rezultate cel puțin îndoielnice.

Nu în ultimul rând, criza are un uriaș impact economic aflat în plină derulare. Vorbim despre o scădere a PIB-ului global fără precedent în ultimele decenii și cu un potențial de gravitate care depășește implicațiile crizei financiare din 2007-2010, mai ales atunci când vorbim despre șomaj și sărăcie.

Pe acest fond general se prefigurează însă evoluții mult mai importante. Lumea se schimbă. Dar lumea era în schimbare evidentă înainte de pandemie. În fapt, niciuna dintre modificările structurale pe care le vedem și le vom vedea în lunile și anii care vin nu este cauzată direct de pandemie. Ce observăm reprezintă o accelerare și o accentuare fără precedent a acestora.

Dar COVID-19 și anul 2020 o să rămână în istorie ca un moment definitoriu. Competiția globală în materie de influență, putere, viziune de securitate și ideologie dominantă ajunge într-un nou punct. Relații și formate consacrate sunt puse în discuție. Puteri emergente sau resurgente încearcă să ocupe ce apare ca un spațiu din nou competitiv după ce Occidentul a avut un monopol relativ de model, putere și influență.

Când este vorba despre Vest, uneori, această punere în discuție vine chiar din partea unor voci din interiorul său. Modelul liberal-democratic a mai fost contestat, uneori extrem de intens, în cele 7 decenii ce ne despart de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Ce este neobișnuit e ca aceste contestări virulente să vină din rândul elitelor politice, uneori chiar din partea unor forțe sau personalități aflate la guvernare.

În pofida Casandrelor numeroase, temerea reală înaintea crizei de COVID-19 nu privea atât o fractură completă a Occidentului, ci o perioadă de incoerență strategică pe fondul unui asumat, dacă nu și acceptat declin relativ.

Doar că, în contextul COVID-19, evoluții paradoxale sunt deja observabile. O combinație de realități politice și practice, dar și presiunea sau temeri generate de așteptările unei majorități a publicului au dus la abordări mult mai marcante. Acest lucru se aplică indiferent de natura regimului sau a ideologiei dominante. Paradoxul e evident acolo unde apar reacții care structurează contrareacții la tendințele aparent inexorabile dinaintea pandemiei.

Ce este egal semnificativ e că aceste evoluții se suprapun unor provocări globale (sociale, culturale, de mediu, economice etc.) care cresc în intensitate. Rezultatul este o lume net mai instabilă și riscuri crescute de crize, pentru care lipsesc mecanismele și reflexele de gestionare.

În concluzie, ce înseamnă toate acestea pentru România și UE?

Răspunsul inițial lent și generator de confuzii al UE a dus la întrebări și critici inclusiv din partea celor mai puternici susținători. Dar a fost, cel puțin aparent, un fenomen strict temporar și atribuibil mai mult naturii crizei decât funcționării UE sau angajamentului european al statelor membre. Atunci când roțile birocratice și politice ale Europei s-au pus în mișcare, forța, influența și realitatea valorilor UE au devenit, din nou, evidente.

Chiar în contextul unui mediu comunicațional în care dezinformarea și propaganda au găsit terenul ideal pentru actori dispuși și pregătiți să profite, răspunsul european a fost convingător. Și nu doar la nivelul statelor membre. Team Europe duce greul unui uriaș efort de solidaritate europeană cu state partenere și regiuni ale globului vulnerabile. Mecanismul RescEU presupune depozite de materiale de primă necesitate în situații de criză. Primul asemenea depozit este în România și livrează deja materiale statelor care au nevoie.

Blocarea granițelor și frontierelor interioare ale UE pentru cetățeni a fost și ea folosită de critici. Apariția unor obstacole obiective la funcționarea principiilor libertăților de circulație care fondează UE nu a scăpat atenției unor rivali sau unor voci populiste. Necoordonate între ele, deciziile luate simultan de statele membre păreau să indice că forțe individualiste sunt mai puternice decât solidaritatea europeană și chiar decât cadrul juridic construit în decenii al UE. S-au auzit numeroase voci care vedeau chiar evidența sfârșitului UE.

Acest delir comunicațional, bine întreținut, a fost, de altfel, de scurtă durată. Tocmai existența unui cadru legal european este factorul care a permis organizarea extrem de rapidă a soluțiilor de tranzit care să mențină continuitatea traficului de mărfuri și asigurarea circulației persoanelor, în condițiile specifice unei pandemii. Guverne, companii, cetățeni au avut instrumente rapid adaptate pentru un context fără precedent istoric modern. Pentru că UE chiar funcționează și e bine rodată în adaptarea instrumentelor sale la situații neprevăzute. La fel de important este că UE are mecanisme politice care asigură că lecțiile crizelor sunt învățate.

Nici economic, UE nu a reacționat sub așteptări. Clauza de salvgardare din Pactul European de Creștere și Stabilitate este activată, permițând guvernelor statelor membre să ia măsuri imediate fără riscul procedurii de deficit excesiv cu privire la cheltuielile legate de răspunsul la pandemie. Iar răspunsul economic european este doar la început. Diferențele de viziune sunt încă notabile, dar tot așa de evident este efortul de coordonare franco-german. Acesta readuce în centrul proiectului european un motor politic care a avut greutate în modelarea răspunsului european la alte crize. Implicit, acesta a dus și la formularea unor evoluții și salturi anterioare ale proiectului european. Așa o să fie și post COVID-19. Vom vedea negocieri și compromisuri care să permită adoptarea cadrului financiar multianual al UE. Fără COVID-19 este probabil ca discuțiile să fi fost convenționale. Astăzi, ambițiile și mizele sunt cu un ordin de magnitudine mai mari.

Poate nicăieri nu este mai vizibil acest lucru decât în dimensiunea strategică și de securitate. Peste șapte decenii, arhitectura de securitate a Europei, la început divizată și apoi reunită cel puțin parțial până la acest moment, a fost bazată pe doi piloni fondați pe valori împărtășite. Pe de o parte, este umbrela securitară a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Esențial, aceasta a permis angajamentul cel mai clar și ferm al SUA în garantarea securității transatlantice în mod indivizibil și solidar. Pe de altă parte, este procesul treptat, aparent birocratic, dar în realitate profund politic, al integrării europene. Libertatea, prosperitatea și securitatea noastră se bazează pe aceste două declinări ale solidarității animate de valori comune. Ele sunt citite și practicate divers, dar într-un set de norme coerente și mutual compatibile.

Este și motivul pentru care vocea UE a fost simultan criticată și s-a văzut în același timp cerută. Dincolo de discuții importante cu privire la sensul unor termeni complicați precum cei de autonomie strategică, se distinge o așteptare pentru o responsabilitate asumată a UE și a statelor membre pentru apărarea și susținerea valorilor care fac posibil un interes colectiv. Tot așa cum NATO în viitor este de neimaginat fără o creștere a contribuțiilor membrilor săi pentru apărare, UE este de neimaginat fără o poziție mai fermă în materie de politici externe și de securitate.

Comunicarea recentă a SEAE privind dezinformarea în context COVID și atribuirea formală a unor activități de acest tip contrare intereselor comunitare este poate primul semn concret al unei adaptări a posturii europene la acest nou climat. Dacă există o concluzie deja clară în contextul pandemiei de COVID-19 este că SARSCoV2 nu este ultimul factor care să necesite activarea imunității globale. În interesul valorilor care au făcut lumea europeană și euroatlantică sigură și prosperă, adaptarea aceasta o să se facă rapid. O condiție necesară este ca slăbiciunile interne să nu devină amplificatori ai presiunilor internaționale. //

Andrei Țărnea este diplomat de carieră, toate opiniile exprimate în acest material sunt personale și nu pot fi considerate sub nicio formă ca reprezentând o poziție oficială, ele nu angajează în niciun fel instituția pe care o reprezintă.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22