O noua republica

Fara Autor | 13.07.2007

Pe aceeași temă

Reconstructia institutionala a Romaniei

 

 Constitutia din 1991 si din 2003, continand, teoretic, regulile fundamentale ale societatii si statului, sufera in acest moment o criza profunda de legitimitate pentru ca ele nu mai reprezinta preferintele cetatenilor. Criza politica este de fapt manifestarea unei crizei existente la nivelul institutional primar.

De aceea, ar fi mai potrivit sa vorbim despre o criza democratica - pentru ca rezultatul constitutional reflecta o problema la nivelul reprezentarii si al agregarii preferintelor. Distorsiunea reprezentarii preferintelor la momentul "scrierii" Constitutiei din 1991 (si al modificarii constitutionale din 2003) a dus la suprareprezentarea institutionala a intereselor vechilor structuri sociale si organizationale care s-au confruntat doar cu o tabara adversa dezorganizata. Aceasta a dus la crearea unui set de reguli "respirabile" pentru vechiul establishment.

Caracteristica principala a acestui set de reguli este pastrarea centrului decizional la un nivel median între suveranitate populara si "nondemocratie", cu ajutorul unor norme care afecteaza, pe de o parte, acuratetea procesului de selectie politica, si, pe de alta parte, detaseaza deciziile politice curente de vointa majoritatii. Codul electoral sau Legea partidelor, spre exemplu, plaseaza si acum puterea de facto în mâinile unor grupuri de oameni din jurul presedintilor de partid.

Solutia crizei nu poate sta decat in acordarea regulilor constitutionale la preferintele cetatenilor, printr-un proces pasnic, in cadrele formale ale actualei Constitutii; printr-o rescriere de la zero a contractului social, pe baze legitime, pentru a fundamenta o "noua republica".

Numele "Noua Republica" a fost lansat anul trecut la Arad, cu ocazia dezbaterii publice din data de 29 septembrie, organizat de CADI-Eleutheria impreuna cu Centrul pentru Institutionalizarea Resurselor si Initiativelor Strategice (CIRIS) din Arad si asociatiile Millennium Center si Initiativa Tinerilor din Arad.

Proiectul "Noua Republica" s-a transformat intr-un program de dezbateri si analize pe tema necesitatii reconstructiei institutionale a statului roman prin reforma constitutionala si schimbarile de fond subsecvente. Va prezentam in continuare fragmente din dezbaterea pe care am organizat-o marti, 19 iunie, la Hotelul Howard Johnson din Bucuresti. Intalnirea a marcat, printre altele, asumarea publica, de catre Partidul Liberal Democrat, a proiectului de reconstructie institutionala ca parte a programului sau politic.

 

Horia Terpe, CADI-Eleutheria

 

 

Gabriel Liiceanu (GDS): Am putea spune despre criza politica prin care am trecut in ultimele luni: tot raul spre bine. Ne-am trezit pur si simplu din somn: dormeam cu o Constitutie proasta sub cap, fara sa ne dam seama ca, poate, raul din societatea noastra, disfunctiile ei vin din aceasta directie. Poate ca nu numai mediocritatea oamenilor politici explica prostul mers al lucrurilor in Romania, ci, in primul rand, structurile formale in care sunt ei pusi sa functioneze.

Tema oportunitatii revizuirii Constitutiei nu s-a nascut astazi. Ea a plutit in aer, a inceput sa preocupe o parte a societatii, clasa politica insasi, societatea civila etc., inca de la inceputul anului, atunci cand criza politica din Romania, nascuta din bicefalismul executiv, a inceput sa se faca simtita. Tin minte ca pe 6 februarie a.c., la GDS, a avut loc o intalnire in care s-a pus exact aceeasi problema pe care o discutam astazi: care este cauza repetatelor crize prin care trece clasa politica de la noi? Si, spuneam si atunci, poate ca raul este mai adanc decat calitatea insasi a clasei politice si poate ca el trebuie cautat la nivelul structurilor formale care regleaza comportamentul acesteia, la nivelul Constitutiei insesi. Poate ca tocmai viciile Constitutiei noastre genereaza criza, poate ca felul in care sunt definite institutiile statului si relatiile dintre ele sunt cele care creeaza un climat politic deficitar si, la limita, irespirabil.

E bine, asadar, ca ne-am trezit si ca aceste discutii incep si nu cred ca de-acum cineva le va mai putea opri. Societatea noastra are nevoie in mod limpede de ceea ce Fundatia CADI, prin glasul domnului profesor Valeriu Stoica, a numit astazi "o noua republica". Iar daca e sa trecem in revista scurta istorie a "republicilor" noastre, atunci am putea vorbi de trei republici in istoria Romaniei, noi traind in clipa de fata in "a treia republica", dupa prima, aparuta in conditiile istorice pe care le stim, numita "republica populara" (apoi "socialista") si in care am trait cu totii ca intr-o camasa de forta a istoriei, si dupa cea de a doua, nascuta in 1990, "republica tranzitiei", avand la baza Constitutia din 1991, reajustata apoi in 2003.

A venit poate momentul sa iesim odata din acest cadru, al unei tranzitii eterne. Asta nu inseamna ca putem avea de pe o zi pe alta o noua Constitutie, ci ca, in limitele pe care ni le permite Constitutia de astazi, putem discuta cum anume arata o revizuire fundamentala a ei, in vederea alinierii noastre la standardele actuale ale societatii europene si ale primirii noastre in UE. Problema este, desigur, cat de repede putem noi realiza, prin mecanismele atestate constitutional, aceasta revizuire a Constitutiei actuale si, astfel, cat de repede putem ajunge la "a treia republica". Cred ca discutia noastra de azi va avea in vedere, dincolo de punctele in care trebuie sa aiba loc revizuirea, si timpii necesari pentru o atare revizuire, in asa fel incat sa nu trebuiasca, in dulcele stil romanesc, sa mai asteptam vreo zece ani pana sa ne apucam de treaba.

Ceea ce ne propunem acum este sa trezim constiinta acestei probleme si sa-i determinam pe oamenii politici sa inscrie aceasta problema in agenda lor. Important este ca la capatul unor discutii pregatitoare, purtate intre toate segmentele societatii - juristi, politologi, oameni politici, reprezentanti ai societatii civile -, sa avem un referendum care sa stabileasca forma de guvernamant catre care inclina societatea romana de astazi: republica parlamentara, republica prezidentiala sau monarhie constitutionala? Asadar, nimeni dintre cei de fata nu cred ca doreste altceva decat asezarea pe un drum la capatul caruia ar urma sa aflam forma optimala pe care ar urma sa o imbrace democratia romaneasca. Nu de minimalizarea rolului parlamentului intr-o societate moderna e vorba aici, iar cine sustine ca acesta este "trendul" pe care vrem sa-l impunem este, neindoielnic, de rea-credinta. Am spus in mai multe randuri: la noi, nimeni nu a "diabolizat" parlamentul ca institutie a statului modern. La noi, actualul parlament s-a compromis singur, prin propria lui prestatie politica. Ceea ce se doreste este schimbarea componentei unui parlament care isi face prost treaba, si nicidecum renuntarea la institutia parlamentara insasi.

Problemele-cheie pe care cred ca le comporta aceasta discutie vor fi: tipul de regim optimal pentru Romania, de ce ce tip anume de parlament are nevoie Romania (bicameral sau unicameral), reglementarea relatiilor dintre Legislativ si Executiv, votul uninominal, limitarea mandatelor parlamentare etc. Toate acestea sunt puncte pe care raportul Fundatiei CADI le va pune pe larg in discutie.

Inainte de a-i trece cuvantul d-lui Valeriu Stoica, simt nevoia sa fac o precizare. Am auzit in repetate randuri voci, in special din randul ziaristilor, care pun aceasta intrebare: cu ce titlu ne amestecam noi, intelectualii umanisti, in discutarea acestor probleme? Nu sunt ele monopolul oamenilor politici si al analistilor de presa? Va marturisesc ca as fi fericit sa traiesc intr-o lume atat de reusita incat aceste probleme sa nu ajunga la nivelul competentelor sau incompetentelor unuia ca mine. Numai ca, in momentele de criza ale unei societati - si care societate este scutita de ele? -, este nevoie ca oamenii care nu sunt direct implicati in gospodarirea lumii in care traiesc sa-i traga cand si cand de maneca pe cei direct implicati si sa-i scoata din rutina lor, amintindu-le ca prestatia lor ne vizeaza pana la urma pe noi. Nu pot ramane indiferent la ceea ce se intampla in tara mea, cata vreme exista mecanisme care imi permit sa-mi spun cuvantul intr-un sens sau altul. Noi, cei care venim dinspre societatea civila, suntem anticorpii care se mobilizeaza atunci cand organismul intra, intr-un punct sau altul, in suferinta. Fiecare om din tara asta are dreptul, in asemenea momente de criza, sa se implice in felul in care merge lumea din care el face parte si care ii defineste, clipa de clipa, viata. Iar in clipa de fata, societatea romana merge prost pentru ca are o Constitutie proasta si o clasa politica preponderent mediocra. Si pentru ca vointa schimbarii nu poate veni de la insasi aceasta clasa politica, este nevoie de asemenea imbolduri exterioare ei. Acesta este motivul pentru care am acceptat invitatia Fundatiei CADI si a domnului Valeriu Stoica de a modera discutia noastra de astazi: cum se poate reconstrui institutional Romania?

 

Revizuirea Constitutiei nu poate intarzia

 

Valeriu Stoica (presedintele CRN al PLD): Va multumesc tuturor ca ati acceptat sa luati parte la aceasta dezbatere. Am si calitatea de gazda, si calitatea de invitat. Am sa explic aceasta situatie paradoxala. Am calitatea de gazda pentru ca, de mai multa vreme, in cadrul CADI am lucrat cu mai multi specialisti la un proiect de revizuire a Constitutiei. Este vorba de o rescriere integrala a capitolelor din Constitutie care reglementeaza autoritatile publice. Totodata, dupa ce acest proiect a fost finalizat, el a fost asumat de PLD, asa ca, pe de o parte, va vorbesc in calitate de gazda, din partea CADI, iar pe de alta, va vorbesc in calitate de invitat, ca membru al PLD, care in programul sau si-a asumat acest proiect.

De ce am crezut ca este necesara elaborarea unui asemenea proiect si de ce vorbim de o noua republica? Ar trebui sa ne intoarcem putin in timp pana in anul 1991, pentru a intelege ce s-a intamplat atunci. Pentru ca atunci a fost adoptata Constitutia in vigoare. Se spune ca democratia liberala are un fundament contractualist, iar expresia acestui fundament este contractul social. Constitutia este tocmai un asemenea contract social al unei societati democratice. Intrebarea este: in 1991 a fost Romania apta sa incheie un asemenea contract social? Cel putin doua obstacole au facut, din punctul meu de vedere, imposibila realizarea unui adevarat contract. Primul obstacol: este vorba de cei care au redactat aceasta Constitutie in vigoare. Daca va aduceti aminte, in comisia de redactare a Constitutiei, in anii ‘90-’91, au fost doua categorii de membri. Pe de o parte, au fost parlamentari si constitutionalisti formati in timpul comunismului si gandirea lor era profund afectata de ceea ce se numea teoria marxista a statului si dreptului. Pe de alta parte, au fost membri in aceasta comisie care veneau din perioada interbelica, aveau reprezentarea adevaratei democratii liberale, erau familiarizati cu universul juridic creat pe baza Constitutiei din 1923. Era firesc ca, intr-o asemenea compozitie, comisia de redactare a Constitutiei din ‘90--91 sa produca un compromis. Si a fost un compromis. In fiecare din textele actualei Constitutiei aproape regasim acest compromis intre inertia gandirii determinate de conceptele teoriei marxiste a statului si dreptului si, pe de alta parte, concepte ale teoriei democratice, oarecum revolute insa, depasite de istorie. Rezultatul a fost Constitutia din 1991 si aici gasim principala cauza a disfunctionalitatilor sistemului politic din Romania.

A doua cauza care explica de ce n-a fost posibil contractul social in 1991 tine de cei care ar fi trebuit sa fie contractanti, pentru ca nu doar partidele trebuie sa participe la realizarea contractului social. In realitate, in ‘90-’91 au fost absenti de la procesul de scriere a Constitutiei adevaratii contractanti, adica tocmai cetatenii Romaniei. Pentru ca, in ‘90-’91, era greu sa vorbim de o cultura politica democratica in Romania si de un cetatean puternic, apt sa devina actor principal al jocului politic. Asadar, vorbim de un contract social fara contractanti.

Aceste doua cauze - gandirea hibrida care a fundamentat scrierea Constitutiei si absenta cetatenilor Romaniei din procesul de elaborare a Constitutiei - explica de ce exista o Constitutie foarte proasta. Si, daca de 17 ani vorbim de lipsa de performanta a sistemului politic din Romania, dincolo de explicatiile de ordin personal, dincolo de compozitia clasei politice, dincolo de coruptie politica, cea mai importanta dintre cauze este chiar textul actualei Constitutii. Iata de ce, chiar din momentul in care a fost adoptata aceasta Constitutie, 1991, a inceput sa se vorbeasca despre revizuirea ei, ceea ce e un lucru destul de ciudat, pentru ca, daca ar fi fost intr-adevar un contract social, daca textul ar fi exprimat vointa reala a cetatenilor Romaniei, nu s-ar fi putut pune in discutie atat de repede, nu s-ar fi putut contesta atat de repede acest text. Contestarea a durat pana in 2003, cand a avut loc prima revizuire a Constitutiei. Multi spun ca acea revizuire nu a fost suficienta. Si e adevarat. De ce? Pentru ca in 2003 au fost revizuite texte din capitolul referitor la drepturile omului si texte care au avut in vedere cateva principii fundamentale de functionare a statului democratic. In principal, a fost vorba de principiul separarii puterilor in stat, de garantarea proprietatii, de alte texte privind drepturile si libertatile cetatenesti. Dar, in 2003, a fost imposibila revizuirea capitolelor care reglementeaza autoritatile publice. Or, statul roman inseamna tocmai acest sistem al autoritatilor publice. De ce n-a fost posibil un compromis, o intelegere pentru a patrunde in aceasta zona complexa si vitala pentru functionarea statului roman? Pentru ca, pur si simplu, in 2003 partidele politice nu au fost pregatite, intelectual in primul rand, pentru a intelege ca trebuia sa mearga mai departe de capitolele care se refereau la drepturile si libertatile cetatenesti. Si, ca urmare, capitolele referitoare la autoritatile publice au ramas practic neschimbate. Consecintele se cunosc. Sistemul politic romanesc functioneaza si azi la fel de prost cum a functionat din ‘91 pana azi. Iata de ce nu se poate concepe o adevarata reforma a sistemului politic roman fara o rescriere integrala a capitolelor din Constitutie care reglementeaza autoritatile publice.

Am identificat 7 optiuni fundamentale care sa fie expresia unei noi republici. Vreau sa va spun ca, pentru prima data, aceasta formula a unei "noi republici" am utilizat-o in urma cu un an, la Arad, cand s-a organizat o dezbatere pe aceeasi tema. La Arad, cei care au organizat intalnirea au avut aceasta idee, care mi s-a parut foarte buna, de a pune dezbaterea sub semnul unei "noi republici". Este intr-adevar nevoie de o noua republica, pentru ca astazi, practic, Romania se afla intr-o perioada in care este nevoie de o alta intemeiere a statului roman. Este motivul pentru care spun ca avem nevoie astazi de un nou pasoptism, avem nevoie de o refondare a institutiilor Romaniei, pentru ca, altfel, integrarea in UE s-ar putea sa se transforme dintr-un beneficiu intr-o paguba.

Inainte de a vorbi despre aceste 7 optiuni fundamentale intr-o noua republica, doua precizari sunt necesare. Prima: spuneam la inceput ca o cauza importanta a esecului Constitutiei in vigoare este absenta cetatenilor in procesul de elaborare a contractului social. Daca si acum facem aceeasi greseala, nu vom face o Constitutie pentru cetatenii Romaniei, ci eventual pentru martieni sau doar pentru politicieni. Rostul dezbaterii de astazi si invitarea unor distinsi intelectuali, personalitati ale culturii romanesti, oameni care s-au manifestat doar in societatea civila, si nu in politica, are tocmai aceasta explicatie. Convingerea mea este ca nu vom putea scrie un text bun, daca nu-i vom implica pe cetatenii Romaniei si pe intelectualii Romaniei. Pana la urma, daca vorbim de un nou pasoptism, nu trebuie sa uitam ca Romania a fost fondata de intelectuali. Textele lor au fost cele care au fondat Romania, la jumatatea sec. XIX si in a doua jumatate a sec. XIX. Nu se poate concepe o asemenea dezbatere care sa refondeze statul roman fara participarea intelectualilor. Si ma grabesc sa adaug: nu cred ca intelectualii trebuie sa se teama de participarea la dezbateri. Stiu ca exista o reticenta justificata fata de tot ceea ce inseamna politica. Si poate ca multi dintre cei care nu au facut politica in acesti 17 ani in Romania se tem ca, participand la o asemenea dezbatere, s-ar putea sa se murdareasca. Procesul de construire a unei societati nu este totdeauna un proces foarte curat, ne putem si murdari. Inteleg teama intelectualilor de a participa la asemenea proces si mai ales teama de a fi anexati de un partid sau altul. Fac precizarea, in numele PLD, ca nu dorim sa anexam pe nimeni. Tot ce dorim sa facem este sa lansam acest proiect si sa-l supunem dezbaterii publice. Avem convingerea ca la finalul procesului de revizuire a Constitutiei nu se va regasi textul nostru. Dar, daca e vorba de o negociere, e nevoie ca toti cei care doresc sa participe la acest contract social sa-si spuna cuvantul. Si, din acest punct de vedere, PLD isi face datoria si-si spune cuvantul. Este insa indispensabil sa intelegem ca, inainte ca partidele politice sa adopte textul care va fi ulterior dezbatut in parlament, este nevoie de participarea societatii civile, a intelectualilor si este nevoie cred de proiecte pe care sa le avem din partea societatii civile. Stiu ca se va putea lucra la asta si ca in acest proiect vor fi implicati atat specialisti, experti in domeniul dreptului constitutional, al politologiei, din tara si din strainatate, cat si oameni care au facut dovada in aceasta perioada postdecembrista ca au reprezentarea clara a valorilor democratiei.

A doua precizare. Uneori, ascultand diferite interventii publice pe tema revizuirii Constitutiei, am ramas uimit de naivitatea abordarilor. De ce naivitate? Pentru ca i-am vazut pe multi vorbind despre acest proces ca si cum el s-ar putea petrece peste noapte. Si atrag atentia ca este un proces foarte dificil. Nu vreau sa va plictisesc, dar am identificat 12 etape obligatorii in procesul de revizuire a Constitutiei, ulterioare dezbaterii publice. Asadar, avem nevoie mai intai de dezbaterea publica si, dupa ce ajungem la o concluzie, avem nevoie de parcurgerea a 12 etape institutionale. Cu tot optimismul de care am dat dovada in miscarea structurilor institutionale, nu cred ca este posibila o revizuire serioasa a Constitutiei in capitolele care reglementeaza autoritatile publice intr-un termen mai mic de 2 ani. Si acesta este un termen ideal. As fi bucuros daca in 4 ani am putea rescrie integral aceste capitole din Constitutie si le-am putea adopta in parlament. In orice caz, oricat de mare ar fi rolul societatii civile, rolul partidelor nu poate fi ignorat, pentru ca, in final, mecanismul actual de revizuire a Constitutiei obliga ca partidele sa participe la acest proces. Mai mult decat atat, pana la urma, partidele decid.

Si aici atrag atentia asupra a doua aspecte. Primul: e nevoie mai intai de o clarificare in cadrul fiecarui partid a propriului proiect de revizuire a Constitutiei, dupa aceea este nevoie de o mare capacitate de negociere. Este o iluzie sa credem ca vreun partid va putea avea doua treimi din parlament dupa viitoarele alegeri parlamentare. Si, ca urmare, chiar daca un partid va castiga 51%, va avea nevoie de negocierea textului Constitutiei cu celelalte partide. In plus, cu cat este mai mare, sa nu-i spun consensul, ar fi o inadvertenta sa vorbim de consens mai mic sau mai mare, cu cat este mai mare participarea la incheierea contractului social, cu atat mai buna va fi viitoarea Constitutie. Pentru ca acceptarea ei depinde si de modul in care, in procesul de elaborare, cei care sunt destinatarii Constitutiei isi regasesc propriile valori. Si, pana la urma, daca vorbim de Constitutie, nu trebuie sa uitam ceea ce spunea un ganditor american, John Rawls: contractul social sau Constitutia este cadrul valoric acceptat de intreaga societate. In acest cadru valoric acceptat de intreaga societate, dupa aceea, fiecare isi poate promova propriile valori. Apar diferentele, se creeaza majoritati sau minoritati. Dar conditia este ca majoritatile si minoritatile, indiferent de ce natura sunt ele, sa accepte ca acest cadru procedural care este Constitutia ii reprezinta intr-o buna masura. Pentru ca daca o parte sau alta, majoritatea sau minoritatea, nu se regasesc in cadrul procedural si valoric exprimat de Constitutie, atunci jocul nu va fi acceptat, regulile jocului vor fi contestate.

Asadar, prima dintre optiunile pe care le avem in fata este aceea dintre republica parlamentara si republica prezidentiala. S-a vorbit mult despre conflictele dintre presedinte si primul ministru. Va reamintesc insa ca aceste conflicte nu dureaza din 2004, ele dureaza din momentul adoptarii acestei Constitutii. Si va reamintesc ca primul conflict major, violent a fost cel dintre Ion Iliescu si Petre Roman. Petre Roman a fost dat atunci jos cu minerii de la Palatul Victoriei. Poate ca singura perioada linistita in relatiile dintre primul ministru si presedinte a fost perioada Vacaroiu. Dar nu intamplator, pentru ca Vacaroiu nu era om politic, s-a inscris in PDSR abia in 1996, dupa ce nu mai era prim-ministru. A fost cel mai comod prim-ministru pentru Ion Iliescu, pentru ca, nefiind om politic, nu a avut nici o pretentie politica. Dar ulterior, in perioada 1996-2000, conflictul dintre cele doua institutii a continuat, intre Emil Constantinescu si Victor Ciorbea, intre Emil Constantinescu si Radu Vasile, mai ales. Intre 2000 si 2004, cand si presedintele, si primul ministru reprezentau acelasi partid, conflictul a continuat, de asemenea, mocnit sau mai deschis. Intre Iliescu si Nastase au fost numeroase conflicte in perioada 2000-2004. Asadar, conflictul nu tine de natura umana, cum vor sa spuna foarte multi. Fara indoiala ca si natura umana joaca un rol important in aceste conflicte, dar conflictul este in primul rand de ordin institutional. Si explicatia este simpla. Am mai spus: o masina, chiar daca este BMW seria 3, nu poate fi condusa in acelasi timp de doi soferi. Puterea executiva din Romania a fost conceputa in 1991 ca o masina cu doi soferi si daca un sofer este mai slab, nu pune piciorul nici pe frana, nici pe acceleratie, atunci celalalt merge cum trebuie cu masina. Daca insa fiecare are ambitia sa apese in acelasi timp si pe frana, si pe acceleratie, atunci masina merge cum merge Romania astazi. Iata de ce trebuie sa rezolvam contradictia de legitimitate si de atributii care exista intre presedinte si primul ministru. Aceasta dubla contradictie de ordin institutional explica ce se intampla in Romania azi. Este o contradictie de legitimitate, pentru ca omul care are cea mai mare legitimitate, ales prin vot direct, adica presedintele, are cele mai putine atributii institutionale. Iar omul care are cea mai putina legitimitate, pentru ca este de obicei rezultatul unor manevre de culise, nici macar rezultatul alegerilor pentru parlament, combinatii care se fac dupa alegeri, adica primul ministru, este cel care are cele mai multe atributii. Si atunci, din acest conflict de legitimitate si atributii se naste griparea motorului, a sistemului politic si aceasta gripare va continua pana cand aceste conflicte vor fi rezolvate.

Cum pot fi ele rezolvate? Sunt doua solutii posibile. Ori il lasam pe un sofer, ori pe celalalt sofer la conducerea masinii. Adica: republica prezidentiala sau, se mai poate spune, republica semiprezidentiala consolidata. Ce inseamna asta? Dupa cum stiti, singura republica prezidentiala curata este cea care functioneaza in SUA. Celelalte sunt republici semiprezidentiale mai mult sau mai putin puternice. Adica, acolo unde presedintele este si prim-ministru, in acelasi timp, sunt republici prezidentiale. In celelalte tari, unde vorbim de republici prezidentiale, cum este Rusia chiar, si acolo exista prim-ministru. Asadar, nu ne vom putea permite in Romania sa adoptam o republica prezidentiala de tipul celei care functioneaza in SUA si cred ca formula mai corecta este cea a republicii semiprezidentiale consolidate, adica o republica in care presedintele, fara sa renunte la primul ministru, il domina institutional, cum se intampla in Franta, spre exemplu, pentru ca presedintele poate sa il demita pe primul ministru. In orice caz, aceasta optiune nu poate fi stabilita doar de oamenii politici si doar de parlamentari. Iata de ce cred ca este nevoie de un referendum prealabil dezbaterii in parlament a oricarui proiect de revizuire a Constitutiei. De ce? Pentru ca, pana la urma, optiunea intre republica parlamentara si cea prezidentiala nu este optiunea unui om politic, nici macar a unui intelectual distins, este optiunea cetatenilor Romaniei. Daca dorim sa instituim un contract social, trebuie sa-i intrebam pe cetatenii Romaniei ce vor: vor republica parlamentara sau republica prezidentiala, respectiv semiprezidentiala consolidata? Si asta inseamna ca primul lucru care trebuie facut este acesta, pentru ca, altfel, construim un castel pe nisip, riscam sa construim un proiect care sa fie aprobat de parlament si sa fie respins la referendumul post-dezbatere parlamentara. Pentru ca, daca nu se vor regasi in acest proiect, cetatenii Romaniei il vor respinge. Si asa nu sunt foarte entuziasti cand e vorba de referendumuri constitutionale. Stim cum a fost posibil sa fie adunati in 2003 cetatenii pentru a valida legea de revizuire a Constitutiei. Asadar, avem nevoie de o vointa majoritara a cetatenilor Romaniei in legatura cu aceasta prima optiune.

A doua optiune este intre structura unicamerala si cea bicamerala a parlamentului. Punctul nostru de vedere, al PLD, este ca nu se justifica in Romania o structura bicamerala. In acelasi timp, fara a intra in amanunte si a explica de ce este mai buna o structura unicamerala, avem constiinta faptului ca un parlament format din senatori si deputati va accepta cu greu sa sacrifice o Camera. Iata de ce, daca nu va fi posibila o formula radicala, aceea a parlamentului unicameral, am propus o delimitare functionala clara a atributiilor celor doua Camere. Ce inseamna asta? Nu este logic ca ambele Camere ale parlamentului sa aiba atributii legislative aproape egale. Daca dorim sa avem un parlament rational, care sa respecte logica politica a unui stat care nu este federal, ci unitar, atunci logica politica, logica stiintei constitutionale impune o delimitare clara a atributiilor functionarii celor doua Camere. Practic, Camera Deputatilor sa ramana cu atributiile legislative, iar Senatul sa aiba atributii de reprezentare a regiunilor, a profesiilor etc.

A treia optiune este intre rigiditatea actuala a raportului dintre parlament si guvern si o necesara flexibilitate. Aici, pentru a nu face prea multa teorie, am sa ma refer numai la lectia referendumului, pentru ca aceasta lectie e proaspata in mintea noastra. Asadar, la referendum, 75% dintre cetatenii care s-au prezentat la vot au spus ca nu e necesara demiterea presedintelui, dar noi in continuare functionam ca si cum referendumul nu ar fi avut loc. Intr-adevar, asta este o situatie absurda. De ce? Pentru ca actuala Constitutie nu are un resort care sa ingaduie punerea de acord a vointei majoritatii cetatenilor Romaniei cu structura, compozitia politica a parlamentului. Altfel spus, este necesar un mecanism flexibil de dizolvare a parlamentului. Si observam ca optiunea aceasta depinde de prima optiune si de aceea spuneam ca prima optiune este la baza intregului proces de revizuire a Constitutiei. Rezolvarea acestei probleme se poate face in doua feluri: fie acordam primului ministru posibilitatea de a dizolva parlamentul, daca e vorba de o republica parlamentara, fie acordam presedintelui posibilitatea de a dizolva parlamentul, daca e vorba despre o republica prezidentiala. Asadar, lucrurile au o logica si ea nu poate fi rupta si, mai ales, nu poate fi ignorata.

Am mai propus, de asemenea, ca motiunea de cenzura sa fie insotita de propunerea unei candidaturi la functia de prim-ministru. Daca se doreste rasturnarea guvernului, normal este sa si spui pe cine propui ca prim-ministru. Nu rasturnam guvernul pentru ca dupa aceea sa facem mii de jocuri de culise, netransparente si care nu au uneori nici o legatura cu interesele cetatenilor Romaniei.

In sfarsit, am propus o noua reglementare a motiunii de incredere pentru investitura si a motiunii de incredere pentru modificarea programului de guvernare. Despre ce este vorba? In momentul de fata, actuala Constitutie nu permite motiunea de incredere, numai motiunea de cenzura. Altfel spus, daca un guvern doreste sa verifice increderea pe care o are, nu se poate depune o motiune de incredere si trebuie sa astepte sa se faca motiune de cenzura impotriva lui. E adevarat ca, asa cum cunosc eu mentalitatea oamenilor politici, prea putini sunt tentati sa recurga la mecanismul motiunii de incredere, asa cum, nici atunci cand au 25% sustinere in parlament, nu se gandesc sa demisioneze.

O alta optiune este aceea privind reorganizarea sistemului judiciar. Multa lume se plange mai ales de lentoarea sistemului judiciar. Si am propus in proiectul nostru ca, pe de o parte, sa se asigure o simplificare a sistemului judiciar inlaturandu-se Curtile de Apel si, de asemenea, am propus ca rolul Curtii de Casatie sa fie intr-adevar de casatie, si nu sa fie o instanta obisnuita, ci sa asigure intr-adevar unificarea practicii judiciare, astfel incat predictibilitatea sistemului judiciar sa existe cu adevarat. Sa inlaturam ceea ce numim azi arbitrariul sistemului judiciar. Daca dorim o lume predictibila, o lume sigura, avem nevoie si de un sistem judiciar care sa asigure aceasta predictibilitate.

O alta optiune este intre pastrarea actualului statut al Curtii Constitutionale si integrarea ei in sistemul puterii judiciare. Foarte pe scurt, subliniez doar ca, in momentul de fata, principalul repros care i se aduce Curtii Constitutionale este politizarea ei si a judecatorilor ei. Cata vreme cei mai multi dintre ei provin din partidele politice, cata vreme cei mai multi dintre ei sunt fosti senatori sau deputati ai unui partid sau ai altuia, este limpede ca nu poate fi decat deschisa politizarii Curtea Constitutionala. Iata de ce am propus ca in sistemul viitor, daca se va adopta, sa fie o conditie foarte clara ca judecatorii Curtii Constitutionale sa nu fi facut parte cel putin cu 5 ani inaintea numirii lor dintr-un partid politic.

O penultima optiune este pastrarea Ministerului Public in autoritatea judiciara si clarificarea statutului sau ca structura cu autonomie functionala a puterii executive. Despre ce este vorba? Una dintre cele mai mari erori facute in 1991 este refuzul principiului separatiei puterilor in stat. Acest principiu a fost sanctionat in 2003 prin revizuirea Constitutiei. Numai ca raul fusese facut in ce priveste Ministerul Public in 2001 si nu a mai fost reparat in 2003. In 2001 s-a spus ca Ministerul Public face parte din autoritatea judiciara si de acolo s-a spus mai departe ca Ministerul Public este parte a puterii judecatoresti, ceea ce este o aberatie din punctul de vedere al teoriei separatiei puterilor in stat. Nu poti sa fii si jucator, si acuzator. Acuzatorul nu poate sa faca parte din puterea judecatoreasca. Dar aceasta confuzie intre notiunea de autoritate judiciara si aceea de putere judecatoreasca a facut posibila tot timpul incercarea de a introduce Ministerul Public in sfera puterii judecatoresti. Repararea acestei erori este obligatorie cu ocazia revizuirii Constitutiei.

O ultima optiune este cea privind inlocuirea judetelor cu regiuni administrative in cadrul statului unitar descentralizat. Este limpede ca absorbtia fondurilor comunitare nu se poate face in actuala structura administrativa a Romaniei. Si vom mai avea in continuare o lentoare paguboasa a procesului institutional de absorbtie a fondurilor comunitare, pentru ca mecanismul institutional nu este adecvat acestui proces. Avem regiuni de dezvoltare economica, dar aceste regiuni nu au structuri necesare pentru a fi eficiente. Si iata de ce am propus acest nou sistem administrativ, in care sa existe o regiune metropolitana Bucuresti. Altfel spus, e limpede ca astazi Capitala a devenit de neutilizat pentru locuitorii ei. Daca dorim o noua Capitala, trebuie sa o regandim nu doar la actualul perimetru, trebuie sa o extindem si sa o regandim in mod unitar, la nivelul acestei regiuni metropolitane Bucuresti.

PLD nu crede ca are monopolul revizuirii Constitutiei. Credem insa ca procesul acesta nu poate sa intarzie. Credem ca este urgent si credem ca orice amanare a acestui proces inseamna de fapt continuarea proastei functionari a sistemului politic in Romania.

 

Un nou contract social nu se poate realiza peste noapte

 

G. Liiceanu: As dori sa-l intreb pe d-l profesor Stoica un lucru care mie incepe sa-mi provoace neliniste. Domnia sa a vorbit foarte mult despre nevoia unei consultatiuni de un tip mai vast. Nu numai un partid sau altul e chemat sa faca aceasta revizuire, ci, fiind vorba de un contract fundamental al societatii romanesti, trebuie implicati cetatenii "obisnuiti" ai acestei tari, si cu precadere intelectualii, in masura in care acestia formuleaza uneori mai bine ceea ce altii simt doar. Accept ca acestia au uneori candori care ii fac pe "specialisti" sa surada. Si, totusi, e nevoie de ei, iar uneori, ca in aceasta perioada, poate chiar o nevoie acuta. Rolul nostru, atunci cand nu ne implicam direct in politica, este de picadori. Uneori, clasa politica lancezeste sau se multumeste sa fiarba in sucul propriilor ei probleme, care nu sunt neaparat si acelea ale tarii. Se "incordeaza" in lucruri si lucrari de culise care pe noi nu ne intereseaza absolut deloc. Problemele fundamentale ale societatii lancezesc si atunci rolul unora ca noi este acela de picadori, rolul celor meniti sa provoace taurul si sa-l faca sa treaca la treaba. Intelectualii-picadori ii trezesc pe oamenii politici si ii asaza pe pista urgentelor sociale. O seama de intelectuali dispusi sa "picadorizeze" in marginea acestor probleme urgente vor constitui o comisie alcatuita din specialisti de varf (juristi si politologi de prima mana, din tara si din strainatate), sub egida unei institutii de excelenta spirituala, vor propune o varianta de revizuire a Constitutiei care va intra poate in concurenta cu altele, o vor supune partidelor politice, cu speranta ca ea le va determina pe acestea sa isi faca treaba.

Ceea ce insa, va spuneam, ma ingrijoreaza este lungimea traseului pe care il propune d-l Valeriu Stoica. Noi suntem pacientii, noi suntem, adica, cei care suporta timpul care trece in detrimentul nostru, si de aceea 4 ani pare o eternitate. Nu puteti condensa putin cele 12 etape de care vorbeati?

V. Stoica: Am facut evaluari. Una optimista: procesul dureaza cel putin 2 ani. Si una prudent optimista: procesul dureaza 4 ani. Daca vreti, si evaluarea pesimista: procesul nu se va indeplini niciodata. Daca vrem ca macar evaluarea prudent optimista sa fie realizata, este nevoie de multa consecventa, este nevoie de multa indarjire pentru ca, pe de o parte, societatea civila si, pe de alta parte, clasa politica sa inteleaga necesitatea procesului. Cele 12 etape de care vorbeam mai devreme nu au cum sa fie sacrificate pentru ca sunt procese institutionale. Si aici vreau sa spun ceva. Ne place, nu ne place democratia, trebuie sa intelegem ca ea inseamna inainte de toate proceduri. Ignorarea procedurilor este primejdia de moarte pentru democratie. Singurul lucru pe care il putem face este sa acceleram procedurile, dar ele nu pot fi suprimate sau ocolite. Vrand-nevrand, un asemenea nou contract social nu se poate realiza peste noapte. Daca am fi in vremea lui Cuza, am spune ca peste noapte aplicam statutul de revizuire a Constitutiei. Dar, din fericire, nu mai suntem in timpul lui Cuza si oricine doreste sa fie parte in acest proces amplu de negociere a noului contract social trebuie sa inteleaga ca nu este posibila adoptarea peste noapte a unui asemenea contract.

D-le Liiceanu, eu sunt avocat de meserie. Negociez unele contracte, care nu presupun reconstruirea unei tari, timp de 1 an sau 2 ani. A ne speria de o negociere care dureaza 2 sau 4 ani, a nu avea energia de a duce pana la capat aceasta negociere inseamna insuficienta motivare pentru democratie. Iar democratia merita orice efort. Cineva spunea ca democratia este costisitoare. Este costisitoare ca timp, pierdem timp facand democratie. Dar daca nu pierdem timpul asta pentru ea, s-ar putea sa ne pierdem timpul asta in alta parte. Generatii intregi inaintea noastra au pierdut timpul in puscarie. Nu 4 ani, 17 ani! A spune ca 4 ani este o perioada indelungata pentru a elabora un text fundamental pentru Romania mi se pare o dovada de nerabdare exagerata. Asadar, altii au stat 10 ani, 20 de ani, 30 de ani in puscarie. Cred ca trebuie sa avem rabdare sa facem o Constitutie buna in 2 ani, daca se poate, in 4 ani, daca se poate, dar, in orice caz, sa avem rabdare, sa nu dezarmam.

 

Reforma culturii politice

 

Vladimir Tismaneanu (profesor de stiinte politice, Universitatea Maryland): Am ascultat foarte atent ceea ce au spus Gabriel Liiceanu si Valeriu Stoica si cred ca sunt de acord cu Gabriel Liiceanu. Eu cred ca se traieste in Romania un moment de urgenta istorica. Momentele de urgenta istorica au timpii lor istorici. S-ar putea ca aici sa fie prapastia de surmontat, distanta dintre jurist si filozof politic si poate, intr-adevar, exista o nerabdare exagerata.

Dar ma gandeam ca ideea unei noi republici reclama in egala masura si o formula politica care sa sustina aceasta idee. Nu neaparat un partid, poate chiar o alianta de partide, de miscari si grupari, care poate sa capete structura, sa o numim a unei Aliante pentru a Treia Republica, si care sa impuna o dinamica in viata politica romaneasca, de ce nu? comparabila cu dinamica pe care a cunoscut-o Polonia intre ‘80 si ‘81 si care sa atraga mase importante din partidele politice care n-ar fi neaparat binevoitoare. In Polonia, la un moment dat, Solidaritatea a ajuns sa aiba 10 milioane de membri, dintre care 2 milioane erau membri ai Partidului Comunist. O asemenea alianta care depaseste partidele politice in directia unei noi republici poate sa recruteze sustinatori, de ce nu?, si din tanara generatie a PSD, si din alte grupari. E posibila o asemenea formula. Cel putin eu cred ca e posibila.

 Ceea ce s-a pus si se pune adeseori sub semnul intrebarii in interventii politice, dar si in interventii din zona mediilor de informare este chestiunea suveranitatii poporului. Presedintele invoca suveranitatea poporului. Ce facem cu suveranitatea parlamentului? Suveranitatea poporului, in cazul functiei prezidentiale, asa cum functioneaza ea in Romania, este neechivoca, presedintele este ales direct popular. Prin urmare, ceea ce s-a petrecut in temeiul Constitutiei in momentul in care vorbim a fost nu doar o suspendare a presedintelui, ci o suspendare a principiului insusi al suveranitatii poporului. Si aici este o chestiune esentiala de filozofie politica.

Al treilea element pe care cred ca trebuie sa-l mentionam aici se refera la rolul intelectualilor in politica. Se urmareste sa ni se induca un sentiment plasat undeva intre zona culpabilitatii si zona jenei, pentru faptul ca se spun lucruri de catre intelectualii publici care fac parte din registrul nostru de verticalitate si onoare. E dreptul nostru sa ne aparam aceste principii si a nu ceda si a nu abdica la un dictat al unor structuri care ignora civilitatea si decenta. E vorba de perpetuarea vreme de 17 ani in cadrul unor structuri constitutionale, asa cum le stim, a unui "sistem ticalosit", care are o acoperire reala. As corecta: nu cred ca sistemul era ticalosit, ci sistemul era ticalos, nu era nevoie sa se ticaloseasca. Din capul locului au fost probleme cu ticalosenia acestui sistem, sistem care demonizeaza la inceput partidele istorice, care demoniza societatea civila, se reluau teze ale lui Marx despre societatea civila ca punct de intalnire dintre tot felul de interese egoiste s.a.m.d. Cred ca e vorba de necesitatea de depasire a unor structuri de putere si de privilegii care au creat enorm de multe probleme. Incotro ne-am putea indrepta?, apropo de noul regionalism pe care-l invoca si revoca Valeriu Stoica. Eu cred ca o Constitutie pentru o a treia republica in Romania ar putea sa duca si la depasirea formulelor etnocentei nationaliste de definire identitara. Pentru ca, in fond, in Europa, patriotismul constitutional este posibil pentru o democratie constitutionala cu o Constitutie valida. Cand unii filozofi vorbesc despre patriotism constitutional e o realitate. E posibil sa te identifici cu o Constitutie daca crezi in aceasta Constitutie. Eu o spun dintr-o experienta strict personala. Juramantul de cetatean al SUA, l-am depus eu insumi, il depui ca juramant de devotament si de loialitate nu fata de un guvern, nici fata de un print, cum se spune in juramant, ci fata de Constitutia SUA. Exista ceva sacral in aceasta Constitutie. Deci eu imi apar Constitutia.

V. Stoica: Devii parte la contract.

V. Tismaneanu: Iarasi un termen care a aparut: o democratie functionala e o democratie cu partide politice si cu proceduri previzibile. Ceea ce s-a dovedit in Romania in 2007, pentru toti actorii politici banuiesc, si cei care au fost beneficiarii momentani, si cei care au fost victimele momentane, este cat de repede a putut sa mearga sistemul, de o maniera aproape anarhica. S-a mers automat in niste directii, cred ca nici cei care au declansat procesul, in ianuarie-februarie 2007, nu s-au asteptat ca o sa se ajunga pana acolo. Nu e normal ca intr-un sistem constitutional previzibil sa se ajunga la asemenea situatii de criza si de drama politica, cu efectele de rigoare. Fiindca este aici d-l Mihai Sora, mi-amintesc de o discutie avuta cu domnia sa in 1990, cand era ministrul Educatiei, si pe urma am si scris despre ea, in care a spus: ceea ce lipseste in Romania este o viziune comuna despre binele public. Eu cred ca si dupa 17 ani avem aceasta problema a absentei unei viziuni comune despre binele public. O Constitutie pentru a treia republica poate da fundamentul acestei viziuni comune.

De la inceput trebuie sa spun ca nu vorbesc in numele nici unui partid si al nici unei grupari, dar vorbesc in numele unui grup de amici care ne intalnim din cand in cand in Washington D.C. si stam de vorba si un rol important il au prietenii mei Dragos Paul Aligica si Virgil Nemoianu, cu care stam deseori de vorba pe aceste teme. Deci, ceea ce spun aici vorbesc pentru mine, dar in mare masura este si ce spun Dragos si profesorul Nemoianu, care chiar mi-a dat niste note pentru discutia noastra. Primul lucru il citesc din Nemoianu: "Sa se sublinieze faptul ca liberalismul modern nu este un soi de brat politic al oligarhiei financiare, ci o familie de valori care apara individualismul, proprietatea privata, economia de piata corecta, un traditionalism evolutiv cu un progres moderat, un echilibru intre interese nationale, valori si deschideri globale". Mai nota Virgil Nemoianu acum vreo trei saptamani, deci inainte de dezbaterea noastra: "Ar fi nevoie de o anumita ameliorare a Constitutiei, de fapt de o clarificare, tocmai pentru ca procedura recenta a fost posibila pentru ca existau aceste ambiguitati".

As vrea sa adaug un element care este o premisa esentiala a succesului acestor doua reforme si in general a succesului reformei institutionale in Romania. E vorba de reforma culturii politice in Romania contemporana. Reforma culturii politice trebuie sa aiba loc in paralel cu efortul de reconfigurare institutionala. Cultura politica se refera la proceduri, metode, aspiratii, sentimente si emotii, toate aceste elemente care sunt aferente si atasate institutiilor politice, a valorilor politice, daca vreti si mai simplu spus. E necesara o corelare intre cultura politica si institutii. Aceasta este concluzia intregii politologii moderne de orientare institutionalista. Institutiile trebuie sa sustina cultura politica si invers. Daca avem institutii politice reformate si cultura politica ramane tot una a procedurilor de culise, a bizantinismului etc., ajungem iarasi la marea problema a Romaniei de totdeauna: avem forme, n-avem fond. Deci este o chestiune de a substantializa si de a da continut ascestor institutii. Acolo unde gasim cazuri de conflict si inadecvare intre institutii politice si cultura politica, atunci vedem unde este problema.

Care sunt parametrii prin care e posibila definirea reformei culturii politice de azi? Cred ca avem trei parametri. Primul ar fi delimitarea de trecutul totalitar. Nu voi insista, dar cred ca este o chestiune esentiala. E una dintre cele trei teme ale discursului lui Traian Basescu in toata perioada pre-referendum, despartirea de trecutul totalitar. E cunoscut cam ce s-a facut si ce se va face in continuare. Cred ca este un lucru esential ca partidele democratice autentice sa doreasca aceasta a treia republica sa fie o republica care sa intre in Europa despartita de balastul trecutului comunist. Gratie momentului 18 decembrie 2006, Romania a intrat in Europa in ianuarie 2007. Ganditi-va cum ar fi aratat intrand fara o condamnare a comunismului, cum ar fi dorit-o d-nii Geoana, Vadim Tudor si toti ceilalti? Asa au dorit-o ei.

A doua este clarificare doctrinara a partidelor: stanga, dreapta moderna etc. Aici vorbesc putin personal, eu insumi am parcurs un traseu care m-a dus de la un marxism-neomarxism catre centru-stanga moderata democratica, apoi la centru-dreapta moderata democratica. Oamenii evolueaza in viata, mi s-a intamplat si mie. Acest spatiu de centru pe care l-am strabatut si pe care il cunosc bine este ceea ce un ganditor american spunea: este pivotul vital al politicii democratice in lume. Avem nevoie de centru-dreapta si centru-stanga. Trebuie sa le construim.

Al treilea element, in fine, este asanarea discursului public romanesc, deopotriva ca ton si ca substanta. In aceasta privinta, sper sa ajungem la momentul in care organe de presa care nu sunt sanctionate de Clubul Roman de Presa sau de alte institutii vor fi date in judecata de catre acei bieti intelectuali publici pentru faptul ca se maculeaza imaginile noastre, pentru faptul ca suntem terfeliti, pentru faptul ca se incalca valorile democratice, pentru faptul ca se batjocoresc principiile fundamentale ale dreptului de a-i trage la raspundere pe oameni pentru ceea ce rostesc. Nu se poate ca, in anul 2007, publicatii, lasam deoparte extremele, unele in care publica cunostinte ale noastre perfect respectabile, sa isi permita sa ponegreasca, sa jigneasca, sa insulte, sa umileasca de o maniera absolut iresponsabila si distructiva pentru un univers politic in care e nevoie de incredere si toleranta. Cred ca e foarte bine ca oameni jigniti, calomniati si insultati sa raspunda public pe aceasta cale. Si cred ca unii dintre noi chiar o sa incercam sa o facem.

 

Pledez pentru scrierea in integrum a unei noi Constitutii

 

Sever Voinescu (jurnalist, comentator politic): Am sa precizez de la inceput ca voi incerca sa aduc nu neaparat o critica, cat o nuantare conservatoare acestui proiect, care, evident, musteste de liberalism. In ceea ce priveste mentalitatea contractualista despre care ati vorbit, d-le profesor Stoica, din care s-a nascut aceasta Constitutie si pe care o prezumati ca trebuie sa o urmam mai departe, eu am aici mari rezerve. Cred ca esecul ordinii constitutionale romanesti de astazi se datoreaza faptului ca atat in 1991, cat si in 2003, am practicat un contractualism excesiv. Mi-amintesc de la stralucitoarele dvs. cursuri de drept civil pe care cu mare placere le-am urmat ca despre contracte se pot spune doua lucruri fundamentale. Primul este: contract pe legea partilor. Cu alte cuvinte, partile unui contract stabilesc singure, prin contract, care sunt regulile dupa care se misca. Ei bine, asta pe mine ma inspaimanta in Romania. Faptul ca, pe de o parte, in dihotomia clasica guvernantii si, pe de alta parte, guvernatii, asa cum erau ei in ‘91 si cum erau ei in 2003, au stabilit, in temeiul acestei mentalitati, cum trebuie sa arate Constitutia. In al doilea rand, imi amintesc bine, contractul, se spunea in teoria dreptului, este expresia libertatii de vointa a partilor. Ei bine, am senzatia ca cel putin una dintre parti si-a luat foarte multa libertate, cealalta, probabil, a luat un alt gen de libertate si atunci a iesit ce a iesit. Eu cred ca trebuie sa ne raportam la Constitutie in viitor invatand din lectiile esecului, gandind-o in cu totul alti termeni decat in termenii contractului. Cred ca revizuirea Constitutiei din 2003 a prevazut si a anticipat cumva esecul pe care il traim astazi. Stim cu totii: ce incepe prost se termina si mai prost. Putini au fost cei care imediat dupa referendumul din 2003 au continuat sa vorbeasca despre imensa frauda pe care s-a bazat acea modificare a Constitutiei. Noi traim sub imperiul unei Constitutii pe care o dezbatem, care este in vigoare pe baza unei imense fraude. Nu putea iesi altfel.

In ceea ce priveste revizuirea Constitutiei, eu cred ca este prea putin sa rescriem anumite capitole care vizeaza anumite institutii. Pledez pentru o solutie radicala, pledez pentru scrierea in integrum a unei noi Constitutii, prin simplul motiv ca structura unei Constitutii trebuie sa fie diferita de cea care este acum. Cred ca avem nevoie de o Constitutie in care sunt foarte clar explicate si exprimate principii si cred ca avem nevoie de o Constitutie in care detaliile functionarii mecanismelor, cel putin in ce priveste raportul dintre parlament si guvern, dintre presedinte si guvern, dintre presedinte si parlament s.a.m.d., sa fie, la randul lor, cu mult mai clare. E nevoie, daca vreti, de un alt stil. Din cauza asta cred ca e nevoie de o alta Constitutie.

Am sa raspund foarte rapid catorva dintre optiunile pe care d-l profesor Stoica le-a pus pe masa. Raspunsul la aceste optiuni este crucial. Intai, eu cred ca exista in Romania o teama de prezidentialism. Noi avem, desigur, trauma dictaturii si, evident, de cate ori auzim ca e vorba ca cineva sa conduca, cadem in capcana unui fel de intelepciune vulgara, dar suspecta, dupa mine, care spune: mai bine sa conduca mai multi decat unul. Am vazut chiar sondaje pe tema asta: e mai bine sa conduca mai multi decat unul? Pai sigur ca toata lumea va spune ca e mai bine sa conduca mai multi. Dar eu nu cred ca asta e tema aici. Pentru ca o republica prezidentiala are cateva mari avantaje pe care, dintr-un motiv sau altul, le trecem cu vederea. Primul, ca este o republica a responsabilitatii. Eu cred ca ceea ce lipseste fundamental in cultura noastra politica si in cultura noastra constitutionala este tocmai exercitiul responsabilitatii. Desi cuvantul responsabilitate este unul dintre cele mai des folosite in discursul politic din Romania, in momentul in care votezi un om politic care asuma conducerea Executivului, e foarte clar ca tot ceea ce face acel om se deconteaza in numele lui. Nu vom mai putea avea, in cazul esecului unei politici guvernamentale, de pilda, scuza ca presedintele nu stiu ce n-a vrut sa semneze, ca prim-ministrul nu prea vrea sa faca ce face presedintele. Puterea executiva trebuie sa fie dominata de spiritul eficientei. Cu alte cuvinte, puterea executiva trebuie sa fie monocefala. Si e limpede, pentru a ramane in cadrul democratiei, ca varful puterii executive trebuie sa fie o persoana, numiti-o cum vreti, presedinte, prim-ministru, presedinte al Consiliului de Ministri, dar o persoana aleasa direct anume sa exercite acest oficiu. In partea cealalta, trebuie sa avem in mod clar un parlament foarte puternic, care sa-l gardeze pe presedinte, cu toate procedurile la indemana, cu procedurile de empeachment la indemana, dar trebuie sa avem mai ales o putere judecatoreasca in stare sa opreasca excesele sefului Executivului.

Vorbind despre parlament, eu optez pentru bicameralism. Si aici am sa fiu foarte pragmatic. Esecurile efortului legislativ din Romania ultimilor 17 ani ne arata foarte clar ca e nevoie de doua Camere. Trebuie ca o lege sa treaca prin doua Camere. De foarte multe ori, dupa ce a trecut prin prima, am aflat si noi, societatea civila, ce s-a intamplat acolo. Foarte multe partide se reorienteaza, in Camera a doua exista posibilitatea sa repari, exista proceduri prin care legea respectiva poate fi ameliorata. Cred, mai ales in conditiile in care avem un Executiv care trebuie sa fie asezat sub spiritul eficientei, ca trebuie sa avem un parlament asezat sub spiritul deliberarii. E nevoie, cu alte cuvinte, de doua Camere.

Am sa raspund si unei chestiuni concret juridice, in legatura cu optiunea intre pastrarea actualului statut al Curtii Constitutionale si integrarea in sistemul puterii judiciare. Foarte corect, Curtea Constitutionala este suspecta in ochii multora, pentru ca este mult prea politizata, oamenii care sunt judecatori constitutionali au un background politic. Exista un singur fel, dupa parerea mea, de a ameliora aceasta situatie: atributiile de jurisdictie constitutionala sa treaca la Curtea Suprema, Curtea Suprema ramanand, evident, numai Curte de Casatie, fiind complet degrevata de eventuale functiuni de apel si de recurs. In acest fel, judecatorii constitutionali vor fi magistrati. Cred ca acesta este modelul spre care trebuie sa ne indreptam.

O ultima idee. Fiind, asa cum am spus, un conservator, pledez pe linia Reagan-Thatcher pentru un stat minimal in economie si maximal in etica.

 

 O noua  Constitutie nu da o noua clasa politica

 

Cezar Preda (vicepresedinte al PD): Sunt adeptul proiectelor simultane, pentru ca o noua republica si o noua Constitutie pana la urma sunt treburi serioase la care cineva trebuie sa stabilesca inceputul. Vom vedea pe viitor cum vom continua. Eu vin acum din parlament unde s-a dezbatut un proiect de lege cu o mare tenta populista si care fixeaza o povara bugetara de 110.000 de miliarde de lei pe umerii unui guvern care nu are sustinere parlamentara. E vorba de punctul de pensii. Cand veneam incoace, ma gandeam: oare daca schimbam noi Constitutia Romaniei, schimbam si clasa politica? Si sincer sa va spun si din ce am auzit pana acum si din ce cred eu, o noua Constitutie nu schimba, nu da o noua clasa politica. O noua Constitutie este poate necesara, este o Constitutie care trebuie actualizata cu modernitatea in care ne aflam. Nici cea din ‘91, nici cea din 2003 facuta special pentru doi oameni - prima pentru Roman si Iliescu - a doua pentru Nastase si Iliescu, trebuie sa revina in baza acestui contract social pe care ni-l dorim toti la o valoare unanim acceptata de 22 milioane de locuitori. Insa ea nu va schimba clasa politica. Ne trebuie alte proiecte simultane, proiectele de schimbarea clasei politice. O clasa politica, care pana la urma vine si ea ca reflex al cuvantului cheie de 17 ani, care din punctul meu de vedere este evolutia. Noi nu am avut o evolutie coerenta pe absolut toate puterile. Aici, cand vorbim de o reconstructie institutionala a Romaniei, ne referim foarte clar la modul cum au evoluat puterile. Si din aceasta lipsa de constanta in evolutie, iata, ne trezim acum cu niste mecanisme blocate. Spunea d-l profesor Stoica la inceput ca rescrierea Constitutiei este obligatorie odata cu reformarea clasei politice. Revin, nu se va reforma clasa politica odata cu schimbarea Constitutiei. Reforma clasei politice trebuie sa vina pana la urma din educatia noastra, a celor care vrem sa facem politica, educatie jalonata de dvs., de societatea civila, de media - pe care cateodata o criticam, cateodata o acceptam, ca si pozitiile societatii civile. Putem dezvolta mult modalitatile in care concepem o noua Constitutie a Romaniei. In spatiul extern stiu ca au aparut notiuni noi, pe care Romania inca nu si le-a fixat, nici in ideologii, nici in actiuni politice, nici in doctrine. In timp ce noi lucram la acest proiect de modificare a Constitutiei, si societatea noastra, lumea politica se misca. Se misca si nu cred ca putem fixa deadline-uri foarte stricte pe evolutia, pe finalizarea acestui proiect.

Cred ca ceea ce inseamna modificarea sistemului electoral este un proiect la care va rog si va invit pe dvs. sa incercam, impreuna, sa-l fixam ca un proiect mult mai rapid in timp. Sta in posibilitatea noastra, subscriu unui orizont optimist de 4-8 ani pentru o modificare viabila a unei Constitutii. Si cred ca aplecarea noastra spre o noua reconstructie institutionala a Romaniei vine prin reusita noastra de a impune un nou sistem electoral, care va incepe sa reformeze si sa reconstruiasca omul politic. Pentru ca vinovat este la urma urmei comportamentul omului politic de tot ceea ce se intampla. PD, in numele caruia vorbesc, o spun din start ca este adeptul modernitatii noastre si aceasta modernitate o acceptam si o sprijinim in sensul de a fi considerati participanti activi la acest proces.

 

Cetatenii vor guvernanti prestatori de servicii in interes public

 

Alexandru Lazescu (membru al GDS): Cred ca cel mai important lucru al acestui moment este ca marcheaza intr-un fel declansarea unei discutii. Nu cred, nu e vorba de o prioritate, astfel de chestiuni s-au mai discutat si in trecut, dar in modul acesta organizat cu fixarea materialului, cred ca e foarte bine ca avem un tablou a ceea ce ar fi de facut. Am sa ma refer la posibilitatea de a pune in practica acest parcurs in 12 puncte, spunea d-l Valeriu Stoica. Principala problema pe care o vad aici e faptul ca pleaca de la o premisa de buna-credinta, preponderent buna-credinta a participantilor la acest proces. Pana la urma nu ne intereseaza sa schimbam Constitutia doar pentru a o schimba, ci pentru a elimina dificultatile si toate problemele pe care le-am identificat mai ales in ultimul timp.

Mihaela Miroiu (profesor de stiinte politice, SNSPA): Am cateva lucruri pe care simteam nevoia sa le spun. In primul rand raspunsul la intrebarea: de ce multi intelectuali publici sunt aproape de dreapta? Am o explicatie foarte simpla. Intelectualii publici sunt in genere contra curentului. Atunci cand curentul principal este stanga conservatoare, este firesc ca ei sa fie in partea avangardista. Dreapta inca reprezinta o avangarda foarte curioasa in Romania. Vroiam insa sa nu luati drept garantie faptul ca intelectualii publici vor fi etern in partea aceasta.

Cred ca momentul pentru aceasta provocare lansata de Centrul pentru Analiza si Dezvoltare Institutionala este excelent. In primul rand, pentru ca ne invita sa iesim din faza complet infantila, complet nematura a personalizarii discutiilor despre solutiile din spatiul public, despre solutiile politice. Hotarat, aceasta propunere ne scoate din formula in care plutim de foarte multa vreme, formula de care foarte multa lume dintre noi depinde de diverse categorii de vointe arbitrare, de pofta ce-a poftit-o fiecare care se afla la putere si ne spune ce trebuie sa facem. Gata, incepem sa ne maturizam, trebuie sa discutam in mod institutional despre reguli, si nu despre persoane, astfel incat sa ajungem, in sfarsit, in faza fireasca in care depindem de reguli, si nu de persoane. Vestea cea mai buna pe care am primit-o cu totii, incepand cu anul 2004, este ca Romania este o tara care are tot mai multi cetateni si tot mai putin popor sau populatie. Mai mult, ca dezvoltarea cetatenilor in sensul exercitarii cetateniei este semnificativ mai importanta decat cea a clasei politice. Deci, noi avem deja la ora actuala o schisma foarte serioasa intre o clasa politica majoritar vetusta, care nu a mai avut timp sa invete nimic, care a trait cumva in suc propriu informational si nu a evoluat, si cetateni care, prin experienta occidentala directa la munca, indiferent de natura ei, au reusit sa se maturizeze. Prin urmare, cetatenii la ora actuala sunt foarte aproape sa ceara extrem de explicit guvernanti prestatori de servicii de guvernare in interesul public, angajati de cetateni printr-un concurs numit alegeri si platiti din banii publici. Este un lucru pe care mie mi-e clar ca cetatenii il inteleg tot mai bine si ca, din pacate, sunt foarte putini politicieni care il inteleg. Daca acesta este stadiul, Constitutia in calitate de contract fundamental privind regulile de prestare a serviciilor de guvernare este urgenta. Deocamdata, noi nu avem o Constitutie care are aceasta adresa, respectiv care sunt regulile fundamentale de prestare a serviciilor de guvernare. Nu raspunde la aceasta problema. Este un document plin de contradictii, este un document care cuprinde o gramada de metafore, este un document care, intr-un fel, creeaza toate conflictele prin care la ora actuala cineva presteaza servicii de guvernare. Am insa cateva probleme. Sigur, apreciez raportul d-lui Stoica. Valeriu Stoica un strateg politic. Nu e un pompier politic, nu un conjuncturalist politic, chiar gandeste cu premeditare. Un lucru care caracterizeaza un politician de substanta. In consecinta, am cateva probleme, cum ar fi, de pilda, care este pasul urmator? Ce facem cu aceasta provocare, cu acest document care ne deschide caile? Nu ne spune in mod sigur daca o republica parlamentara este mai buna decat una prezidentiala sau invers. Care sunt pasii urmatori, in sensul modului in care poate fi livrat acest proiect, in primul rand cetatenilor, care ar trebui sa se pronunte tot mai serios in sensul dezacordului fata de Constitutia ambigua actuala? Deci, cred ca ar trebui sa programam o noua intalnire, prin care sa ne delimitam atributiile, daca credem intr-un asemenea proiect, in sensul in care fiecare ar putea sa devina un vector serios de influenta publica in sensul acesta.

 

Organizarea administrativa

 

Theodor Stolojan (presedintele PLD): Vreau sa ma opresc doar la un punct din acest document intocmit de CADI, care se refera la delimitarea atributiilor in materie de legiferare. Noi cu totii suntem de acord cu separatia puterilor in stat, dar Constitutia actuala este deficitara in ceea ce priveste atributiile acestor puteri. Si am ajuns in situatia absolut jenanta ca, de exemplu, Parlamentul Romaniei sa aprobe o lege cu privire la privatizarea Petrom care avea clauze secrete. Si parlamentarii, am constatat ulterior cand a inceput o investigatie in domeniu, de fapt ca tot spuneau ca nu stiau ce au votat. Pentru ca aceasta lege avea contractul de privatizare la clauze secrete si sigur ca cei care au fost ministri la vremea respectiva spuneau ca ei i-au chemat pe parlamentari la minister, cei care ar fi dorit sa citeasca clauzele respective. S-a terminat cu orice interventie a Curtii de Conturi in acest domeniu, deoarece parlamentul a aprobat o lege. Este, de asemenea, o problema importanta, pe care viitoarea Constitutie va trebui sa o rezolve.

Gheorghe Flutur (presedinte executiv al PLD): Vreau sa spun cateva cuvinte despre organizarea administrativa. Cred ca este un punct extrem de important si aici vreau sa observati acest nivel intermediar intre stat si organizatia comunala, care este dublat astazi - judetul si regiunea sau euroregiunea. Aici venim cu un proiect foarte curajos de organizare administrativa. Daca ne gandim la urgenta, vreau doar sa subliniez absortia fondurilor europene. Aceasta reorganizare administrativa in regiuni cred ca este extrem de importanta si urgenta. Si as vrea aici sa spun doua chestiuni. Ce a insemnat politica de la centru? Trimisi in judete. Fie prefecti, sefi de consilii judetene. Cred ca o regiune ar putea sa dea si acesti lideri care au legitimitate. Sa nu uitam ca Schroeder in Germania fost mai intai presedintele unui land sau Clinton a fost guvernator intr-un stat din America si dupa aceea au venit spre capitala. Cred ca trebuie sa ne gandim foarte mult si la acest lucru.

Petre Guran (istoric, cercetator la Institutul de Studii Sud-Est Europene): Vreau sa pun cateva intrebari si sugestii pentru o viitoare dezbatere. Cata competenta va mai reveni parlamentului national intre legile constitutionale pe care le reprezinta tratatele europene la care Romania e parte? In urmatorii 4 ani se prevede o evolutie rapida a institutiilor europene cu acapararea de noi si noi atributii, ceea ce cred ca va scadea din atributiile Parlamentului Romaniei, pe de-o parte. Pe de alta parte, aceasta descentralizare iarasi va scadea din atributiile Parlamentului Romaniei. Intr-o forma caricaturala, vom ajunge la concluzia ca Parlamentul Romaniei va fi o echipa de traducatori. In momentul in care d-l Stoica, ca si d-l Preda ne vorbesc de 4 ani, ei stiu de faptul ca o tara nu se schimba de azi pe maine, decat daca este cucerita. Deocamdata Romania nu este cucerita de nimeni, deci trebuie incet, incet lucrat prin elitele reale economice. O alta imagine caricaturala este ca parlamentul a fost un mecanism de redistribuire a resurselor statului catre o noua elita economica. Or, avem de-a face cu aceasta putere a realitatii. De fapt, intelectualul, societatea civila are responsabilitate nu numai sa critice de pe margine, ci, in masura competentelor fiecaruia, sa se implice in jocul politic, asa cum ne-a invitat d-l Valeriu Stoica.

 

Natiunea romana nu va rezista in competitia europeana fara o puternica identitate institutionala

 

G. Liiceanu: Inainte de a-i da cuvantul, ii arunc ultima provocare: viteza de revizuire. Mai multi vorbitori au spus ca e minunat sa avem aceasta dezbatere, dar ca timpul nostru istoric costa foarte mult.

V. Stoica: Prima problema care trebuie discutata este aceea a continuitatii si a rupturilor constitutionale. Problema care s-a pus aici in legatura cu viteza de revizuire a Constitutiei tine de aceasta chestiune, care este fundamentala in stiinta dreptului constitutional. Asadar, organizarile politice oscileaza intre continuitate si ruptura constitutionala. Rupturile constitutionale sunt momentele de cutremur, momentele de revolutie. Or, s-a vazut ca revolutiile nu sunt bune. Nu iubim revolutiile si nu ar trebui sa le iubim. Idealul este continuitatea constitutionala. Nu intamplator ne referim tot timpul la America si spunem: ia, uite, ce frumos, de 200 de ani o Constitutie a fost numai un pic amendata si ea lucreaza foarte bine in continuare! Este modelul, as zice, de continuitate constitutionala. In acelasi timp, Franta a schimbat 7-8 Constitutii. Noi ne pregatim acum sa spunem ca vrem o noua Constitutie. Numai ca Romania nu se afla intr-o perioada de ruptura constitutionala. Ruptura constitutionala s-a produs in ‘89, s-a produs in ‘47, s-a produs cand a venit Carol I. Nu mai suntem intr-un moment de ruptura constitutionala si nici nu putem fi, cat timp suntem in UE si in NATO. Asadar, vrand, nevrand, ne place, nu ne place, trebuie sa facem revizuirea Constitutiei potrivit actualei Constitutii. Or, actuala Constitutie are un mecanism de revizuire. Romania a fost creata la mijlocul secolului XIX cu forme noi bune, dar a fost recreata cu totul. Formele care au fost create la mijlocul secolului XIX n-aveau nimic de-a face cu trecutul Romaniei. S-a vorbit de fenomenul de aculturatie. S-a creat o noua Romanie, cu ajutorul formelor, cu ajutorul formelor bune. Formele bune, prin exercitare continua, creeaza fonduri. Formele proaste distrug fondul sau creeaza un fond prost. Ca urmare, are dreptate d-l Cezar Preda cand spune ca nu poate naste Constitutia o clasa politica peste noapte. Dar eu spun altceva, nu o Constitutie buna naste o noua Romanie. Romania de astazi este produsa cu o serie noua in ‘91. Noi suntem astazi asa cum suntem pentru ca asa ne-a creat Constitutia din ‘91. Pentru ca o tara este, in primul rand, o structura institutionala. Identitatea unei tari in lumea moderna este data de structurile sale. Si, ca urmare, daca avem o forma proasta, si Romania functioneaza prost. Deci, marea problema este acum daca reusim sa cream o forma buna si a doua mare problema este cum adoptam aceasta forma. Nu putem sa ignoram forma proasta actuala. Trebuie sa pornim de la ea, sa ne conformam ei, pentru ca nu mai suntem intr-un moment de ruptura constitutionala. Nu se poate spune peste noapte: dam aceasta Constitutie la o parte si punem o noua Constitutie. Putem sa facem o noua Constitutie in temeiul acestei Constitutii, respectand mecanismul ei, regula de joc pe care a instituit-o. Romania nu-si poate permite in nici un caz sa dea o lovitura de stat, sa fie obiectul unei lovituri de stat. A spune ca se adopta o noua Constitutie peste noapte, asta inseamna lovitura de stat. Respectul pentru forme si respectul pentru proceduri, chiar proaste, este respectul fundamental al democratiei. Si, ca urmare, nu se va putea desfasura acest proces intr-un rastimp mai scurt de 2 ani. Si asta ar fi foarte bine, ar fi ideal. Cine isi inchipuie ca se poate a adopta o Constitutie intr-un timp mai scurt de 2 ani nu este naiv. Este mai mult decat atat. Ignora mecanismul firesc al reformelor procedurale ale democratiei, bune sau proaste. Asadar, ma bucur ca Vladimir Tismaneanu a pus punctul pe "i" si a spus ca avem nevoie de forme, dar de forme bune. Pacatul nostru este ca avem forme proaste in momentul de fata. Revin la ce spunea Vladimir Tismaneanu: avem nevoie de un dublu efort, un efort de creare a culturii politice si un efort institutional. Aici este un feed-back permanent. Cultura politica este in masura sa creeze institutii, institutiile sunt in masura sa creeze cultura politica. Daca noi cream acest cerc nu vicios, ci constructiv spiralat, intre cultura politica si institutiile politice, avem sanse sa cream forme bune in Romania. Si eu cred ca dezbaterea de astazi este un semn ca avem o noua cultura politica in Romania. Dvs., participanti la aceasta intalnire, sunteti pentru mine o resursa de optimism extraordinara. Pentru ca discutiile de astazi au demonstrat ca in institutiile din Romania exista o noua cultura politica. Asta inseamna ca aceasta cultura politica va fi in masura sa genereze si forme noi, si institutii noi. Si, din acest punct de vedere, subliniez ceea ce a spus d-na Mihaela Miroiu, a carei luciditate este necrutatoare ca o ghilotina: "cetatenii de astazi din Romania sunt mult inaintea clasei politice". Si aceasta majoritate care s-a creat si care a fost de 2/3 sau mai mult de 75%, acei oameni care au votat la referendum "nu", au spus "nu" demiterii presedintelui Romaniei sunt semnul de optimism ca in Romania avem oameni apti sa inteleaga aceasta noua cultura politica. Si atunci, nu cred ca este o utopie sa spunem ca e posibil un nou contract social. Am convingerea ca astazi, in Romania, nu mai suntem in secolul XIX, ca sa impunem contractele sociale prin lovituri de stat. Astazi, intr-adevar, negocierea este obligatorie. Si cine nu negociaza nu are nici o sansa sa instituie un nou contract social.

O ultima idee. De ce avem nevoie de o noua republica, de ce avem nevoie de o noua Constitutie? Pentru ca natiunea romana nu va rezista in competitia europeana fara o puternica identitate institutionala. Nu ne putem pastra cultura daca nu avem institutii puternice. Nu ne putem pastra identitatea noastra nationala, valorile noastre, daca nu avem institutii puternice. Nu rezista in competitia europeana o tara fara institutii puternice.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2023 Revista 22