Ovidiu Neacșu: Schimbări graduale ori revoluție?

Ovidiu Neacsu | 08.01.2019

În ceea ce privește subvențiile agricole, se poate renunța la ele în măsura în care sunt plătite din bugetul statului, și nu din fonduri europene.

Pe aceeași temă

Discuția despre reducerea rolului statului în viețile oamenilor duce, inevitabil, la întrebarea de mai sus. Răspunsul este unul complex și depinde de domeniul la care ne referim. În acest moment, nivelul implicării statului în economie și în viețile oamenilor este atât de ridicat și complex, încât niciun individ nu poate defini clar toate neajunsurile și beneficiile generate de acesta. Dacă ne referim la reglementare și birocrație, renunțarea la cât mai multe licențe, permise, agenții guvernamentale și direcții care le emit se poate face peste noapte, aducând beneficii imediate. Spre exemplu, licențierea taxiurilor, autorizația pentru deschiderea unui punct de lucru (în activitățile ce nu operează cu substanțe periculoase), obținerea certificatului energetic pentru imobile, plafonarea sumei la plățile în numerar, obligativitatea utilizării monedei naționale în tranzacțiile comerciale etc.

În ceea ce privește subvențiile agricole, se poate renunța la ele în măsura în care sunt plătite din bugetul statului, și nu din fonduri europene. Concomitent, ar trebui reduse taxele cu un procent care să compenseze aproximativ sumele acordate ca subvenții. În acest fel, dezideratul de a obține produse mai ieftine luând bani de la cumpărători ca să dăm bani producătorilor s-ar realiza prin metoda naturală, aceea de a lua mai puțini bani de la cumpărători pentru ca ei să își poată permite prețul real al produselor.

În măsura în care identificăm domenii în care statul este implicat ca actor economic, deși nu ar trebui, putem aborda o poziție mai graduală sau mai radicală în funcție de măsura în care acestea pot fi ușor deservite de mediul privat. Putem renunța la toate companiile de stat ce au competitori privați, fie prin renunțarea la subvenții și intrarea în faliment, dacă sunt pe pierdere, fie prin vânzarea a cel puțin 51% din acțiuni, dacă sunt profitabile. Spre exemplu, transportul public de persoane poate fi privatizat imediat, existând deja companii care operează în acest sector care pot lua locul operatorilor deținuți de administrațiile locale, pe rutele existente sau altele noi. Transportul pe calea ferată, serviciile poștale, termoficarea, mamuții industriali moșteniți din regimul comunist sunt alte exemple de companii ce pot fi privatizate imediat.

Educația și sănătatea sunt domeniile în care tranziția trebuie să fie graduală și parțială. În măsura în care cetățenii își fac asigurări private de sănătate, ei ar trebui exceptați de la plata contribuțiilor pe venit. Pentru cei care nu își permit, componenta socială a serviciilor de sănătate poate fi suportată de bugetul de stat, prin vouchere valorice, dar prestată de operatori privați. În educație, finanțarea se poate asigura prin împărțirea bugetului educației la numărul de elevi înscriși și decontarea unei sume fixe pe elev către școala la care acesta este înscris, indiferent dacă este de stat ori privată. Prin acest mix de finanțare publică și prestare de servicii de către agenți economici privați se introduce competiția de piață, ce duce la scăderea costurilor, eficientizarea procesului și îmbunătățirea serviciilor. În mod ideal, dacă s-ar ajunge la un procent de peste 90% asigurați în privat, ar trebui să fie eliminate accizele pe tutun și alcool.

Pensiile de stat reprezintă problema cea mai seriosă care va afecta finanțele publice în următorii 20 de ani. Cauzele sunt multiple, de la îmbătrânirea populației și creșterea raportului dintre pensionari și angajați până la migrația câtorva milioane de potențiali contribuabili în alte țări. Aici intervenția trebuie să fie făcută urgent și radical prin renunțarea la sistemul Pay As You Go și decuplarea plăților de contribuțiile generațiilor ce contribuie astăzi, deoarece deficitul se adâncește an de an. Angajații din prezent ar trebui încurajați să mute o parte cât mai mare a contribuțiilor către fonduri private de pensii ce acumulează randamente. În paralel, trebuie găsite surse nefiscale de finanțare a plății pensiilor, precum fondurile din vânzarea companiilor de stat, dividendele și redevențele.

OVIDIU NEACȘU, SoLib

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22