Pe aceeași temă
Din punct de vedere politic și economic, lumea traversează o perioadă de mare turbulență. Iar Europa, în special, se confruntă cu provocări multiple: migrația, terorismul, agresiunea rusească din Ucraina și, nu în ultimul rând, criza grecească, care este departe de a fi rezolvată. Și, dincolo de asta, se discută tot mai des, chiar cu îngrijorare, despre capacitatea Europei de a rămâne competitivă, în plan economic, la nivel global.
La prima vedere, astfel de temeri par nefondate. Pe lista primelor 12 poziții din Indexul Global al Competitivității din 2015 regăsim opt țări din Europa (Elveția, plus alte șapte din UE). Însă, la o privire mai atentă, vedem că toate sunt state din nordul Europei: Germania, Olanda, Suedia, Marea Britanie, Finlanda, Norvegia, Danemarca. Ceea ce evidențiază una dintre marile probleme ale vechiului continent: falia de competitivitate, de performanță economică, care desparte Nordul Europei de partea sa de Sud și cea de Est. Această ruptură stă, de altfel, și la originea crizei din zona euro, dincolo de maniera neglijentă, uneori iresponsabilă de-a dreptul, în care guvernele din țările cu probleme au plonjat în deficite publice nesustenabile. Dar chiar și pentru economiile europene competitive lucrurile nu sunt chiar roz. Nivelul ridicat al cheltuielilor sociale și de sănătate, în combinație cu presiunea deficitului demografic și al competiției venite din zona cea mai dinamică a planetei, Asia de Sud-Est, anunță o perioadă dificilă în plan social și politic. Cu atât mai mult cu cât șomajul se menține pe continent la cote relativ ridicate, în jur de 10%.
În plus, în perioada următoare, Europa trebuie să fie capabilă să gestioneze tranziția către un alt model economic de producție și consum, așa-numitul context Industry 4.0. Sunt de așteptat schimbări disruptive majore, unele deja vizibile, în zone de producție tradiționale. Un exemplu este industria auto, unul dintre marii contributori în PIB și în generarea locurilor de muncă. Vorbim acum deja de autoturismele electrice produse de Tesla sau de către companii ca Google sau Apple, toate de peste Ocean, la care nimeni nu s-ar fi gândit cu doar câțiva ani în urmă.
În acest context, liderii politici europeni încearcă să găsească răspunsurile adecvate. Câteva direcții sunt deja văzute ca priorități clare: consolidarea unei piețe digitale unice, promovarea investițiilor în segmente tehnologice de vârf (Big Data, Cloud Computing, Internet of Things) și elaborarea unor instrumente și politici care să încurajeze inovarea și creativitatea prin intermediul start-up-urilor, în mare după modelul american simbolizat de Silicon Valley. În paralel, se încearcă promovarea unor reforme structurale care vizează în special piața muncii. Un lucru deloc ușor, și asta se vede foarte bine în aceste zile în Franța, atunci când te confrunți cu legislații stufoase și rigide, cu mentalități adânc încetățenite și sindicate extrem de influente.