Viitorul UE, remodelat de criza COVID-19

Antonia Colibasanu | 30.06.2020

În primul rând, retragerea graduală a Statelor Unite din rolul de „polițist global”, începută în urmă cu mai mult de zece ani, a devenit bruscă, din cauza urgențelor de acasă.

Pe aceeași temă

Pandemia COVID-19, resimțită diferit de la stat la stat, a subliniat, prin efectele sale asupra societății, nevoile strategice, „imperativele” statelor naționale, lăsând în plan secundar orice lucru neesențial existenței umane. Totuși, din punct de vedere geopolitic, criza sanitară și urmările sale trebuie privite în contextul în care procesele globale aflate deja în desfășurare s-au accelerat.

În primul rând, retragerea graduală a Statelor Unite din rolul de „polițist global”, începută în urmă cu mai mult de zece ani, a devenit bruscă, din cauza urgențelor de acasă. În al doilea rând, modelul de creștere bazat pe export, practicat de China și Germania, deja în plin proces de restructurare în ambele state, se dovedește mai mult decât vulnerabil, devenind, în contextul unei recesiuni accentuate, așa cum este cea anunțată acum, impracticabil. Dependența bună­stării de accesul la piața americană devine riscant într-o perioadă de recesiune dublată de creșterea protecționismului, pe fondul problemelor sociale acute. Acesta este, de fapt, contextul de oportunitate a declarației Comisiei Europene de la începutul anului pentru o Europă geopolitică. Cu America în retragere, Europa devenea mai conștientă de faptul că trebuia să-și administreze singură și problemele de securitate. Șocul produs de pandemie asupra lanțului de aprovizionare globală a subliniat vulnerabilitățile naționale, mai ales în cazul produselor esențiale sistemului sanitar european. De aceea, prima reacție de coordonare la nivel european a privit punerea în comun a stocurilor de materiale necesare gestionării crizei sanitare.

Modul în care Europa va alege să soluționeze efectele socio-economice ale crizei sanitare rămâne însă esențial pentru viitorul acesteia. Când Italia și Spania au realizat seriozitatea acestora, primul răspuns venit prin vocea Comisiei și a membrilor „frugali”– Germania, Austria, Olanda, Danemarca și Suedia – a fost mai mult decât rezervat. Germania și-a schimbat poziția doar când altă opțiune era imposibilă.

Decizia Curții Constituționale de a refuza un act de îndatorare a statului german prin care acesta ar fi garantat pentru alte state membre UE, în contextul în care devenea din ce în ce mai clară gravitatea problemelor economice globale, a forțat practic angajamentul politic al Berlinului față de Europa Unită. Economia germană e dependentă de exporturi. Dacă scăderea vânzărilor pe piața americană poate fi suportabilă, cu siguranță reziliența germană scade progresiv cu diluarea pieței comune. Lanțul de producție german este dependent de existența spațiului de liber schimb european.

Un eventual refuz politic din partea Germaniei de a participa la soluționarea problemelor economice ale UE ar fi determinat, de fapt, o criză existențială a statului german. Ceea ce nu poate fi explicat cu ușurință, totuși, electoratului – acesta e interesat de modul în care impozitele plătite de el i se întorc în beneficii cât mai concret posibil. De aceea, Berlinul a fost de acord să se îndatoreze pe piețele financiare, cu condiția ca datoria pentru salvarea economiei europene să fie, într-adevăr, europeană: nu se îndatorează statele membre, ci Uniunea Europeană.

Astfel, propunerea franco-germană, ulterior completată prin vocea „frugalilor” și cea a Comisiei Europene, nu înseamnă doar un anunț referitor la o sumă uriașă, de 1,85 trilioane de euro, care ar fi pusă la dispoziția statelor membre începând cu 2021. Detaliile fac diferența, acestea fiind definite prin negocierile statelor membre. Dacă, într-adevăr, așa cum sugerează textul inițial al propunerii, se urmărește instituirea suveranității europene, statele membre vor discuta inclusiv reguli fiscale, ce ar putea conduce chiar la ideea de uniune politică a UE. Dacă se va urmări doar o îmbunătățire a modului de funcționare a pieței comune și a infrastructurii critice europene, între care sănătatea publică devine strategică la nivel european, atunci discuțiile se vor limita la modul în care se vor cheltui banii europeni începând cu 2021: sub formă de granturi sau împrumuturi.

Având în vedere problemele sociale, particulare fiecărui stat membru și care fundamentează diferențele regionale la nivel european, discuțiile asupra modului în care UE se reinventează nu sunt simple, mai ales că acestea sunt marcate și de Brexit. Suntem însă într-un moment al oportunității: negocierile de acum pot rezulta fie într-o ajustare tactică, fie într-un prim pas strategic spre Europa unită, în sensul creării suveranității europene. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22