SRS la debut

Primele volume din seria „Studii româneşti“ de la Polirom sunt două ample şi foarte interesante studii care sunt foarte mult înrudite între ele; ambele au ca referinţă mişcările şi opţiunile (publice, politice) extremiste din interbelic şi din perioada celui de-al doilea război mondial de la noi, precum şi consecinţele practice ale acestora.

Editura Polirom a iniţiat, foarte recent, o nouă colecţie, cât se poate de binevenită, mă grăbesc să spun. Seria aceasta se in­ti­tulează „Studii româneşti“, este coor­do­nată de Irina Livezeanu şi de Lavinia Stan şi apare (desigur) sub umbrela edi­torială invocată imediat mai sus, dar şi sub (co)­tu­tela SRS - The Society for Romanian Studies. Noua co­lecţie este, cum sugeram, întru totul admirabilă şi - formulez o dorinţă, nu an­ticipez o inevitabilă stare de fapte - ar merita o re­flec­­tare publică pe măsură. Aceasta „re­u­neş­te monografii, culegeri unitare de stu­dii semnate de un singur autor, precum şi volume colective ce reunesc contribuţii pe teme specifice studiilor româneşti. În ca­drul colecţiei vor apărea traduceri ale unor cărţi publicate la edituri din stră­i­nătate, dar şi volume scrise în limba ro­mână. Ca metodă de evaluare, colecţia uti­li­zea­ză blind peer review pentru a se­lecta ma­nu­scrise de cea mai înaltă ca­li­tate, re­dac­ta­te într-un stil accesibil. Co­lecţia are în ve­dere volume cu relevanţă con­tem­po­ra­nă şi rigoare academică sem­na­te sau co­ordonate de membrii So­cie­tă­ţii pen­tru Stu­dii Româneşti. Înfiinţată în 1973 în Sta­tele Unite, Societatea pentru Stu­dii Ro­mâ­neşti (The Society for Ro­ma­ni­an Studies – www.society4romanianstudies.org) este o asociaţie interdisciplinară care a ajuns să domine câmpul studiilor româneşti pe plan internaţional. Societatea reuneşte cer­cetători, studenţi, practicieni şi ofi­ci­ali guvernamentali interesaţi de istoria, politica, sociologia, antropologia, econ­o­mia, geografia, lingvistica şi cultura ro­mânească. În rândurile sale se află un nu­măr mare de membri şi colaboratori care lucrează în diverse universităţi din România şi Republica Moldova şi din stră­inătate. Prin colecţia de carte «Studii Ro­mâneşti / Romanian Studies / Études Rou­­maines / Rumänische Studien», SRS ur­mă­reşte să aducă o contribuţie edi­to­rială constantă şi distinctă în acest do­meniu“, se menţionează în mesajul pro­gramatic ca­re a însoţit primele apariţii edi­toriale care stau aşezate sub acestă, încă o dată, nouă umbrelă editorială.

Avem, mai precis, până acum – publicate în această vară la pu­ţine zile distanţă unul de altul – două volume. Două ample şi foarte interesante studii care sunt foarte mult înrudite între ele; ambele au ca referinţă mişcările şi opţiunile (pu­blice, politice) extremiste din interbelic şi din perioada celui de-al doilea război mon­dial de la noi, precum şi consecinţele prac­tice ale acestora – teribile, multe atât de te­ribile, încât adevărul lor crud, faptic este refuzat şi astăzi în anumite zone ale societăţii româneşti, inclusiv în anumite zone cu profil, să îi spunem, academic.

Seria de „Studii româneşti“ de la Polirom a fost deschisă cu Sfântă tinereţe le­gio­na­ră: un studiu consistent, proaspăt, bine do­cumentat, detaşat despre ceea ce au­to­rul său, Roland Clark, denumeşte (acesta este şi subtitlul cărţii) „activismul fascist în România interbelică“. Roland Clark, in­teresat de problematica naţionalismului, de teologie, de mişcările sociale şi cul­tu­ra­le din Rusia şi Europa Centrală şi de Est, precum şi de tema Holocaustului în Ro­mâ­nia, este şi autor al unei teze de doctorat care are ca tematică principală sem­ni­ficaţia fascismului pentru membrii de rând ai Le­gi­u­nii Arhanghelului Mihail.

Cartea publicată de Po­li­rom nu este, desigur, pri­ma lucrare de specialitate dedicată acestui subiect, în mod evident spectaculos – ca ofertă de cercetare – şi, deopotrivă, teribil – ca po­litică practică; însă cartea propusă de domnul Clark pune repede şi în mod distinct o diferenţă specifică între studiile de pe această linie de investigaţie / cercetare istorică. Avem de-a face, odată cu acest volum, cu un studiu care analizează Mişcarea Legionară nu doar şi nici în primul rând „la vârful“ ei sau în privinţa evenimentelor majore care au punctat naşterea, creşterea şi de­căderea acesteia; Sfântă tinereţe le­gio­nară descrie şi analizează infrastructura Mişcării Legionare, scanează direcţiile – la un nivel pe care aş îndrăzni să îl desemnez cu termenul de „capilar“, – în care aceas­ta era prezentă. Tematica legionaristă – cu decupaj temporal privilegiat pentru in­ter­belic – este scanată pe foarte multe „eta­je“, inevitabil în sens calitativ şi într-unul cantitativ. Un inventar sumar: congresele studenţeşti şi spiritul vremii; violenţa şi tribunalele; căminele studenţeşti şi le­gio­narismul; ţăranii şi legionarii; muncitorii, meseriaşii şi legionarii; echipele morţii; presa politică şi aparatul de propagandă de specialitate; taberele de muncă; acti­vis­mul bisericesc şi mişcarea legionară; ri­tualurile de îngropare a martirilor. Efortul de documentare pentru a da temelor in­ven­tariate mai sus un contur substanţial – cum e cazul, mă grăbesc să consemnez aceasta cu plăcere, cu fiecare dintre ca­pi­tolele şi subcapitolele acestei cărţi – este, aşa cum se poate uşor intui, impresionant. Rezultatul este şi el pe măsură – ţinem în mână, odată cu această carte, una dintre cele mai „colorate“, mai nuanţate şi mai den­se lucrări despre subiectul în discuţie. De altfel, Dennis Deletant, unul dintre cei care recomandă călduros acest studiu, re­marcă, în termeni juşti, chiar specificul acestei analize instituţionale sui generis şi rafinate făcute de Roland Clark Mişcării Le­gionare din România: „Roland Clark a fo­losit cărţi rare şi serii integrale ale zia­relor interbelice, manuscrise şi docu­men­te nepublicate, transcrieri ale inter­viu­rilor cu martori oculari ai evenimentelor analizate. De o importanţă particulară sunt dosarele din arhivele naţionale ro­mâ­neşti care reprezintă o sursă incom­pa­rabilă pentru istoria mişcării legionare“.

Purificarea naţiunii. Dislocări for­ţate de populaţie şi epurări et­nice în România lui Ion An­tonescu, 1940-1944 este un ex­celent complement al volumului semnalat mai sus. Cartea, a doua în seria Polirom - SRS, îl are ca autor pe Vladimir Solonari, doctor în istorie al Universităţii de Stat din Rusia, actualmente profesor asociat la University of Central Florida. Subiectul este tare, a fost extrem de sen­sibil pentru istoria României şi este şi acum departe de a fi privit cu detaşare, chiar dacă, în ultimele aproximativ două decenii, s-au făcut progrese relevante în direcţia adevărului extrem de neplăcut: şi anume, una dintre teribilele politici ofi­ciale ale statului român, „purificarea et­nică“ în perioada în care România a fost aliata Germaniei naziste (adică, între iulie 1940 şi august 1944).

Vladimir Solonari îşi ghidează discursul în această cercetare, pe care o avem dis­po­nibilă, iată, şi în limba română, orie­n­tân­du-se şi după (sau în mod decisiv după) următoarele borne: a) guvernul român a pus în practică politici de epurare etnică; b) purificarea etnică a avut o componentă violentă foarte pregnantă şi a inclus ma­sacre şi pogromuri; c) politicile de pu­ri­ficare etnică nu au fost puse în practică în primul rând la presiunea Germaniei na­ziste (aliată a României, în acea perioadă), ci au fost urmarea unor acte de voinţă in­ternă. Referitor la acest ultim punct, ipoteza de cercetare pe care construieşte şi pe care o argumentează autorul este ace­ea că românii, la nivel oficial, nu numai că imitau metodele şi politicile naziştilor. „Adaptarea lor la o asemenea lume a im­plicat o reinterpretare creativă a doc­tri­nei naziste, ce avea rolul de a se potrivi intereselor României, aşa cum le în­ţe­legeau ei.“ V. Solonari menţionează notele care diferenţiază practica politică ex­tre­mistă a românilor conduşi de Antonescu şi nazişti (bunăoară, modul de împărţire a bunurilor lăsate de evreii români de­po­sedaţi sau felul specific de a înţelege teoria rasială nazistă). „Programul urmat de ro­mâni a izvorât mai mult din gândirea na­ţionalistă radicală românească din pe­rioada interbelică decât din doctrina na­zistă în sine“, consideră istoricul Vla­dimir Solonari.

Concluzia acestui volum este memorabilă şi asupra ei merită să reflectăm cu atenţie şi cu bună-credinţă. Chiar dacă această concluzie este una dură, liniile de ar­gu­mentare de care face uz istoricul în aceas­tă carte nu puteau duce decât către aşa ce­va: în metarie de purificare etnică, „in­certitudinile şi soarta războiului i-au îm­piedicat pe liderii români să-şi im­ple­menteze integral proiectul iniţial, dar mi­ca parte pe care au reuşit să o pună în aplicare este suficientă pentru a ne în­grozi. Şi, cu cât aflăm mai multe despre viziunea lor asupra României în Europa postbelică dominată de nazişti, cu atât avem mai puţine motive să regretăm că nu au reuşit să o transforme în realitate. Preţul pe care cetăţenii României şi, în primul rând, toţi evreii şi celelalte mi­norităţi naţionale ar fi trebuit să îl plă­tească pentru împlinirea acestor fantezii naţionaliste ar fi întrecut orice s-a con­semnat vreodată în istoria României mo­derne“.

Din nou: un (dublu) debut con­sistent al unei noi colecţii – preţioase pentru istoria ideilor de la noi. O colecţie de urmărit cu cea mai mare atenţie şi la următoarele titluri! Aria tematică aco­pe­rită de cei care fac parte din SRS ori de către cei care gravitează în jurul acestei asociaţii este cu adevărat impresionantă; este firesc, prin urmare, ca următoarele (posibile) titluri să întărească şi mai mult o idee extrem de generoasă, aşa cum este ideea acestei noi colecţii.