Pe aceeași temă
Iată un volum binevenit din seria 111 cele mai frumoase poezii a Editurii Nemira. Cosmin Ciotloș, tânăr și promițător critic literar, cronicar până nu demult al României literare, nu și-a ascuns niciodată pasiunea pentru generația ’80, căreia i-a dedicat și o teză de doctorat. Cunoștințele lui în literatura acestei generații sunt remarcabile și e impresionant să constați tenacitatea și dăruirea cu care continuă să promoveze nu doar numele mai sonore, ci și pe cele mai puțin cunoscute, dar interesante ale acestei promoții literare de excepție.
Ciotloș și-a construit antologia prin raportare empatică și critică la antologia din 1993 a lui Alexandru Mușina, față de care afișează multă libertate. Criteriile cu care și-a alcătuit antologia sunt strict personale, deci subiective, dar nu mai puțin interpelante: cei 28 de poeți selectaţi sunt unii celebri (Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Stratan, Mircea Cărtărescu, Mariana Marin etc.), iar alții aproape necunoscuți marelui public (Daniel Pișcu, Ion Monoran, Dinu Regman, Călin Angelescu, Aurel Dumitrașcu și alții); poemele alese nu sunt întotdeauna cele mai cunoscute sau mai tipice ale poeților în cauză; unele poeme au subiecte grave, „majore“, cele mai multe sunt poezie jucăușă, paradoxală sau „cotidiană“. Dar ce le apropie, puse și citite împreună, e o anume muzicalitate aurorală, o franchețe și o „nouă sensibilitate“ din care s-au hrănit copios, dar în felul lor, poeții valurilor ulterioare și până în prezent.
Ultimul poet antologat nu e un optzecist ci, surpriză, un șaizecist ca Mircea Ivănescu, prieten al multora dintre cei selectați. Alt element picant, fiecare poet antologat e introdus de câte o prezentare critico-amicală a unui alt literat optzecist. Faptul că antologia se termină cu o cronologie „în eșantioane“, cum o definește chiar autorul, este binevenit, chiar dacă din ea mai lipsesc unele informații.
All in all, Cosmin Ciotloș a reușit să pună la dispoziția publicului suportul unei lecturi surprinzătoare și empatice asupra poeziei optzeciste. A face dreptate acestei poezii înnoitoare e un semn de maturitate culturală. Care depinde, vorba antologatorului, de devoțiunea tenace și tacită a cititorului entuziast de azi.
