Pe aceeași temă
Zăpezile nu s-au topit încă pe turlele catedralei ruseşti din Paris. Aproape nefireşti, bulbi de lalea pe cerul unei capitale care adăposteşte, doar la câţiva metri lângă această catedrală, Muzeul Branly, al artelor africane. Este, pentru cei care cunosc povestea tranzacţiei semnate între Moscova şi Paris, dovada cotidiană a felului în care Rusia înţelege să instaureze în restul Europei semnele imaginarului său cultural.
Nu foarte departe se află şi Ambasada României la Paris. Institutul Cultural Român, şi el. Dincolo de actualitatea învolburată a Europei, a Franţei, a României, câţiva ambasadori, doi comisari, echipe complete, dar şi îmbogăţite pregătesc, în pacea birourilor şi în ritmul du-te-vino-urilor care au loc, cu regularitate, între Paris, Bucureşti, Bruxelles, acele câteva evenimente care prevestesc un foarte bun an 2018. Un foarte bun început de an 2019. Sezonul cultural franco-român, evenimentele centenarului creării statului român modern, Europalia... Evenimente care fac parte din acest an de graţie al culturii române. Protocolul dintre Franţa şi România este deja semnat, prima tură de aprobat proiecte a avut şi ea loc, site-urile sunt create, echipele de experţi sunt operaţionale, programul este aproape finalizat. O muncă de fiecare zi, sistematică, ale cărei „fructe“ nu se văd încă, dar care există. E prezentă. Este, mai ales, discretă. Asemenea lui Andrei Ţărnea, comisarul român însărcinat cu pregătirea acestor evenimente, dar şi a lui Jean-Jacques Garnier, omologul său francez. Ei sunt partenerii de proiect ai celor doi preşedinţi ai Institutelor Culturale din România şi Franţa, Liliana Turoiu şi Pierre Buhler, cei care, la fel de discreţi, au reuşit totuşi să pună la punct principalele momente ale sezonului franco-român, care va demara oficial în 1 decembrie 2018.
Gala de deschidere a acestui sezon, care va dura până în iulie 2019, va avea loc la Paris. Orchestra Naţională de Tineret va urca pe scena Filarmonicii din Paris în compania pianistului Radu Lupu. Va urma un interval similar cu proiecte franceze prezentate în România. „S-au conturat patru direcții, explică astfel Liliana Turoiu, președinta Institutului Cultural Român: «Două țări cu culturi polivalente», «Un secol de schimburi, de comuniune și identitate», «Perioade ritmice de transformări în oglindă», «Orașele de mâine și noile teritorii rurale». Evenimentele nu vor avea loc doar la Paris și la București. Toate regiunile din România vor fi prezente în diverse regiuni din Franța, cu proiecte comune. Cred că Sezonul Franța–România reprezintă o ocazie bună de a evidenția mai pregnant relația dintre culturile celor două țări, reperele și obiectivele comune, în consonanță cu valorile europene pe care România și Franţa le împărtășesc. Spaţiul cultural comun al României și al Franţei este Europa, iar Sezonul va releva afinităţile istorice dintre cele două culturi și va prefigura un viitor bazat pe aceste valori comune.“
În ceea ce privește Centenarul, ambele state derulează deja activităţi comune de aniversare a momentului 1918, constând nu doar în amintirea unor repere care au fixat acest an ca fiind unul definitoriu nu doar pentru Franţa și România, ci pentru întreaga Europă, în punctarea acelor fapte care au dus la crearea statului român modern. O creaţie care a stat sub semnul bunăvoinţei Franţei de atunci, a lui Napoleon al III-lea, de facto un „naș“ al României.
Anul 1918 a însemnat însă și o schimbare la faţă a Europei, iar acest an este primit, am putea spune, așa cum se cuvine la Casa Istoriei Europene, recent inaugurată în Parcul Leopold, la Bruxelles. Este adevărat, acest an și consecinţele sale, apariţia unor state noi – Finlanda, dar și Ungaria, ţările din fosta Iugoslavie (care iniţial fuseseră parte componentă a Imperiului Austro-Ungar), tot șirul de resentimente cauzat de finalul Primului Război Mondial, toate acestea nu sunt ușor de gestionat. Istoria este însă o fabuloasă poveste în care toate părţile au într-un fel dreptate, iar atunci când aceste părţi, cândva inamice, astăzi prietene, reușesc să găsească un teren comun de conversaţie, de aducere aminte și chiar de iertare, cum a fost cazul în prima duminică a lunii februarie, la Bruxelles, cu ocazia deschiderii anului de activităţi dedicate acestui moment, Daydreaming Nations, viitorul este încă posibil. „Istoria nu este o poveste despre trecut, avea să afirme la Bruxelles redactorul șef al revistei Historia, Ion M. Ioniţă (împreună cu istoricul Adrian Cioroianu, ambasador al României la UNESCO, au reprezentat vocea României în acest „proces“ imaginar al anului 1918, la invitaţia Institutului Cultural Român din Bruxelles, co-organizator). Istoria este o poveste despre prezent și uneori despre viitor“.
Acest an 2018, care începe, iată, cu Centenarul, va continua cu Sezonul franco-român și prezenţa României ca invitat de onoare la Europalia, festivalul european de artă contemporană, dar va puncta momente fabuloase la Târgul de Carte de la Leipzig, în martie, unde România este ţară invitată, poate fi considerat un an de graţie al culturii românești în lume. Un an în care ofensiva culturală este posibilă, diplomaţia culturii nu va mai fi doar un termen pompos, iar călătoria culturii în Europa poate fi un bun prilej de a vorbi altfel despre noi.
(Corespondenţă de la Paris)
